Legea nr. 76/2002

În România fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-și alege liber profesia și locul de muncă, precum și dreptul la asigurările pentru șomaj.

Prevederile prezentei legi reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor și politicilor elaborate în vederea protecției persoanelor pentru riscul de șomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării și adaptării forței de muncă la cerințele pieței muncii.

Măsurile prevăzute de prezenta lege au drept scop realizarea următoarelor obiective pe piața muncii:

a)prevenirea șomajului și combaterea efectelor sociale ale acestuia;

b)încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

c)sprijinirea ocupării persoanelor aparținând unor categorii defavorizate ale populației;

d)asigurarea egalității șanselor pe piața muncii;

e)stimularea șomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;

f)stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

g)îmbunătățirea structurii ocupării pe ramuri economice și zone geografice;

h)creșterea mobilității forței de muncă în condițiile schimbărilor structurale care se produc în economia națională;

i)protecția persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj.

j)sprijinirea ocupării persoanelor care au executat o pedeapsă privativă de libertate sau care au fost condamnate la executarea unei pedepse, a unei măsuri educative ori a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare.

(1)În aplicarea prevederilor prezentei legi sunt excluse orice fel de discriminări pe criterii politice, de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex și vârstă.

(2)Măsurile și drepturile speciale acordate prin prezenta lege unor categorii de persoane defavorizate nu constituie discriminare în sensul prevederilor alin. (1).

În sensul prevederilor prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

I. angajator - persoană juridică sau persoană fizică cu sediul, respectiv domiciliul, în România ori sucursala, filiala, agenția, reprezentanta din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, autorizată potrivit legii, care încadrează forță de muncă în condițiile legii;

II. loc de muncă - cadrul în care se desfășoară o activitate din care se obține un venit și în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu;

III. persoană în căutarea unui loc de muncă - persoana care face demersuri pentru a-și găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrare la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau, după caz, reședința ori la alt furnizor de servicii de ocupare, acreditat în condițiile legii;

IV. șomer - persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a)este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani și până la îndeplinirea condițiilor de pensionare;

b)starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

c)nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare;

d)este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.

IV^¹. șomer înregistrat - persoana care îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute la pct. IV și se înregistrează la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau, după caz, reședința ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcționează în condițiile prevăzute de lege, în vederea obținerii unui loc de muncă.

IV^². șomer de lungă durată - persoana care este șomer pe o perioadă mai mare de 12 luni, în cazul persoanelor cu vârsta de minimum 25 de ani și pe o perioadă de 6 luni, în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 16 ani și până la împlinirea vârstei de 25 de ani;

IV^³. tânăr cu risc de marginalizare socială - persoana cu vârsta cuprinsă între 16-26 de ani, care îndeplinește condițiile prevăzute la punctul IV, se înregistrează la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau, după caz, reședința și se încadrează în una dintre următoarele categorii:

a)se află în sistemul de protecție a copilului sau provine din acest sistem;

b)are dizabilități;

c)nu are familie sau a cărui familie nu îi poate asigura întreținerea;

d)are copii în întreținere;

e)a executat una sau mai multe pedepse privative de libertate;

f)este victimă a traficului de persoane.

g)se află în executarea unei pedepse, a unei măsuri educative sau a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare.

IV^⁴. tânăr NEET - persoana cu vârsta cuprinsă între 16 ani și până la împlinirea vârstei de 30 de ani, care nu are loc de muncă, nu urmează o formă de învățământ și nu participă la activități de formare profesională;

V. stagiu de cotizare - perioada de timp pentru care persoana a fost asigurată obligatoriu în sistemul asigurărilor pentru șomaj, precum și perioada de timp pentru care persoana a fost asigurată facultativ prin încheierea unui contract de asigurare pentru șomaj și prin plata în temeiul acestui contract de asigurare a contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj;

VI. asigurat - persoana fizică ce realizează venituri, potrivit legii, și care este asigurată obligatoriu în sistemul asigurărilor pentru șomaj, precum și persoana care se asigură facultativ prin încheierea unui contract de asigurare pentru șomaj și prin plata în temeiul acestui contract de asigurare a contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj;

VII. indemnizație de șomaj - o compensație parțială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenților instituțiilor de învățământ care nu s-au putut încadra în muncă;

VIII. măsuri de stimulare a ocupării forței de muncă - acele măsuri care au ca scop sprijinirea persoanelor în căutarea unui loc de muncă și, în mod deosebit, a șomerilor pentru a dobândi statutul de persoană ocupată.

(1)La nivel național și teritorial situațiile și evoluțiile de pe piața muncii sunt monitorizate, în principal, cu ajutorul unui sistem de indicatori statistici privind:

a)resursele de muncă;

b)populația activă;

c)populația ocupată;

d)șomerii;

e)locurile de muncă vacante;

f)indemnizația de șomaj;

g)populația ieșită din șomaj prin ocupare, precum și prin părăsirea pieței muncii;

h)rata șomajului.

(2)Sistemul de indicatori statistici și metodologia de calcul a acestora se stabilesc de Institutul Național de Statistică în colaborare cu Ministerul Muncii și Justiției Sociale.

(1)Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, pe baza documentelor primare de înregistrare a șomerilor, a comunicărilor făcute de furnizorii de servicii de ocupare acreditați și de angajatori privind locurile de muncă vacante, calculează indicatorii statistici prevăzuți la art. 6 alin. (1) lit. d)-h) și alți indicatori specifici pieței muncii.

(2)Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă elaborează, în funcție de necesități, analize, studii și cercetări statistice speciale privind situația și evoluția șomajului și a ocupării, la nivel național și teritorial, pe domenii de activitate.

(1)Pentru realizarea atribuțiilor prevăzute la art. 7 Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă asigură condițiile materiale, organizatorice și manageriale corespunzătoare, elaborează și administrează sistemul documentelor primare, constituie și exploatează baza proprie de date.

(2)Pentru realizarea unor analize, studii și cercetări statistice speciale de natura celor prevăzute la art. 7 alin. (2) Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă poate angaja și serviciile unor prestatori specializați.

(3)Metodologia de realizare a cercetărilor statistice speciale va fi avizată, potrivit legii, de Institutul Național de Statistică.

(1)Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă are obligația să facă publici indicatorii statistici privind piața muncii, cu o periodicitate care va fi stabilită o dată cu sistemul de indicatori prevăzut la art. 6 alin. (1).

(2)Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă va pune la dispoziție Ministerului Muncii și Justiției Sociale indicatorii statistici, rezultatele cercetărilor statistice speciale, analizele și studiile statistice.

(1)Angajatorii au obligația să comunice agențiilor pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului București, denumite în continuare agenții pentru ocuparea forței de muncă, în căror rază își au sediul, respectiv domiciliul, toate locurile de muncă vacante, în termen de 5 zile lucrătoare de la vacantarea acestora.

(2)Furnizorii de servicii de ocupare acreditați au obligația de a comunica lunar agențiilor pentru ocuparea forței de muncă în a căror rază își au sediul date privind numărul șomerilor mediați și încadrați în muncă.

(3)Angajatorii au obligația să comunice agențiilor pentru ocuparea forței de muncă teritoriale, ocuparea locurilor de muncă vacante care au fost comunicate potrivit alin. (1), în termen de o zi de la data ocupării acestora, în condițiile legii.

În vederea elaborării strategiilor și politicilor, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe piața muncii, la nivel național, pe domenii de activitate, ramuri, sectoare economice sau zone, Ministerul Muncii și Justiției Sociale inițiază reglementări privind obligativitatea angajatorilor de a comunica informațiile necesare cu privire la forța de muncă.

În sensul prezentei legi, Institutul Național de Statistică are următoarele atribuții:

a)calculează indicatorii statistici prevăzuți la art. 6 alin. (1) lit. a)-c);

b)furnizează Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă datele privind forța de muncă, rezultate din cercetările statistice proprii;

c)elaborează în colaborare cu Ministerul Muncii și Justiției Sociale sistemul de indicatori statistici ai pieței muncii și metodologia de calcul a acestora;

d)avizează cercetările statistice speciale realizate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă sau de Ministerul Muncii și Justiției Sociale.

Clasificarea ocupațiilor din România este sistemul de identificare, ierarhizare, codificare a ocupațiilor din economie, care se elaborează de Ministerul Muncii și Justiției Sociale în colaborare cu Institutul Național de Statistică, cu alte ministere și instituții publice interesate și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(1)Procedura de actualizare a Clasificării ocupațiilor din România se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii și justiției sociale și al președintelui Institutului Național de Statistică.

(2)Actualizarea Clasificării ocupațiilor din România se realizează, periodic, la solicitarea celor interesați sau în baza unor reglementări speciale, prin ordin comun al ministrului muncii și justiției sociale și al președintelui Institutului Național de Statistică, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Utilizarea Clasificării ocupațiilor din România este obligatorie la completarea documentelor oficiale.

Beneficiari ai prevederilor prezentei legi sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele situații:

a)au devenit șomeri în sensul prevederilor art. 5 pct. IV lit c);

b)nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituții de învățământ;

c)ocupa un loc de muncă și, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;

d)au obținut statutul de refugiat sau beneficiază de altă formă de protecție internațională, conform legii, sau se află în procedura de soluționare a cererii de azil și au acces pe piața muncii, în condițiile prevăzute de lege.

e)sunt cetățeni străini sau apatrizi care au fost încadrați în muncă sau au realizat venituri în România sau care au drept de muncă pe teritoriul României, conform legii;

f)nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenție, respectiv în timpul sau după executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative sau a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare.

g)nu au putut ocupa loc de muncă și sunt victime ale violenței domestice protejate prin ordin de protecție emis potrivit dispozițiilor Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ori ale traficului de persoane, astfel cum sunt definite potrivit Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare.

(1)În vederea stabilirii dreptului de indemnizație de șomaj, șomerii prevăzuți la art. 16 lit. a) sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situații:

a)le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor;

b)le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;

c)le-a încetat mandatul pentru care au fost numiți sau aleși, dacă anterior nu au fost încadrați în muncă sau dacă reluarea activității nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activității angajatorului, în situația persoanelor prevăzute la art. 19 lit. c);

d)abrogată;

d^¹)le-a încetat mandatul pentru care au fost aleși, în situația persoanelor prevăzute la art. 19 lit. d);

e)le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor;

f)au încheiat contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare;

g)au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate și care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă și nu au reușit să se încadreze în muncă;

h)le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii;

i)abrogată;

j)reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitiva, nu mai este posibilă la unitățile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activității, sau la unitățile care au preluat patrimoniul acestora;

k)le-a încetat contractul de mandat sau contractul de management, în situația persoanelor prevăzute la art. 19 lit. f) și g);

l)le-a încetat activitatea desfășurată în baza raportului juridic, în considerarea căruia au realizat venituri de natura celor prevăzute la art. 19 lit. h), din motive neimputabile lor;

m)le-a încetat activitatea desfășurată în baza raportului juridic, în considerarea căruia au realizat venituri de natura celor prevăzute la art. 19 lit. i), din motive neimputabile lor.

(2)Sunt asimilate șomerilor persoanele aflate în situațiile prevăzute la art. 16 lit. b), dacă îndeplinesc următoarele condiții:

a)sunt absolvenți ai instituțiilor de învățământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;

b)sunt absolvenți ai școlilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;

c)abrogată;

(1)În sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate, în condițiile prezentei legi, persoanele fizice, denumite în continuare asigurați.

(2)Asigurații pot fi:

a)cetățenii români care sunt încadrați în muncă sau realizează venituri în România, în condițiile legii, cu excepția persoanelor care au calitatea de pensionari;

b)cetățeni români care lucrează în străinătate, în condițiile legii, cu excepția persoanelor care au calitatea de pensionari;

c)cetățeni străini sau apatrizi care, pe perioada în care au domiciliul sau reședința în România, sunt încadrați în muncă sau realizează venituri, în condițiile legii, cu excepția persoanelor care au calitatea de pensionari.

(3)Asigurații au dreptul să beneficieze de indemnizație de șomaj, conform prezentei legi.

În sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, cu excepția persoanelor care au calitatea de pensionari:

a)persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară, în condițiile legii;

b)funcționarii publici și alte persoane care desfășoară activități pe baza actului de numire;

c)persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului;

d)persoanele care își desfășoară activitatea în funcții alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial, respectiv entități, persoane juridice, care potrivit legilor proprii de organizare și funcționare desfășoară activități nonprofit, cum ar fi: asociații, fundații, partide politice, organizații patronale, organizații sindicale, case de ajutor reciproc, culte religioase, pe durata mandatului, cu excepția președintelui asociației de proprietari sau a altor persoane care desfășoară activitate în baza contractului de mandat, potrivit Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, cu modificările și completările ulterioare;

e)persoanele care desfășoară activitate pe baza unui raport de muncă stabilit, în calitate de membru cooperator, potrivit Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată;

f)directorii care desfășoară activitate pe bază de contract de mandat și membrii directoratului de la societățile administrate în sistem dualist și ai consiliului de supraveghere, pe durata mandatului, precum și managerii care desfășoară activități pe bază de contract în baza contractului de management prevăzut de lege;

g)administratorii societăților, companiilor/societăților naționale și regiilor autonome, desemnați/numiți în condițiile legii, care desfășoară activitate pe bază de contract de mandat;

h)persoanele fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, atât în România, cât și pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat membru al Spațiului Economic European sau al Confederației Elvețiene, pentru care autoritățile competente ale acestor state sau organismele desemnate ale acestor autorități stabilesc că, pentru veniturile realizate în afara României, legislația aplicabilă în domeniul contribuțiilor sociale obligatorii este cea din România;

i)persoanele fizice cetățeni români, cetățenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reședința în România și care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidența legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.

(1)Se pot asigura facultativ în sistemul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile prezentei legi, următoarele persoane:

a)asociat unic, asociați;

b)persoane fizice autorizate, întreprinzători persoane fizice, titulari ai întreprinderilor individuale, precum și membrii întreprinderilor familiale;

c)cetățeni români care lucrează în străinătate, conform legii, și care nu se regăsesc în situația prevăzută la art. 19 lit. h);

d)alte persoane care realizează venituri din activități desfășurate potrivit legii și care nu se regăsesc în una dintre situațiile prevăzute la lit. a)-c).

(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) se pot asigura facultativ în sistemul asigurărilor pentru șomaj prin încheierea unui contract de asigurare pentru șomaj și prin plata în temeiul acestui contract de asigurare a contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă este egală cu cota prevăzută la art. 220^⁶ alin. (4) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, care revine bugetului asigurărilor pentru șomaj din cota contribuției asiguratorie pentru muncă prevăzută la art. 220^³ din același act normativ.

Angajatorii la care își desfășoară activitatea persoanele prevăzute la art. 19 lit. a) - g), precum și persoanele fizice prevăzute la art. 19 lit. h) și i), după caz, sunt obligați să depună declarația prevăzută la art. 147 alin. (1) Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, potrivit prevederilor legale.

(1)Persoanele prevăzute la art. 20 pot încheia contract de asigurare pentru șomaj cu agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își au domiciliul sau, după caz, reședința, dacă au cel puțin vârsta de 18 ani și sunt asigurate în sistemul public de pensii și în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

(2)Venitul lunar pentru care se asigură persoanele prevăzute la art. 20 nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit potrivit legii, și mai mare decât echivalentul a de 5 ori câștigul salarial mediu brut, stabilit potrivit legii, în vigoare în luna pentru care se plătește contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj prevăzută la art. 20 alin. (2).

(1)Persoanele care sunt supuse legislației de asigurări sociale din România în condițiile prevăzute de reglementările Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaților, lucrătorilor independenți și membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene sau de reglementările europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială, având angajator care nu are sediul social ori reprezentanța pe teritoriul României, se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru șomaj din România prin încheierea unui contract de asigurare pentru șomaj, cu agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își au, după caz, domiciliul, reședința sau își exercită dreptul la rezidență potrivit legii, în condițiile în care sunt asigurate în sistemul public de pensii și în sistemul asigurărilor sociale de sănătate și nu au statut de pensionar, conform legii.

(2)Venitul lunar la care se pot asigura persoanele prevăzute la alin. (1) și la care se plătește contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj prevăzută la art. 20 alin. (2) nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit potrivit legii, și mai mare decât echivalentul a de 5 ori câștigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(1)Bugetul asigurărilor pentru șomaj cuprinde veniturile și cheltuielile sistemului asigurărilor pentru șomaj.

(2)Ministerul Muncii și Justiției Sociale fundamentează anual, pe baza propunerilor Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, proiectul bugetului asigurărilor pentru șomaj.

(3)Bugetul asigurărilor pentru șomaj se aprobă prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(1)Veniturile bugetului asigurărilor pentru șomaj se constituie din:

a)sumele care se distribuie bugetului asigurărilor pentru șomaj, conform art. 220^⁶ alin. (4) lit. b) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, din contribuția asiguratorie pentru muncă.

b)Abrogată;

c)contribuțiile datorate de persoanele care încheie contract de asigurare pentru șomaj;

d)venituri din alte surse, inclusiv din finanțare externă.

(1^¹)Cu sumele recuperate din debite provenite din venituri datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj se reîntregesc veniturile acestui buget, în funcție de natura sursei la care a fost creat debitul.

(2)În cazul în care sursele prevăzute la alin. (1) nu acoperă finanțarea cheltuielilor, deficitul bugetar va fi acoperit prin subvenții de la bugetul de stat.

(1)Constituirea resurselor și efectuarea cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru șomaj se realizează prin trezoreria statului.

(2)Disponibilitățile bănești înregistrate la finele anului de bugetul asigurărilor pentru șomaj se reportează și se utilizează în anul următor.

(3)Disponibilitățile bănești ale bugetului asigurărilor pentru șomaj sunt purtătoare de dobânzi.

(4)Măsurile de stimulare a ocupării forței de muncă a căror finanțare se asigură din bugetul asigurărilor pentru șomaj și care, potrivit prevederilor legale, continuă și în anul bugetar următor vor fi finanțate din bugetul anului respectiv, din creditele aprobate cu acest scop.

Abrogat.

Abrogat.

Persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru șomaj au obligația de a plăti lunar la bugetul asigurărilor pentru șomaj o contribuție a cărei cotă prevăzută la art. 20 alin. (2) se aplică asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare pentru șomaj.

(1)Cota care se alocă bugetului asigurărilor pentru șomaj, conform art. 220^⁶ alin. (4) lit. b) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, din contribuția asiguratorie pentru muncă, se poate modifica conform art. 220^⁶ alin. (6) din același act normativ.

(2)Cota contribuției pentru persoanele prevăzute la art. 20 alin. (1) se poate modifica în funcție de necesarul de resurse pentru acoperirea cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru șomaj, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(1)Veniturile din alte surse ale bugetului asigurărilor pentru șomaj se constituie, în principal, din dobânzi și penalități de întârziere calculate conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în limita cotei prevăzute la art. 220^⁶ alin. (4) lit. b) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, restituiri ale creditelor acordate în baza legii, sume reprezentând contravaloarea cursurilor de formare profesională încasată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, penalități, amenzi și orice alte sume încasate potrivit legii la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

(2)Sumele reprezentând contravaloarea cursurilor de formare profesională încasată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă se constituie ca venituri din alte surse ale bugetului asigurărilor pentru șomaj, în măsura în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se prevede altfel.

Abrogat.

Abrogat.

(1)Din sursele financiare constituite în cadrul bugetului asigurărilor pentru șomaj se acoperă, în principal, următoarele cheltuieli privind:

a)plata indemnizațiilor de șomaj, precum și a prestațiilor de șomaj aferente drepturilor stabilite de instituțiile competente în materie de șomaj din Islanda, Norvegia, Lichtenstein și Elveția, în condițiile prezentei legi și ale dispozițiilor referitoare la prestația de șomaj prevăzute de reglementările Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaților, lucrătorilor independenți și membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene, precum și ale măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări europene;

a^¹)prestațiile de șomaj plătite de instituțiile competente în materie de șomaj din statele membre ale Uniunii Europene în primele 3 luni sau, după caz, 5 luni de indemnizare și a căror rambursare este solicitată Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, în calitatea sa de organism de legătură pentru plata prestațiilor de șomaj, stabilite în temeiul dispozițiilor instrumentelor juridice europene de către instituțiile competente, în condițiile dispozițiilor referitoare la prestația de șomaj prevăzute de reglementările Uniunii Europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială;

b)plata contribuțiilor pentru asigurări sociale de stat pentru beneficiarii indemnizațiilor de șomaj, stabilite potrivit legii.

c)plățile compensatorii acordate potrivit legii;

d)taxe, comisioane și alte cheltuieli ocazionate de efectuarea plăților prevăzute la lit. a)-c);

e)finanțarea măsurilor pentru stimularea ocupării forței de muncă și a măsurilor pentru prevenirea șomajului;

f)finanțarea serviciilor de formare profesională pentru persoanele care, potrivit legii, beneficiază în mod gratuit de aceste servicii;

g)finanțarea studiilor, rapoartelor și analizelor privind piața muncii, comandate instituțiilor de specialitate de către Comisia Națională de Promovare a Ocupării Forței de Muncă și de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă;

h)organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, inclusiv realizarea de obiective de investiții, dotări și alte cheltuieli de natura cheltuielilor de capital, în limitele prevăzute de lege;

i)participarea la activitatea unor organizații internaționale, inclusiv plata cotizațiilor pentru afilierea la acestea;

j)aplicarea măsurilor în vederea recuperării debitelor;

k)cofinanțarea unor proiecte privind modernizarea serviciilor de ocupare și formare profesională pe baza unor acorduri internaționale;

l)cofinanțarea unor programe privind stimularea ocupării forței de muncă;

l^¹)finanțarea contribuției naționale pentru implementarea proiectelor derulate în cadrul programelor operaționale finanțate din instrumente structurale, precum și a măsurilor pe piața muncii de natura serviciilor și alocațiilor financiare personalizate care reprezintă acțiuni eligibile conform reglementărilor europene privind crearea Fondului European de Ajustare la Globalizare și sunt prevăzute a se acorda prin programele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, pentru care se solicită o contribuție financiară din partea Fondului European de Ajustare la Globalizare, în condițiile reglementărilor europene specifice;

m)rambursarea împrumuturilor contractate în condițiile legii, precum și plata de dobânzi și comisioane aferente acestora;

n)alte cheltuieli prevăzute de legislația în vigoare.

o)finanțarea serviciilor de evaluare și certificare a competențelor profesionale obținute pe alte căi decât cele formale pentru persoanele înregistrate la agențiile pentru ocuparea forței de muncă, care beneficiază în mod gratuit de aceste servicii, precum și a activității de elaborare, actualizare și aprobare a instrumentelor specifice necesare organizării de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, potrivit legii, a evaluării și certificării competențelor dobândite pe alte căi decât cea formală.

(2)Nivelul cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru șomaj se fundamentează de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, la propunerea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, în funcție de indicatorii sociali stabiliți pe baza analizelor, studiilor și prognozelor privind evoluțiile de pe piața muncii.

(3)Cheltuielile cu transmiterea către beneficiari a drepturilor prevăzute la art. 43, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, se stabilesc astfel:

a)prin stabilirea unui tarif pentru un talon de plată, în situația în care plata se efectuează la domiciliul beneficiarilor din România;

b)prin aplicarea unui procent asupra sumelor plătite, în situația în care achitarea drepturilor se face la domiciliul beneficiarilor;

c)prin stabilirea unui comision bancar, negociabil, în situația în care plata drepturilor se face în cont curent sau în cont de card.

(4)Procentul prevăzut la alin. (3) lit. b) se stabilește astfel încât cheltuielile totale de transmitere să nu depășească 1% din valoarea totală a sumelor plătite.

(5)Comisionul bancar prevăzut la alin. (3) lit. c) se stabilește astfel încât cheltuielile totale de transmitere să nu depășească 0,15% din valoarea totală a sumelor plătite.

Valoarea indicatorului social de referință este de 500 lei.

Valoarea indicatorului social de referință se actualizează, din oficiu, în fiecare an, la data de 1 martie, cu rata medie anuală a inflației din anul precedent, indicator definitiv, comunicat de Institutul Național de Statistică. În situația în care rata medie anuală a inflației are valoare negativă se păstrează ultima valoare a indicatorului social de referință.

Valoarea anuală a indicatorului social de referință este avută în vedere la elaborarea legilor bugetare anuale.

(1)Șomerii prevăzuți la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizație de șomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a)au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;

b)nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare;

c)nu îndeplinesc condițiile de pensionare, conform legii;

d)sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în a căror rază teritorială își au domiciliul sau, după caz, reședința, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.

(1^¹)La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzută la alin. (1) lit. a), nu se iau în calcul:

a)perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepția perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizației se suportă de unitate, conform legii;

b)perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu depășește 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. g);

c)perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu și data încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. h);

d)perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu și data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu depășește 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. j).

(1^²)Pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu timp parțial, stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabilește proporțional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parțial.

(1^³)Pentru persoanele încadrate cu contract de muncă temporară, stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabilește în funcție de durata fiecărei misiuni, respectiv de timpul cât persoanele se află la dispoziția agentului de muncă temporară, între misiuni.

(2)Abrogat.

(3)Șomerii prevăzuți la art. 17 alin. (2) beneficiază de indemnizații de șomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a)sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în a căror rază teritorială își au domiciliul;

b)nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare;

c)nu îndeplinesc condițiile de pensionare, conform legii.

(1)Pentru persoanele care au avut raporturile de muncă sau de serviciu suspendate, cu excepția perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizației se suportă de unitate, conform legii, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de asigurare realizate înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activității.

(2)Pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. g) și j), stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadelor de asigurare realizate înainte de încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu.

(3)Pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. h), stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadelor de asigurare realizate înainte de suspendarea raporturilor de muncă sau de serviciu.

(1)Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea drepturilor de șomaj prevăzute de Legea nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, republicată, cu modificările ulterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi se asimilează cu stagiul de cotizare.

(2)Dovada vechimii în muncă, prevăzută la alin. (1), se face cu carnetul de muncă sau cu alte acte prevăzute de lege.

(3)Certificarea stagiului de cotizare realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi se face de către agențiile pentru ocuparea forței de muncă.

(1)Constituie stagiu de cotizare perioadele în care angajații sau, după caz, și angajatorii au datorat contribuții de asigurări pentru șomaj în sistemul asigurărilor pentru șomaj în România, conform legislației naționale, până la data la care aceste contribuții de asigurări pentru șomaj au fost eliminate, și în alte țări, conform legislației din țara respectivă, în condițiile stabilite prin acordurile și convențiile internaționale la care România este parte, precum și perioadele în care persoanele sunt asigurate obligatoriu sau facultativ, în condițiile prezentei legi.

(2)Drepturile cuvenite în sistemul asigurărilor pentru șomaj din România se pot transfera în țările în care asigurații își stabilesc domiciliul sau reședința, în condițiile reglementate prin acorduri și convenții internaționale la care România este parte.

(3)Indemnizațiile de șomaj aferente drepturilor prevăzute la alin. (2) pot fi transferate în alte țări, în condițiile reglementate prin acorduri și convenții internaționale la care România este parte, în moneda țărilor respective sau într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit.

(4)Indemnizațiile de șomaj cuvenite în sistemul asigurărilor pentru șomaj din România pot fi menținute în plată pe perioada în care persoana se deplasează pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European și pe teritoriul Elveției, pentru a căuta un loc de muncă în condițiile dispozițiilor referitoare la prestația de șomaj, prevăzute de reglementările Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaților, lucrătorilor independenți și membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene sau, după caz, de reglementările europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială, precum și ale măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări europene.

(5)Prestațiile de șomaj aferente drepturilor stabilite de instituțiile competente în materie de șomaj din alte state membre ale Uniunii Europene pot fi menținute în plată în România, în condițiile dispozițiilor referitoare la prestația de șomaj, prevăzute de reglementările comunitare cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaților, lucrătorilor independenți și membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității Europene, precum și ale măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări comunitare.

(1)La stabilirea stagiului minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, prevăzut la art. 34 alin. (1) lit. a), nu se iau în considerare perioadele care reprezintă stagiu de cotizare utilizate pentru stabilirea și acordarea anterioară a unui drept la indemnizație de șomaj.

(2)Perioadele care reprezintă stagiu de cotizare și care au fost utilizate pentru stabilirea și acordarea anterioară a unui drept la indemnizație de șomaj, prevăzute la alin. (1), se iau în considerare la stabilirea stagiului de cotizare în funcție de care se stabilește perioada pentru care se acordă indemnizația de șomaj și cuantumul acestui drept, prevăzut la art. 39.

(1)Indemnizația de șomaj se acordă persoanelor prevăzute la art. 17, la cerere, după caz, de la data:

a)încetării raporturilor de muncă;

b)încetării raporturilor de serviciu;

c)încetării mandatului pentru care au fost numite sau alese;

d)expirării duratei sau desfacerii contractului militarilor angajați pe bază de contract.

e)încetării calității de membru cooperator;

f)încetării contractului de asigurare pentru șomaj;

g)încetării motivului pentru care au fost pensionate;

h)încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu;

i)abrogată;

j)rămânerii definitive a hotărârii judecătorești;

k)încetării contractului de mandat, a contractului de management sau, după caz, a raportului juridic în considerarea căruia s-au realizat venituri de natura celor prevăzute la art. 19 lit. h) și i);

l)expirării perioadei de 60 de zile, prevăzută la art. 17 alin. (2) lit. a);

m)absolvirii, pentru cazurile prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b);

n)abrogată;

(2)Indemnizația de șomaj se acordă de la data prevăzută la alin. (1), dacă cererea este înregistrată la agenția pentru ocuparea forței de muncă în termen de 10 de zile de la această dată.

(3)Dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 10 de zile, dar nu mai târziu de 12 luni de la data prevăzută la alin. (1), indemnizația de șomaj se acordă începând cu data înregistrării cererii.

(4)Termenul de maximum 12 luni prevăzut la alin. (3) este termen de decădere din drepturi.

(1)Indemnizația de șomaj se acordă șomerilor prevăzuți la art. 17 alin. (1), pe perioade stabilite diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:

a)6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;

b)9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 5 ani;

c)12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

(2)Cuantumul indemnizației de șomaj prevăzute la alin. (1) este o sumă acordată lunar și în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, și este egal cu:

a)valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;

b)suma prevăzută la lit. a), la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea, asupra mediei veniturilor care constituie baza de calcul al indemnizației de șomaj pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare.

(2^¹)Veniturile care constituie baza de calcul al indemnizației de șomaj, prevăzute la alin. (2) lit. b), se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi și se declară prin Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, prevăzută de Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare.

(3)Cotele procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare, prevăzute la alin. (2) lit. b), sunt:

a)3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 3 ani;

b)5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 5 ani;

c)7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 10 ani;

d)10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani.

(4)Pentru persoanele care au fost asigurate în baza unui contract de asigurare pentru șomaj, la determinarea sumei calculate prin aplicarea unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare, prevăzute la alin. (2) lit. b), se va avea în vedere venitul lunar declarat în contractul de asigurare pentru șomaj.

(1)Indemnizația de șomaj se acordă șomerilor prevăzuți la art. 17 alin. (2) pe o perioadă de 6 luni și este o sumă fixă, lunară, al cărei cuantum reprezintă 50% din valoarea indicatorului social de referință, în vigoare la data stabilirii acesteia.

(2)Indemnizația de șomaj prevăzută la alin. (1) se acordă șomerilor prevăzuți la art. 17 alin. (2) lit. a) și b), o singură dată, pentru fiecare formă de învățământ absolvită.

(1)Persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj au următoarele obligații:

a)să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;

b)să comunice în termen de 3 zile agenției pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate orice modificare a condițiilor care au condus la acordarea drepturilor;

c)să participe la serviciile pentru stimularea ocupării și de formare profesională oferite de agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate;

d)să caute activ un loc de muncă.

e)să înștiințeze în scris agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate apariția stării de incapacitate temporară de muncă și datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor și unitatea în care funcționează acesta, în termen de 24 de ore de la data acordării concediului medical. În situația în care apariția stării de incapacitate temporară de muncă a intervenit în zile declarate nelucrătoare sau împlinirea termenului de 24 de ore se realizează în zile declarate nelucrătoare, persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj au obligația de a înștiința agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate, în prima zi lucrătoare.

(1^¹)Obligația prevăzută la alin. (1) lit. c) nu se aplică în situația în care persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj participă la programe de formare profesională, organizate în condițiile legii, a căror finanțare este asigurată din asistența financiară nerambursabilă primită de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională, Fondului social european și Fondului de coeziune. Obligația nu se aplică pe perioada în care persoanele participă la aceste programe de formare profesională, în condițiile în care, anterior includerii în cadrul acestor programe, nu au fost cuprinse în serviciile pentru stimularea ocupării forței de muncă și de formare profesională oferite de agenția pentru ocuparea forței de muncă și se află în perioada de acordare a acestor servicii.

(1^²)Persoanele prevăzute la alin. (1^¹) au obligația să prezinte lunar, la data programării prevăzute la alin. (1) lit. a), agenției pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate dovada participării lor la programe de formare profesională a căror finanțare este asigurată din asistența financiară nerambursabilă primită de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională, Fondului social european și Fondului de coeziune, sau, după caz, dovada participării la examenul de absolvire a acestora. Prezentarea dovezii nu constituie refuz nejustificat potrivit art. 44 lit. d) și e).

(1^³)În situația în care obligația prevăzută la alin. (1^²) nu este îndeplinită, prevederile alin. (1^¹) nu se aplică.

(2)Angajatorii care au încadrat în muncă, conform legii, persoane din rândul beneficiarilor de indemnizații de șomaj au obligația de a anunța în termen de 3 zile agențiile pentru ocuparea forței de muncă la care aceștia au fost înregistrați.

(3)Obligația prevăzută la alin. (2) revine și caselor teritoriale de pensii care au stabilit și au pus în plată pensiile cuvenite beneficiarilor de indemnizație de șomaj.

(1)Nu beneficiază de indemnizație de șomaj persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor sau refuză participarea la servicii pentru stimularea ocupării și de formare profesională oferite de agențiile pentru ocuparea forței de muncă.

(2)Nu beneficiază de indemnizație de șomaj absolvenții care, la data solicitării dreptului, au fost admiși sau urmează cursurile unei forme de învățământ, organizate și/sau acreditate, după caz, în condițiile legii.

(3)Nu beneficiază de indemnizație de șomaj absolvenții licențiați ai facultăților de medicină, medicină dentară și farmacie care, la data solicitării dreptului, au promovat concursul național de rezidențiat pe locuri sau pe posturi, în condițiile legi.

(1)Indemnizația de șomaj se plătește lunar în cuantumul prevăzut la art. 39 alin. (2), respectiv la art. 40 alin. (1).

(2)Pentru fracțiuni de lună indemnizația de șomaj se calculează proporțional cu numărul de zile calendaristice din luna respectivă.

Încetarea plății indemnizațiilor de șomaj acordate beneficiarilor are loc după cum urmează:

a)la data încadrării în muncă, conform legii, pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată mai mare de 12 luni;

b)la data de întâi a lunii următoare lunii în care a realizat, din activități autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referință în vigoare;

c)la 90 de zile de la data emiterii autorizației de funcționare pentru a desfășura activități independente sau a certificatului de înmatriculare, conform legii, dacă realizează venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare;

d)la data refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii sau nivelului studiilor;

e)la data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea ocupării și de formare profesională sau la data întreruperii acestora din motive imputabile persoanei;

f)dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depășește 12 luni;

g)la data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, de la data solicitării pensiei anticipate ori a pensiei anticipate parțiale sau la data când pensia de invaliditate devine nerevizuibilă;

h)la data plecării din țară a beneficiarului pentru o perioadă mai mare de 3 luni;

i)la data începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă mai mare de 12 luni;

j)în cazul decesului beneficiarului;

k)la expirarea termenelor prevăzute la art. 45 alin. (2), (3) și (3^¹);

l)la expirarea termenelor prevăzute la art. 39 alin. (1), respectiv la art. 40 alin. (1);

m)la data admiterii într-o formă de învățământ, în cazul persoanelor asimilate șomerilor, prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. a) și b).

n)la data de la care își începe desfășurarea activității în funcții elective sau la data la care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului;

o)la data angajării, conform legii, pe bază de contract, în situația soldaților și gradaților voluntari;

p)la data promovării concursului național de rezidențiat pe locuri sau pe posturi, în condițiile legii;

q)de la data la care desfășoară o activitate pentru o perioadă mai mare de 12 luni, în baza unui raport juridic în considerarea căruia se realizează venituri din drepturi de autor și drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 13^¹ din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și/sau venituri din contracte/convenții încheiate potrivit Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Codul civil, sau în temeiul Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau al Legii nr. 53/1991 privind indemnizațiile și celelalte drepturi ale senatorilor și deputaților, precum și salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(1)Suspendarea plății indemnizațiilor de șomaj acordate beneficiarilor are loc după cum urmează:

a)la data la care nu și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 41 alin. (1) lit. a);

b)pe perioada îndeplinirii serviciului militar activ;

c)la data încadrării în muncă, conform legii, pe perioadă determinată de cel mult 12 luni;

d)la data obținerii autorizării pentru menținerea plății indemnizației de șomaj, la cererea persoanei care se deplasează în interiorul Uniunii Europene, Spațiului Economic European sau în Elveția pentru a căuta un loc de muncă și dorește să își mențină plata indemnizației de șomaj, conform prevederilor legale, pe o perioadă de maximum 3 luni sau, după caz, 6 luni, cu aprobarea agenției pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are, după caz, domiciliul sau reședința;

e)pe perioada în care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate de până la 12 luni;

f)la data pensionării pentru invaliditate;

g)pe perioada acordării indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, a indemnizației de maternitate și a indemnizației pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv de 3 ani sau 7 ani, în cazul copilului cu handicap;

h)pe perioada incapacității temporare de muncă mai mare de 3 zile datorită accidentelor survenite în perioada cursurilor de calificare, recalificare, perfecționare sau, după caz, a altor forme de pregătire profesională, în timpul și din cauza practicii profesionale;

i)pe perioada acordării plăților compensatorii, potrivit legii, în situația în care aceste drepturi bănești se acordă din bugetul asigurărilor pentru șomaj;

j)la data plecării din țară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la cererea persoanei, în situația în care plata indemnizației de șomaj nu se suspendă în condițiile lit. d);

k)la data începerii desfășurării unei activități pentru o perioadă mai mică de 12 luni, în baza unui raport juridic în considerarea căruia se realizează venituri din drepturi de autor și drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 13^¹ din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și/sau venituri din contracte/convenții încheiate potrivit Codului civil sau în temeiul Legii nr. 96/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau al Legii nr. 53/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2)Repunerea în plată, după suspendarea în condițiile alin. (1) lit. a), se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 60 de zile calendaristice de la data suspendării.

(3)Repunerea în plată, după suspendarea în condițiile alin. (1) lit. b), c), e)-i) și k), se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la data încetării situației care a condus la suspendare.

(3^¹)Repunerea în plată, după suspendarea în condițiile alin. (1) lit. d), se face, după caz, astfel:

a)de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 3 luni de la data suspendării, în situația în care persoanei îi sunt incidente dispozițiile referitoare la prestația de șomaj prevăzute de reglementările Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaților, lucrătorilor independenți și membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene, precum și măsurile adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări europene;

b)de la data stabilită conform reglementărilor Uniunii Europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială, precum și măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări europene, dar nu mai târziu de 3 luni de la data suspendării, în situația în care persoanei îi sunt incidente dispozițiile referitoare la prestația de șomaj prevăzute de reglementările europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială, precum și măsurile adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări europene sau, după caz, 6 luni, cu aprobarea agenției pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are, după caz, domiciliul sau reședința.

(3^²)Repunerea în plată, după suspendarea în condițiile alin. (1) lit. j), se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 3 luni de la data suspendării.

(4)Perioada de suspendare prevăzută la alin. (1) lit. a) face parte din perioada de acordare a indemnizației de șomaj.

(5)Perioada de suspendare a indemnizației de șomaj pe perioada acordării indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, prevăzută la alin. (1) lit. g), face parte din perioada de acordare a indemnizației de șomaj în situația în care nu este îndeplinită obligația prevăzută la art. 41 alin. (1) lit. e).