Art. 238

(1)Datoria vamală ia naștere în locul în care s-au produs faptele care au generat-o.

(2)Dacă nu se poate stabili locul menționat la alin. (1), datoria vamală ia naștere la locul unde autoritatea vamală constată că mărfurile se află într-o situație care generează datoria vamală.

(3)Dacă mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu a fost încheiat și dacă locul nu poate fi determinat conform alin. (1) și (2), într-un termen stabilit prin regulamentul vamal, datoria vamală ia naștere la locul unde mărfurile au fost plasate sub acel regim vamal sau au fost introduse pe teritoriul vamal al României sub regimul respectiv.

(4)În cazul în care informațiile aflate la dispoziția autorității vamale permit să stabilească faptul că datoria vamală luase deja naștere când mărfurile se aflau în alt loc la o dată anterioară, se consideră că datoria vamală a luat naștere în locul unde se poate stabili că mărfurile se aflau în momentul cel mai îndepărtat în timp, în care se poate stabili existența unei datorii vamale.