Legea nr. 32/2000

Prezenta lege reglementează: organizarea și funcționarea societăților comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare și de reasigurare, a societăților mutuale, denumite în continuare asiguratori, respectiv reasiguratori, precum și a intermediarilor în asigurări, organizarea și funcționarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, supravegherea asigurătorilor și reasiguratorilor care desfășoară activitatea în sau din România, supravegherea activității intermediarilor în asigurări și reasigurari, precum și a altor activități în legătură cu acestea.

În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

A. Definiții comune

1.activitatea de asigurare - activitatea exercitată în sau din România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare și reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres și de recuperare, precum și investirea sau fructificarea fondurilor proprii și atrase prin activitatea desfășurată;

3.asigurare - operațiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expusi la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizeaza pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate;

4.asigurat - persoana care are un contract de asigurare încheiat cu asiguratorul;

5.asigurător - persoana juridică română sau filiala autorizată în condițiile prezentei legi să exercite activități de asigurare, precum și sucursala unei societăți de asigurare sau a unei societăți mutuale, dintr-un stat membru, care a primit o autorizație de la autoritatea competentă a statului membru de origine;

7.catastrofa - un eveniment sau o serie de evenimente care provoacă pagube substanțiale într-o perioadă scurta de timp;

8.coasigurare - operațiunea prin care doi sau mai mulți asiguratori subscriu același risc, fiecare asumându-și o cota-parte din acesta;

9.fond de rezerva liber vărsat - totalul sumelor cu care membrii societății mutuale au contribuit la fondurile acesteia;

10.acționar semnificativ - orice persoană care, nemijlocit și singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice ori juridice, exercită drepturi ce decurg din deținerea unor acțiuni care, cumulate, reprezintă cel puțin 10% din capitalul social al unui asigurător/reasigurător ori îi conferă acesteia cel puțin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acționarilor sau care dau posibilitatea să exercite o influență semnificativă asupra conducerii unui asigurător, reasigurător, broker de asigurare și/sau de reasigurare în care are poziția semnificativă, după caz;

11.persoane semnificative - administratorii și/sau conducerea executivă ai/a asigurătorului/reasigurătorului/brokerului de asigurare și/sau de reasigurare, după caz;

12.portofoliu de asigurări - totalitatea sau o parte din contractele de asigurări încheiate de un asigurator;

13.prime brute subscrise - primele încasate și de încasat, inclusiv primele de reasigurare încasate și de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare și contractelor de reasigurare, care intră în vigoare în exercițiul financiar, înainte de deducerea oricăror sume din acestea;

14.prime nete subscrise - primele brute subscrise din care se deduc sumele plătite și de plătit drept prime de reasigurare;

15.prime brute încasate - totalul primelor încasate, inclusiv primele de reasigurare încasate în perioada de referința, înainte de deducerea oricăror sume din acestea;

16.prime nete încasate - primele brute încasate din care se deduc sumele plătite drept prime de reasigurare;

17.reasigurare - operațiunea de asigurare a unui asigurător sau reasigurător de către un reasigurător;

18.reținere proprie - partea din risc care rămâne în sarcina asiguratorului după deducerea reasigurării;

19.societate mutuala de asigurări - persoana juridică civilă ai carei asociați sunt deopotrivă asigurați și asiguratori.

20.state membre - statele membre ale Uniunii Europene și celelalte state aparținând Spațiului Economic European;

21.autorități competente - autoritățile naționale care, prin lege sau alte reglementări, sunt abilitate să supravegheze piața asigurărilor;

22.stat terț - stat care nu este stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European;

23.unitate de cont - euro așa cum este definită în art. 4 din Statutul Băncii Europene de Investiții. Pentru echivalentul în lei se va utiliza cursul ROL/EUR comunicat de Banca Națională a României pentru data de 31 decembrie a anului de raportare financiară;

24.suport durabil - orice mijloc care permite clientului să stocheze informația adresată lui, într-o modalitate accesibilă pentru utilizări viitoare, într-o perioadă de timp corespunzătoare scopului pentru care a fost furnizată informația și care permite reproducerea exactă a acesteia de pe dischete, CD-ROM, DVD, unitățile centrale ale computerelor pe care poșta electronică este stocată, cu excepția site-urilor Internet, care nu îndeplinesc criteriile de stocare și reproducere a informației.

B. Definiții pentru asigurători

25.stat membru gazdă - statul membru, altul decât statul de origine, în care asigurătorul sau reasigurătorul își desfășoară activitatea;

26.stat membru de origine - statul membru în care este situat sediul social al asigurătorului sau al reasigurătorului;

27.asigurător dintr-un stat terț - asigurător al cărui sediu real se află în afara Uniunii Europene, ale cărui filiale deschise în cadrul Uniunii Europene funcționează pe baza unei autorizații de la autoritatea competentă a statului membru gazdă. Prin sediu real se înțelege centrul principal de conducere și de gestiune a activității statutare, chiar dacă hotărârile organelor respective sunt adoptate potrivit dispozițiilor transmise de acționari sau asociați din alte state;

28.societate-mamă - persoana juridică aflată față de o entitate cu personalitate juridică, denumită în continuare filială, în una dintre următoarele situații:

a)deține direct și/sau indirect majoritatea drepturilor de vot dintr-o filială;

b)are dreptul să numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor unei filiale și este în același timp acționar sau asociat al acelei filiale;

c)are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra unei filiale la care este acționar sau asociat, în virtutea unor clauze cuprinse în contracte încheiate cu persoana juridică respectivă sau a unor prevederi cuprinse în actul constitutiv al acelei persoane juridice, în situația în care legislația care guvernează statutul filialei permite existența unor astfel de clauze ori prevederi;

d)este acționar sau asociat al unei filiale și în ultimii 2 ani a numit singur, ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor filialei;

e)este acționar sau asociat al unei filiale și controlează singur, în baza unui acord încheiat cu ceilalți acționari sau asociați, majoritatea drepturilor de vot în acea filială, precum și orice entitate care, în opinia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, exercită o influență dominantă asupra unei alte entități;

29.sucursală - agenția ori sucursala unui asigurător sau reasigurător. Orice prezență permanentă a unui asigurător sau reasigurător pe teritoriul unui stat membru trebuie să fie tratată ca o agenție ori sucursală, chiar dacă prezența nu ia forma unei agenții sau sucursale, dar consistă, în principal, într-o reprezentanță condusă de personalul acelei entități ori de o persoană independentă care are un mandat permanent de a acționa în numele și pentru acea entitate;

30.interes de participare - deținerea a 10% sau mai mult, dar nu mai mult de 20%, a unor drepturi în capitalul altor entități, reprezentate ori nereprezentate de titluri care, creând o legătură durabilă cu acestea, sunt destinate să contribuie la activitatea societății;

31.participație - deținerea directă sau prin control a cel puțin 20% din drepturile de vot ori din capitalul unei societăți;

32.societate participativă - o entitate care este fie o societate-mamă, fie altă societate care deține o participație, fie o entitate aflată în legătură cu o altă entitate printr-o relație definită prin:

a)conducerea unitară asupra entității în cauză și una sau mai multe entități cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate ori în temeiul unor prevederi din actele constitutive sau din statutul acelor entități; sau

b)prezența majoritară a acelorași persoane în consiliul de administrație, conducerea executivă ori în consiliul de supraveghere ale entității în cauză și ale uneia sau mai multor entități cu care nu are legătură, în cursul anului financiar și până la întocmirea situațiilor financiare consolidate;

33.societate afiliată - o filială sau o altă societate în care se deține o participație ori o entitate aflată în legătură cu o altă entitate printr-o relație definită prin:

a)conducerea unitară asupra entității în cauză și una ori mai multe entități cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate sau în temeiul unor prevederi din actele constitutive ori din statutul acelor entități; sau

b)prezența majoritară a acelorași persoane în consiliul de supraveghere a entității în cauză și a uneia sau mai multor entități cu care nu are legătură, în cursul anului financiar și până la întocmirea situațiilor financiare consolidate;

34.holding de asigurare - o societate-mamă a cărei activitate principală constă în achiziționarea și deținerea de participații în filiale, atunci când aceste filiale sunt exclusiv sau în principal societăți de asigurare, societăți de reasigurare ori societăți de asigurare din state terțe, cel puțin una dintre aceste filiale fiind o societate de asigurare;

35.holding mixt de asigurare - o societate-mamă, alta decât o societate de asigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terț ori o societate de reasigurare sau un holding de asigurare, care include printre filialele sale cel puțin o societate de asigurare;

36.localizarea activelor - existența activelor, mobiliare sau imobiliare, într-un stat membru; activele reprezentate de creanțe sunt considerate situate în statul membru în care sunt realizabile;

37.congruența activelor - acoperirea obligațiilor subscrise într-o anumită monedă cu active exprimate sau realizabile în aceeași monedă;

38.legături "strânse" - relații existente între două ori mai multe persoane fizice și/sau juridice aflate în una dintre următoarele situații:

a)participație, care înseamnă deținerea directă sau indirectă a 20% ori mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entități; sau

b)control, care înseamnă relația dintre o societate-mamă și o filială sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o entitate, așa cum sunt ele definite la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiași societăți-mamă;

c)două sau mai multe persoane fizice ori juridice sunt legate permanent printr-o relație de control de una și aceeași persoană;

39.reasigurător - persoana juridică română autorizată în condițiile prezentei legi să exercite activități de asigurare, precum și sucursala unei societăți ori a unui holding de asigurare sau a unui holding mixt de asigurare dintr-un stat membru care a primit o autorizație de la autoritatea competentă a statului membru de origine, care practică în principal activitate de reasigurare;

40.sediu - sediul social al unui asigurător, reasigurător, intermediar în asigurări și/sau în reasigurări, persoană juridică, precum și agenția sau sucursala acestora, după caz;

41.angajament - obligația asumată printr-un contract de asigurare;

42.stat membru al sucursalei - statul membru în care este situată sucursala care își asumă o obligație printr-un contract de asigurare;

43.stat membru al angajamentului - statul membru în care asiguratul, persoană fizică, își are reședința sau statul membru în care asiguratul, persoană juridică, își are sediul;

44.stat membru al furnizării de servicii - statul membru al angajamentului, dacă acesta este asumat de un asigurător sau o sucursală a acestuia, situată în alt stat membru;

45.filială - entitatea, persoană juridică, aflată față de societatea-mamă în una dintre situațiile prevăzute la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiași societăți-mamă, din punct de vedere al supravegherii consolidate;

46.piața reglementată:

a)în cazul unei piețe situate într-un stat membru - un sistem multilateral, administrat de către un operator de piață, ce reunește sau facilitează reunirea unor terțe părți care achiziționează sau vând instrumente financiare - în cadrul sistemului și în concordanță cu regulile nediscreționare ale acestuia - într-o manieră ce rezultă din contract, în conformitate cu instrumentele financiare admise să fie tranzacționate cu respectarea acestor reguli sau sisteme, și care este autorizat de către autoritatea competentă din statul membru și funcționează în conformitate cu cerințele autorității competente din statul membru;

b)în cazul unei piețe situate într-un stat terț - o piață financiară recunoscută de statul membru de origine al asigurătorului, care îndeplinește cerințe asemănătoare. Orice instrumente financiare tranzacționate pe această piață trebuie să fie de o calitate comparabilă cu cea a instrumentelor tranzacționate în cadrul piețelor reglementate sau în cadrul piețelor din statul membru respectiv;

47.suma la risc - suma plătită la decesul persoanei asigurate, diminuată cu rezerva matematică pentru riscul de deces;

48.reprezentanțe de despăgubiri - unități desemnate în fiecare stat membru de către asigurătorii din România autorizați să practice clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. 1, exclusiv răspunderea transportatorului, care au în sarcină administrarea și soluționarea cererilor de despăgubire ca urmare a unui accident de autovehicul;

49.grup - grupul de societăți format dintr-o societate-mamă, filialele acesteia și entitățile în cadrul cărora societatea-mamă sau filialele acesteia dețin o participație, precum și orice entitate aflată față de societatea-mamă în una dintre situațiile prevăzute la pct. 32;

50.tranzacții intragrup - totalitatea tranzacțiilor pe care o societate de asigurare, o instituție de credit sau o societate de investiții din cadrul unui conglomerat financiar le desfășoară direct sau indirect cu o altă societate din cadrul aceluiași grup sau cu orice persoană fizică sau juridică ce are legături strânse cu societățile din cadrul grupului, în vederea îndeplinirii obligațiilor sale, indiferent de natura acestora;

51.conglomerat financiar - un grup în cadrul căruia este îndeplinită una dintre condițiile:

a)o societate de asigurare, o instituție de credit sau o societate de investiții se află la conducerea grupului ori cel puțin o filială a grupului este o societate de asigurare, o instituție de credit sau o societate de investiții;

b)atunci când o societate de asigurare, o instituție de credit sau o societate de investiții se află la conducerea grupului, aceasta este fie o societate-mamă a unei entități din cadrul sectorului financiar, a unei entități care deține o participație la o entitate din cadrul sectorului financiar sau a unei entități aflate față de societatea-mamă în una dintre situațiile prevăzute la pct. 32;

c)atunci când la conducerea grupului nu se află o societate de asigurare, o instituție de credit sau o societate de investiții, dar activitatea grupului se desfășoară, în principal, în cadrul sectorului financiar, respectiv peste 40% din totalul bilanțului grupului este aferent entităților din cadrul sectorului financiar;

d)cel puțin una dintre entitățile din cadrul grupului aparține sectorului asigurărilor și cel puțin una dintre entitățile din cadrul grupului aparține sectorului bancar sau sectorului de investiții;

e)atât activitățile consolidate din sectorul asigurărilor ale entităților din cadrul grupului, cât și activitățile consolidate din sectorul bancar și din sectorul de investiții ale entităților din cadrul grupului sunt semnificative.

Orice subgrup al unui grup care îndeplinește aceste condiții va fi considerat conglomerat financiar;

52.holding financiar mixt - o societate-mamă, alta decât o societate de asigurare, o instituție de credit sau o societate de investiții care, împreună cu filialele sale, dintre care cel puțin una este o societate de asigurare, o instituție de credit sau o societate de investiții cu sediul social în Uniunea Europeană, constituie un conglomerat financiar;

53.control - relația dintre o societate-mamă și o filială sau o relație similară, conform uneia dintre relațiile descrise la pct. 38, între orice persoană fizică sau juridică și o societate;

54.stat membru în care este situat riscul:

a)statul membru în care se află imobilul, atunci când acoperirea prin contractul de asigurare se referă fie la acest imobil, fie la imobilul în cauză și bunurile aflate în acesta, atât timp cât aceste bunuri sunt asigurate prin același contract de asigurare;

b)statul membru al înmatriculării, când contractul de asigurare se referă la autovehicule de orice fel;

c)statul membru în care contractul de asigurare, cu o durată de 4 luni sau mai mică, acoperă riscuri de călătorie în străinătate, indiferent de clasa de asigurare în care sunt încadrate acestea;

d)statul membru în care asiguratul își are domiciliul sau, în cazul asiguratului persoană juridică, statul membru în care își are sediul social.

C. Definiții pentru intermediari

55.intermediarii în asigurări - brokerii de asigurare și agenții de asigurare;

56.intermediar în reasigurări - persoana juridică română autorizată în condițiile prezentei legi, denumită în continuare broker de reasigurare, care intermediază în principal activitatea de reasigurare, precum și intermediarii din statele membre care desfășoară pe teritoriul României activitate de intermediere în reasigurări, conform dreptului de stabilire și libertății de a presta servicii, după caz;

57.broker de asigurare:

a)persoana juridică română ori străină, autorizată în condițiile prezentei legi, care negociază pentru clienții săi, persoane fizice sau juridice, asigurați ori potențiali asigurați, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare și acordă asistență înainte și pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;

b)un intermediar dintr-un stat membru care desfășoară activități de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire și libertății de a presta servicii;

58.agent de asigurare - persoana fizică sau juridică împuternicită, în baza autorizării unui asigurător ori reasigurător, să încheie în numele și în contul asigurătorului sau reasigurătorului, contracte de asigurare ori de reasigurare cu terții, conform condițiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător/reasigurător, broker de asigurare și/sau de reasigurare;

59.stat membru de origine al intermediarului:

a)în cazul în care intermediarul este o persoană fizică - statul membru în care este situată reședința acestuia și în care își desfășoară activitatea;

b)în cazul în care intermediarul este o persoană juridică - statul membru în care este situat sediul social sau, în cazul în care legislația statului respectiv nu prevede existența unui sediu social, statul membru în care este situat sediul central;

60.stat membru gazdă al intermediarului - statul membru, altul decât statul membru de origine, în care un intermediar în asigurări sau în reasigurări își desfășoară activitatea în baza dreptului la stabilire și a libertății de a presta servicii;

61.sucursala unui intermediar în asigurări sau în reasigurări - dezmembrământ fără personalitate juridică al unui intermediar în asigurări sau în reasigurări care, în baza unui mandat, este împuternicită să desfășoare, parțial sau total, activitatea de asigurare ori de reasigurare;

62.activitatea de intermediere în asigurări - activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activități preliminarii încheierii contractelor de asigurare sau oferirea de asistență pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activități nu vor fi considerate activități de intermediere în asigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un asigurător sau de un angajat al acestuia care acționează sub responsabilitatea asigurătorului.

Nu vor fi considerate activități de intermediere în asigurări nici următoarele: furnizarea de informații în mod ocazional, în contextul unei alte activități profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistență clienților în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui asigurător pe baze profesionale, precum și regularizarea daunelor;

63.activitatea de intermediere în reasigurări - activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activități preliminarii încheierii contractelor de reasigurare sau oferirea de asistență pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activități nu vor fi considerate activități de intermediere în reasigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un reasigurător sau de un angajat al acestuia care acționează sub responsabilitatea reasigurătorului.

Nu vor fi considerate activități de intermediere în reasigurări nici următoarele: furnizarea de informații în mod ocazional, în contextul unei alte activități profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistență clienților în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui reasigurător pe baze profesionale, precum și regularizarea daunelor.

(1)Activitatea de asigurare se grupează în:

a)asigurări de viața;

b)asigurări generale.

(2)Un asigurător poate desfășura numai una dintre cele două categorii de asigurări prevăzute la alin. (1).

(3)Clasele de asigurări aferente categoriilor prevăzute la alin. (1) sunt stabilite în anexa nr. 1.

(1)Punerea în executare a prezentei legi, supravegherea și controlul respectării dispozițiilor sale revin Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în scopul apărării drepturilor asiguraților și al promovării stabilitatii activității de asigurare în România.

(2)Se înființează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, autoritate administrativă autonomă de specialitate, cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București, care își exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi.

(3)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor își poate deschide reprezentante în orice alta localitate de pe teritoriul României.

(4)Pentru nevoile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ale reprezentantelor sale pe care aceasta le înființează, Guvernul și, după caz, autoritățile administrației publice locale vor atribui acesteia în administrare imobilele necesare - terenuri și clădiri - din domeniul public de interes național sau local, după caz, în termen de 60 de zile de la data cererii. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate utiliza propriile venituri pentru construirea, achiziționarea sau închirierea unor imobile corespunzătoare, conform prevederilor legale în vigoare.

(5)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este condusă de un consiliu format din 5 persoane, respectiv președinte, vicepreședinte și 3 membri.

(6)Structura organizatorică și de personal a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, atribuțiile de conducere, de execuție și de control ale personalului sau se stabilesc prin regulamentele de ordine interioară, adoptate de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit prevederilor prezentei legi.

(7)Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sunt numiți de Parlament, în ședința comuna a celor două Camere, la propunerea comisiilor reunite pentru buget, finanțe și bănci ale Senatului și Camerei Deputaților. Președintele și vicepreședintele se nominalizeaza pe funcții în lista de propuneri care se supune spre aprobare Parlamentului.

(8)Numirea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se face de pe lista comuna propusă de comisiile pentru buget, finanțe și bănci ale Senatului și Camerei Deputaților.

(9)Revocarea din funcție a unui membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se face la propunerea comisiilor reunite pentru buget, finanțe și bănci, în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului, dacă acesta încetează să îndeplinească condițiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor sale sau dacă se face vinovat de abateri grave, incompatibile funcției sale.

(9^¹)Nici un membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nu va fi schimbat din funcție din alte motive sau prin altă procedură decât cea prevăzută la alin. (9).

(10)Durata mandatului de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este de 5 ani, fiecare membru putând fi reinvestit.

(11)Primii membri ai Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor vor fi numiți pentru mandate cu durate diferite, astfel încât în fiecare an sa expire mandatul unuia dintre ei.

(12)Președintele va fi numit pentru un mandat de 5 ani, iar vicepreședintele pentru un mandat de 4 ani.

(13)Membrii ale căror mandate au expirat vor rămâne în funcție până la numirea succesorilor lor.

(14)În cazul imposibilității definitive de exercitare a mandatului de către unul dintre membri, comisiile parlamentare menționate la alin. (8) vor propune persoana care urmează să fie numita de Parlament pentru durata restanta a mandatului.

(15)Se considera imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului orice împrejurare care creează o indisponibilizare cu o durată de 90 de zile consecutive.

(16)Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a)să fie cetățeni români cu domiciliul în România, cu o buna reputație și pregătire profesională și o vechime de cel puțin 5 ani în activitatea financiar-bancară și/sau de asigurări și reasigurari;

b)sa nu fie membri ai vreunui partid politic pe perioada exercitării mandatului;

c)sa nu exercite o alta profesie sau sa nu ocupe o funcție publică sau privată, cu excepția activității didactice în învățământul superior;

d)sa nu fie membri în consiliile de administrație sau în comisiile de cenzori ale persoanelor juridice, subiecte ale supravegherii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, sau acționari semnificativi ai acestora;

e)sa nu fi fost declarați faliți sau sa nu fi făcut parte din conducerea unei societăți de asigurare sau financiar-bancare, care, sub orice formă, și-a încetat activitatea și nu și-a respectat obligațiile față de terți;

f)sa nu aibă cazier judiciar.

(17)Calitatea de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor încetează în următoarele situații:

a)la expirarea termenului pentru care a fost numit;

b)prin demisie;

c)prin revocarea de către Parlament conform prevederilor alin. (9) și (9^¹);

d)la apariția unei incompatibilități sau a unui impediment dintre cele prevăzute la alin. (16);

e)prin înlocuire, conform alin. (14).

(18)Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor au obligația sa notifice de îndată, în scris, Parlamentului apariția oricăreia dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute la alin. (16); până la decizia Parlamentului membrul Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este suspendat de drept.

(18^¹)Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum și personalul acesteia, însărcinat sa exercite atribuții de supraveghere, nu răspund civil ori penal, după caz, dacă instanțele judecătorești constata îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii de către aceste persoane, cu buna-credința și fără neglijența, a oricărui act ori fapt în legătură cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor de supraveghere.

(19)Președintele este reprezentantul de drept al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate administrativă autonomă, ca persoana juridică de drept public și în raporturi de drept comun.

(20)În cazul imposibilității temporare de exercitare a prerogativelor președintelui, reprezentarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor revine de drept vicepreședintelui.

(21)Dacă atât președintele, cat și vicepreședintele se afla în imposibilitate de exercitare a prerogativelor, reprezentarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor va fi asigurata de decanul de vârsta dintre cei 3 membri.

(22)Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor deliberează valabil în prezenta a cel puțin 3 dintre membrii săi, incluzând președintele sau, în absenta acestuia, vicepreședintele.

(23)Hotărârile sunt adoptate cu votul majorității membrilor prezenți, iar în caz de balotaj, votul președintelui sau, în absenta acestuia, cel al vicepreședintelui este decisiv.

(24)Hotărârea adoptată este obligatorie pentru toți membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, membrii care au votat împotriva și cei absenți putându-și consemna opinia separată în procesul-verbal al ședinței respective.

(24^¹)Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor își exercită mandatul potrivit legii. Ei răspund pentru activitatea lor în mod solidar, cu excepția situației în care au votat împotriva unei hotărâri și au consemnat opinia separată în procesul-verbal.

(25)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate efectua schimburi de informații cu autoritățile competente din statele membre, în vederea îmbunătățirii activității de supraveghere, în condițiile în care informațiile vor fi supuse condițiilor de confidențialitate stabilite în normele emise în aplicarea prezentei legi.

(25^¹)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate încheia memorandumuri de colaborare cu autorități similare privind schimbul informațiilor confidențiale, necesare activității de supraveghere, memorandumuri care să stipuleze că divulgarea acelor informații publicului se face doar cu acordul explicit al acelor autorități sau, în cazurile specificate, doar pentru scopurile pentru care autoritățile respective și-au dat acordul.

(25^²)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate încheia acorduri de cooperare cu autorități din state terțe numai dacă informațiile trimise către acele autorități beneficiază de același nivel de confidențialitate cu care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor tratează acele informații în România, în conformitate cu legislația națională.

(25^³)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să coopereze cu Comisia Europeană în vederea furnizării către aceasta a informațiilor necesare întocmirii raportului prevăzut la art. 40 din Directiva nr. 92/49/EEC.

(25^⁴)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cooperează permanent cu Comisia Europeană în vederea îmbunătățirii supravegherii activității de asigurare.

(25^⁵)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează Comisia Europeană asupra dificultăților apărute prin aplicarea prezentei legi, precum și asupra oricăror bariere care pot să apară în detrimentul activității asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare autorizați sau stabiliți în România, în comparație cu sucursalele aflate în afara teritoriului României.

(25^⁶)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și Comisia Europeană analizează în timp util aceste dificultăți în vederea unei soluționări corespunzătoare.

(26)Pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 5 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adopta norme, avize și decizii, sub semnătura președintelui, după deliberare în ședințe, ținute conform dispozițiile alin. (22)-(24), cu respectarea prevederilor alin. (28).

(27)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adopta norme care sunt puse în aplicare prin ordin al președintelui, iar actele individuale sunt deciziile și avizele.

(28)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor consulta colegiul alcătuit din reprezentanții asociațiilor profesionale ale operatorilor de pe piața de asigurări.

(29)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are în structura sa personal de specialitate compus din economiști, juriști, experți contabili, actuari, statisticieni, matematicieni, ingineri, informaticieni, medici, precum și din alte persoane calificate în domeniul asigurărilor și finanțelor.

(30)Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor stabilește prin decizie salarizarea membrilor săi și a personalului de specialitate, având în vedere nivelul remunerației acordate unor posturi similare de pe piața de asigurări.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are următoarele atribuții principale:

a)elaborează și/sau avizează proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicații asupra acestui domeniu, inclusiv reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor armonizate cu directivele europene și standardele internaționale de contabilitate, și avizează actele administrative individuale, dacă au legătură cu activitatea de asigurare, după consultarea cu asociațiile profesionale ale operatorilor din asigurări, iar în ceea ce privește reglementările contabile, și după avizul/informarea Ministerului Finanțelor Publice;

b)autorizează asigurătorii, reasigurătorii și brokerii de asigurare și/sau reasigurare să desfășoare activitate de asigurare, reasigurare ori intermediere în asigurări și/sau reasigurări, după caz, și avizează orice modificare a documentelor sau condițiilor pe baza cărora s-a acordat această autorizare;

c)autorizează practicarea asigurărilor obligatorii stabilite prin lege și încasează ca venituri proprii o contribuție procentuală din valoarea primelor brute încasate, aferente asigurărilor respective, în vederea exercitării supravegherii și controlului activității de asigurări obligatorii, în condițiile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia;

d)aprobă acționarii semnificativi direcți ori indirecți, persoane fizice sau juridice, aprobă și retrage aprobarea persoanelor semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare, în condițiile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia;

e)aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător/reasigurător/ broker de asigurare și/sau de reasigurare autorizat în România, în condițiile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia;

f)aprobă transferul de portofoliu, inclusiv pentru sucursalele societăților de asigurare din România, aflate pe teritoriul altor state membre, către un alt asigurător român sau către un alt asigurător ori o sucursală stabilită pe teritoriul Uniunii Europene, după consultarea autorității competente a statului membru al sucursalei, precum și pentru sucursalele din România ale asigurătorilor cu sediul social în afara Uniunii Europene, în condițiile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia;

g)aprobă suspendarea sau, după caz, încetarea activității asigurătorilor, reasigurătorilor și brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare, după verificarea situației financiare a acestora, la cererea acestora;

h)supraveghează situația financiară a asigurătorilor/reasigurătorilor/ intermediarilor în asigurări și în reasigurări, conform procedurii stabilite prin normele emise în aplicarea prezentei legi, inclusiv a sucursalelor aflate pe teritoriul statelor membre, în conformitate cu dreptul de stabilire și cu libertatea de a presta servicii, după consultarea autorității competente a statului membru al sucursalei. În vederea protejării intereselor asiguraților sau ale potențialilor asigurați dispune efectuarea de controale ale activității acestora;

i)asigură o supraveghere suplimentară, potrivit modalităților prevăzute în norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a următoarelor entități:

1.orice societate de asigurare care este o societate participativă în cel puțin o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terț;

2.orice societate de asigurare a cărei societate-mamă este, după caz, un holding de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terț;

3.orice societate de asigurare a cărei societate-mamă este un holding mixt de asigurare;

j)solicită prezentarea de informații și documente referitoare la activitatea de asigurare, atât de la asigurători, reasigurători, brokeri de asigurare și/sau de reasigurare și agenți de asigurare, cât și de la oricare altă persoană, fizică sau juridică, care are legătură, directă ori indirectă cu activitatea acestora, inclusiv informații referitoare la bazele tehnice utilizate pentru calculul primelor de asigurare și al rezervelor tehnice;

k)ia măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor prudențiale specifice;

l)aplică măsurile prevăzute de lege privind redresarea financiară, reorganizarea sau, după caz, falimentul asigurătorilor și reasigurătorilor, precum și a/al sucursalelor și filialelor acestora;

m)aplică măsurile de sancționare prevăzute de lege, inclusiv în legătură cu exercitarea unei influențe directe sau indirecte, care este incompatibilă cu principiile de conducere prudențială a activității asigurătorilor, stabilite prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

n)primește și răspunde sesizărilor și reclamațiilor privind activitatea asigurătorilor, reasigurătorilor și intermediarilor în asigurare și în reasigurare;

o)aprobă propriul buget de venituri și cheltuieli;

p)participă, în calitate de membru, la asociațiile internaționale ale autorităților de supraveghere în asigurări și reprezintă România la conferințe și întâlniri internaționale referitoare la supravegherea în asigurări;

q)informează autoritățile competente din statele membre pe teritoriul cărora sunt sucursale ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare ori a agenților de asigurare români sau unde se prestează de către aceștia servicii, despre orice măsuri sancționatorii luate împotriva acestora, inclusiv despre retragerea autorizației de funcționare;

r)deschide și menține Registrul asigurătorilor, reasigurătorilor și intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări, ale cărui formă și conținut se stabilesc prin norme date în aplicarea prezentei legi;

s)îndeplinește alte atribuții prevăzute de prezenta lege.

(1)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu poate dezvălui informații obținute în timpul exercitării atribuțiilor sale.

(2)Obligația de confidențialitate prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care informația este data:

a)cu acordul scris al asiguratorului implicat;

b)la solicitarea instanței judecătorești;

c)în interesul asiguraților.

d)în baza acordurilor de cooperare cu organisme similare, cu autorități publice sau cu instituții din alte tari, conform prevederilor art. 4 alin. (25).

(1)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va prezenta Parlamentului, în termen de 6 luni de la expirarea fiecărui exercițiu financiar, un raport asupra pieței asigurărilor din România, precum și o informare privind activitățile desfășurate.

(2)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va edita și va publică un raport informativ anual asupra pieței de asigurări și asupra instituțiilor și organismelor acesteia, cu respectarea prevederilor art. 6.

(1)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme în aplicarea prevederilor prezentei legi, precum și norme prudențiale specifice, conform practicilor în asigurări.

(2)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite decizii prin care:

a)impune interdicții, acorda, suspenda sau retrage autorizații;

b)modifica sau revoca condiții, cerințe sau termeni impusi de aceasta prin actele sale;

c)aproba divizarea sau fuzionarea asigurătorilor;

d)aproba transferul de portofoliu de asigurări;

e)aproba persoanele care vor examina activitatea de asigurări de viața;

f)aprobă acționarii semnificativi direcți sau indirecți, persoane fizice ori juridice, precum și persoanele semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare, în conformitate cu criteriile stabilite prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

g)aproba componenta Corpului experților în asigurări, care funcționează pe lângă ea, și avizează statutul acestuia;

h)stabilește salarizarea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și a personalului sau, cu respectarea dispozițiilor art. 4;

i)dispune efectuarea acțiunilor de analiza, îndrumare și control la societățile din sfera de reglementare și supraveghere;

j)da dispoziții privind prezentarea de documente, situații, informații și audieri;

k)constata și aplica sancțiuni operatorilor din domeniu pentru încălcarea prevederilor prezentei legi, a normelor și deciziilor de aplicare a acesteia.

l)aplică alte măsuri prevăzute de legislația în vigoare.

(3)Avizele sunt acte prin care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor formulează raspunsuri oficiale la chestiuni privind activitatea de asigurare sau care au implicații asupra acesteia.

(1)Normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu atribuțiile prevăzute în prezenta lege vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)Deciziile și avizele nu sunt supuse publicării, cu excepția celor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a) și d).

(1)Constituie venit la bugetul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor:

a)taxele și majorările prevăzute la art. 13 și 36;

a^¹)sumele provenite, potrivit legii, din amenzi contravenționale;

b)veniturile provenite din donații, publicații și din alte surse legale.

(2)Excedentul bugetului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se reportează în anul următor.

(1)Activitatea de asigurare în România poate fi exercitată numai de:

a)persoane juridice române, constituite ca societăți pe acțiuni și/sau societăți mutuale, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor potrivit procedurii reglementate la art. 12;

b)sucursale ale unor societăți de asigurare și/sau reasigurare din statele membre care desfășoară activitate de asigurări pe teritoriul României în conformitate cu dreptul de stabilire și cu libertatea de a presta servicii;

c)filiale și/sau sucursale ale unor societăți de asigurare și/sau de reasigurare din state terțe, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit procedurii reglementate la art. 12.

(2)Un asigurător nu poate fi înmatriculat în registrul comerțului fără autorizația emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(1)Cererea de autorizare pentru desfășurarea activității de asigurare va fi transmisă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în formatul și însoțită de documentele prevăzute de legislația în domeniu.

(2)În cazul în care consideră necesar, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate solicita informații suplimentare, poate desfășura investigații proprii sau cu sprijinul altor autorități competente ori poate să folosească informații provenite din alte surse.

(3)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va decide asupra acordării autorizației necesare desfășurării activității de asigurare sau asupra respingerii cererii de autorizare, în termen de 4 luni de la data depunerii documentației complete.

(4)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda autorizația de funcționare menționată la alin. (3), în cazul îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții:

a)întocmirea unui studiu de fezabilitate care va cuprinde cel puțin informații privind:

1.natura angajamentelor sau a riscurilor pe care asigurătorul își propune să le acopere;

2.metodele actuariale de calcul folosite pentru stabilirea tarifelor de prime;

3.principiile programului de reasigurare;

4.componentele fondului minim de siguranță;

5.resursele financiare pentru acoperirea cheltuielilor și, în cazul asigurării de la clasa nr. 18 de la lit. B din anexa nr. 1, resursele de care dispune asigurătorul pentru acordarea asistenței.

Pentru primele trei exerciții financiare, studiul de fezabilitate cuprinde și:

1.estimarea cheltuielilor generale de administrație și cheltuielile cu comisioanele;

2.estimarea primelor și a daunelor;

3.bugetul de venituri și cheltuieli;

4.estimarea resurselor financiare necesare respectării obligațiilor și a marjei de solvabilitate;

b)în cazul practicării clasei de asigurări generale nr. 18 - Asigurări de asistență a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absențelor de la domiciliu ori de la locul de reședință permanentă, studiul de fezabilitate prevăzut la lit. a) cuprinde, pentru această clasă, și următoarele informații:

1.dovezi privind existența personalului calificat;

2.dovezi privind dotarea cu echipamentul tehnic adecvat;

3.rețeaua de asistență ce urmează a fi folosită pentru îndeplinirea obligațiilor aferente acestei clase de asigurări;

c)din studiul de fezabilitate prezentat rezultă că societatea dispune de marja de solvabilitate minimă;

d)capitalul social vărsat de către solicitant în contul unei bănci autorizate de Banca Națională a României sau, în cazul unei societăți mutuale, fondul de rezervă liberă vărsat în conformitate cu prevederile legale din domeniu;

e)numele societății nu induce în eroare publicul;

f)societatea va desfășura exclusiv activitate de asigurare;

g)în cazul unui asigurător străin, solicitantul trebuie să demonstreze că este legal constituit în țara de origine;

h)asigurătorii care solicită autorizarea pentru clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. 1, exclusiv răspunderea transportatorului, trebuie să numească un reprezentant de despăgubiri în fiecare stat membru;

i)asigurătorul deține un fond de siguranță în conformitate cu prevederile legale.

(5)Pentru asigurătorii din statele terțe se adaugă următoarele cerințe:

a)sucursalele aparținând societăților de asigurare, societăților de reasigurare, precum și societăților mutuale cu sediul social în state terțe dețin, pe teritoriul României, active în valoare de cel puțin jumătate din fondul de siguranță prevăzut la alin. (4) lit. i);

b)sucursalele aparținând societăților de asigurare, societăților de reasigurare, precum și societăților mutuale cu sediul social în state terțe constituie, pe teritoriul României, un depozit inițial drept garanție, în valoare de o pătrime din fondul de siguranță prevăzut la alin. (4) lit. i).

(6)Autorizația acordată unui asigurător de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este valabilă pe întregul teritoriu al Comunității Europene și al statelor aparținând Spațiului Economic European, în conformitate cu dreptul de stabilire și cu libertatea de a presta servicii.

(7)Autorizația se acordă pentru o anumită clasă, exceptând situația în care asigurătorul dorește să acopere anual anumite riscuri incluse în clasa respectivă, așa cum sunt prevăzute în anexa nr. 1.

(8)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda autorizația pentru grupele de clase menționate la lit. C din anexa nr. 1, dacă asigurătorul solicită aceasta și îndeplinește toate condițiile prevăzute în lege.

(9)Autorizația acordată pentru o clasă sau un grup de clase este valabilă și pentru a subscrie riscuri suplimentare dintr-o altă clasă, dacă se îndeplinesc condițiile prevăzute la lit. D din anexa nr. 1.

(10)Asigurătorul care solicită autorizație pentru o nouă clasă de asigurări sau extinderea la unele ori la toate riscurile acoperite de aceeași clasă de asigurări trebuie să prezinte pentru acestea planul de fezabilitate prevăzut la art. 12 alin. (4) lit. a)-c), după caz, precum și dovada existenței fondului de garanție, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(11)Asigurătorii autorizați să practice asigurări de viață pot, de asemenea, să primească autorizație pentru clasele 1 și 2, prevăzute la lit. B din anexa nr. 1. Asigurătorii autorizați să practice asigurări generale, dar numai pentru clasele 1 și 2, prevăzute la lit. B din anexa nr. 1, au dreptul să primească autorizație de funcționare și pentru categoria asigurării de viață.

(12)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va respinge cererea de autorizare în cazul neîndeplinirii cerințelor prevăzute la alin. (4) și (5), precum și atunci când constată una sau mai multe dintre următoarele situații:

a)documentația prezentată nu este întocmită în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

b)din documentația prezentată rezultă că:

1.asigurătorul nu va desfășura o activitate în conformitate cu prevederile prezentei legi;

2.acționarii semnificativi și persoanele semnificative nu îndeplinesc criteriile stabilite prin norme;

3.necesitatea asigurării unui management prudențial al asigurătorului nu este satisfăcută în raport cu calificarea acționarilor și a membrilor, în mod direct sau indirect;

c)analiza studiului de fezabilitate indică faptul că asigurătorul nu poate asigură realizarea obiectivelor stabilite și în condiții compatibile cu reglementările privind practica prudențială, care să protejeze în mod adecvat asigurații;

d)există o formă de asociere prin intermediul căreia acționariatul, până la ultima persoană fizică implicată, nu este adus la cunoștință Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(13)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va comunică solicitantului motivele respingerii cererii de autorizare.

(14)Împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor persoana implicată poate face plângere la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei.

(15)Prin decizia de acordare a autorizației emisă de președintele Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se stabilește data de la care asigurătorul va începe să-și desfășoare activitatea.

(1)Un asigurator care solicită autorizarea conform prevederilor art. 12 și 44 achită la depunerea cererii de autorizare o taxa de autorizare de 75.000.000 lei. Cuantumul taxei de autorizare se poate actualiza anual, prin decizie a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în funcție de indicele prețurilor comunicat de Comisia Naționala pentru Statistica.

(2)În cazul respingerii cererii de autorizare taxa de autorizare nu se restituie.

(3)Asiguratorul achită, din momentul acordării autorizației de funcționare, pe durata valabilității acesteia, o taxa de funcționare, stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de maximum 0,3% din primele brute încasate în perioada pentru care sunt datorate.

(4)Asiguratorii plătesc taxa de funcționare la termenul stabilit prin norme.

(5)Pentru nevirarea la termen a taxei de funcționare prevăzute la alin. (3), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va calcula dobânzi și penalități de întârziere, în conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la colectarea creanțelor fiscale.

(6)Un asigurător care solicită autorizarea conform prevederilor art. 3 alin. (2) achită la depunerea cererii de autorizare o taxă de autorizare reprezentând 75% din cuantumul taxei prevăzute la alin. (1).

(7)Un asigurător care solicită autorizarea conform prevederilor art. 12 alin. (10) achită la depunerea cererii de autorizare o taxă de autorizare reprezentând 40% din cuantumul taxei prevăzute la alin. (1).

(8)Un asigurător sau reasigurător care solicită autorizarea pentru un transfer de portofoliu, inclusiv în cazurile prevăzute de art. 23 alin. (4), achită o taxă de autorizare de transfer de portofoliu, reprezentând 50% din cuantumul taxei prevăzute la alin. (1).

(9)Un asigurător, reasigurător sau un intermediar în asigurări și/sau în reasigurări care solicită avizarea modificărilor intervenite în actul constitutiv, precum și orice informații sau certificări din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru a-i servi în relațiile cu terții va achita o taxă de avizare sau de certificare, după caz, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 35 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României din data plății.

(1)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor retrage autorizația de funcționare în cazul în care constată că un asigurător autorizat se află în una dintre următoarele situații:

a)nu a început să desfășoare activitatea de asigurare în termen de 12 luni de la data eliberării autorizației;

b)renunță la activitatea de asigurare și solicită în mod expres retragerea autorizației de funcționare;

c)încetează să mai desfășoare activitatea de asigurare pe o perioadă de 6 luni consecutive;

d)nu mai îndeplinește condițiile pe baza cărora a fost autorizat;

e)nu a dus la îndeplinire măsurile specificate în planul de redresare financiară sau aceste măsuri nu și-au atins scopul, după caz;

f)încalcă dispozițiile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia.

(2)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează autoritățile competente ale celorlalte state membre despre retragerea autorizației unui asigurător care desfășoară activitatea de asigurare pe teritoriul acestora.

(3)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ia măsurile legale în cazul informațiilor primite de la autoritățile competente din celelalte state membre privind retragerea autorizației unui asigurător care desfășoară activitate de asigurare pe teritoriul României, în conformitate cu dreptul de stabilire și cu libertatea de a presta servicii.

(4)Decizia de retragere a autorizației se motivează și se comunică asigurătorului. Împotriva deciziei de retragere a autorizației asigurătorul poate face plângere la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va publică cel puțin o dată pe an în Monitorul Oficial al României, precum și într-o publicație de larga circulație lista actualizată cuprinzând asiguratorii autorizați și orice alte informații pe care le va considera necesare în aplicarea prezentei legi.

Asigurătorii autorizați potrivit prevederilor art. 12 pot să desfășoare activitate de asigurare pe teritoriul oricărui stat membru prin intermediul unei sucursale, cu notificarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Notificarea prevăzută la art. 15^¹ va cuprinde următoarele informații și documente:

1.denumirea statului membru pe teritoriul căruia intenționează să își stabilească o sucursală;

2.studiul de fezabilitate, clasele de asigurări pe care intenționează să le practice, precum și structura organizatorică a viitoarei sucursale;

3.sediul viitoarei sucursale din statul membru gazdă, de la care pot fi obținute și la care pot fi transmise documente, care va fi și adresa la care se vor transmite toate informațiile și documentele către persoana sau persoanele semnificative;

4.numele persoanelor semnificative, care au capacitatea de a reprezenta și angaja asigurătorul în relațiile cu terții pe teritoriul statului membru respectiv, precum și în relația cu autoritățile competente și alte instituții din acel stat;

5.declarația pentru asigurătorul care dorește să practice clasa 10, exclusiv răspunderea transportatorului, prevăzută la lit. B din anexa nr. 1, din care să rezulte că este membru al Biroului Național și al Fondului Național de Garantare din statul membru pe teritoriul căruia își propune să deschidă o sucursală, după caz.

(1)În termen de 3 luni de la depunerea documentației prevăzute la art. 15^², Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite aceste informații autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia se va stabili sucursala, informând și asigurătorul în cauză, cu excepția cazului în care constată că:

a)situația financiară a asigurătorului nu permite îndeplinirea obligațiilor asumate;

b)persoanele semnificative prevăzute la pct. 4 al art. 15^² au fost condamnate pentru infracțiuni contra patrimoniului sau pentru infracțiuni prevăzute de legislația financiar-fiscală;

c)persoanele semnificative prevăzute la pct. 4 al art. 15^² nu dispun de calificarea și experiența necesare;

d)structura organizatorică nu asigură desfășurarea corespunzătoare a activității asigurătorului.

(2)Informarea prevăzută la alin. (1) este însoțită de confirmarea că asigurătorul posedă marja de solvabilitate minimă.

(3)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite asigurătorului în cauză, în termen de 3 luni de la depunerea documentației prevăzute la art. 15^², motivarea refuzului comunicării informațiilor prevăzute la art. 15^².

(4)Împotriva refuzului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor comunicat în condițiile prevăzute la alin. (3) asigurătorul poate face plângere, potrivit legii, la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia.

Sucursala poate să își înceapă activitatea astfel:

a)de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îi transmite asigurătorului confirmarea primită de la autoritatea competentă a statului membru al sucursalei; sau

b)dacă în termen de două luni de la transmiterea informării în conformitate cu art. 15^³ alin. (1) nu se primește nici o confirmare din partea autorității competente a statului membru al sucursalei.

Orice modificare a informațiilor prevăzute la art. 15^² și 15^⁷ se comunică de către asigurător, în scris, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum și autorității competente a statului membru al sucursalei sau statului membru al furnizării de servicii, cu cel puțin 30 de zile înainte de efectuarea modificării.

Oricare asigurător autorizat să desfășoare activități în România care, în baza libertății de a presta servicii, dorește să desfășoare această activitate pentru prima dată în unul sau mai multe state membre, în mod direct și nu prin intermediul unei sucursale, trebuie, în prealabil, să notifice Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor despre această intenție, menționând și natura obligațiilor pe care intenționează să și le asume.

(1)În termen de 30 de zile de la data primirii notificării prevăzute la art. 15^⁶, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor comunică autorităților competente ale statului sau statelor membre ale furnizării de servicii următoarele informații:

a)dovada deținerii de către asigurător a marjei minime de solvabilitate, calculată în concordanță cu prevederile legale în vigoare;

b)clasele de asigurări pe care a fost autorizat să le practice asigurătorul;

c)natura obligațiilor pe care asigurătorul își propune să și le asume în statul membru al furnizării de servicii.

(2)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va înștiința asigurătorul în cauză despre data comunicării prevăzute la alin. (1).

(3)Asigurătorul care intenționează, în baza libertății de a presta servicii, să acopere riscurile prevăzute la clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. 1, altele decât răspunderea transportatorului, trebuie:

a)să comunice numele și adresa reprezentanței de despăgubiri;

b)să dea o declarație că a devenit membru al Biroului Național și al Fondului Național de Garantare din statul membru al furnizării de servicii.

(1)În termen de 30 de zile Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite asigurătorului motivele refuzului comunicării informațiilor prevăzute la art. 15^⁷.

(2)Împotriva refuzului transmiterii comunicării prevăzute la alin. (1) de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor asigurătorul poate face plângere la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicarea refuzului, potrivit legii.

Asigurătorul poate începe să desfășoare activitate de asigurare începând cu data comunicării prevăzute la art. 15^⁷ alin. (2).

Oricare asigurător care desfășoară activitate de asigurare, în baza dreptului de stabilire sau în baza libertății de a presta servicii, și nu respectă prevederile legale în vigoare va transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor toate documentele legale solicitate de către aceasta privind desfășurarea activității, pe care și asigurătorii cu sediul social în România au obligația să le transmită.

(1)În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că asigurătorul care desfășoară activitate de asigurare, în baza dreptului de stabilire sau în baza libertății de a presta servicii, nu respectă legislația română în vigoare, îi solicită acestuia să adopte măsuri de remediere.

(2)În cazul în care se constată că nu s-au adoptat toate măsurile necesare pentru remedierea situației, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează autoritatea competentă din statul membru de origine în vederea luării unor măsuri de remediere. Măsurile de remediere luate vor fi comunicate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(3)În cazul în care măsurile luate de autoritățile competente din statul membru de origine se dovedesc a fi inadecvate și/sau insuficiente și dacă asigurătorul în cauză continuă să încalce prevederile legislației române în vigoare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor își exercită atribuțiile ce îi revin conform legii, după informarea autorității competente din statul membru de origine, în vederea sancționării nerespectării prevederilor legislației naționale, fiind în drept să dispună inclusiv interzicerea desfășurării activității de asigurare și a încheierii de noi contracte de asigurare.

(4)Împotriva unui asigurător care desfășoară activitate de asigurare în România pe baza dreptului de stabilire Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate lua toate măsurile potrivit prevederilor legislației în vigoare, inclusiv asupra proprietăților pe care acesta le deține pe teritoriul României.

(5)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va asigura accesul la legislația în vigoare și la întreaga documentație care a stat la baza măsurilor prevăzute la alin. (3) asigurătorilor care desfășoară activitate pe teritoriul României în conformitate cu dreptul de stabilire și cu libertatea de a presta servicii, precum și autorităților competente din statele membre de origine ale acestor asigurători.

Măsurile prevăzute la art. 15^¹¹ vor fi motivate și comunicate asigurătorului în cauză de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(1)În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor intenționează să efectueze controale în vederea supravegherii financiare a asigurătorilor și reasigurătorilor români care desfășoară activități de asigurare sau reasigurare pe teritoriul Uniunii Europene, în baza dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii, va informa autoritățile competente ale statului membru gazdă privind intenția sa.

(2)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va permite autorității competente să efectueze controale în vederea supravegherii financiare a asigurătorului stabilit în România, care desfășoară activități de asigurare în baza dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii, după ce a fost informată de către autoritățile competente din statul membru de origine al asigurătorului cu privire la intenția acestora de a desfășura activitatea de control, în mod direct sau prin intermediul altor persoane împuternicite în acest sens. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are dreptul de a participa la aceste controale.

Informațiile și documentele solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu art. 15^¹⁰ și art. 36^³ alin. (2) vor fi redactate în limba română.

(1)Oricare asigurător cu sediul social în afara Uniunii Europene și care dorește să stabilească o sucursală sau o agenție pe teritoriul României este obligat să solicite autorizarea oficială a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(2)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda această autorizație dacă asigurătorul îndeplinește cel puțin următoarele condiții:

a)este îndreptățit să desfășoare activitate de asigurare conform art. 2 lit. A pct. 1;

b)deschide o agenție sau o sucursală pe teritoriul României;

c)se obligă să deschidă conturi specifice activității de asigurare pe care o desfășoară și să înregistreze toate datele privind tranzacțiile efectuate;

d)desemnează un reprezentant, cu aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

e)posedă în România active în suma prevăzută la art. 12 alin. (5);

f)se obligă să mențină marja de solvabilitate în conformitate cu art. 16 alin. (5);

g)prezintă un studiu de fezabilitate în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (4) lit. a) și, după caz, lit. b);

h)trimite orice informații solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu prevederile art. 15^¹⁰.

Transferul de portofoliu se va face în conformitate cu prevederile art. 5 lit. f) și ale normelor de aplicare a prezentei legi.

Asigurătorul trebuie să se conformeze prevederilor art. 21 și 22.

Asigurătorul trebuie să se conformeze prevederilor art. 12 alin. (4) lit. i) și alin. (5) lit. a) și b), ale art. 16 alin. (5), (5^¹), (6) și (6^¹), ale art. 18 și ale normelor emise în aplicarea prezentei legi.

(1)Orice asigurător care a primit autorizație de la mai multe state membre poate cere să i se aplice următoarele avantaje care vor fi acordate numai împreună:

a)marja de solvabilitate prevăzută la art. 15^¹⁸ va fi calculată avându-se în vedere întreaga activitate desfășurată în cadrul Uniunii Europene; în acest caz se va ține seama numai de activitățile efectuate de toate agențiile sau sucursalele stabilite în cadrul Uniunii Europene;

b)depozitul solicitat conform art. 12 alin. (5) lit. b) va fi depus numai în unul dintre aceste state membre;

c)activele reprezentând fondul de siguranță pot fi localizate în oricare dintre statele membre pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea.

(2)Cererea de a beneficia de avantajele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie adresată autorităților competente ale statelor membre în cauză. Cererea trebuie să denumească autoritatea competentă a statului membru care va supraveghea în viitor marja de solvabilitate pentru întreaga activitate a agențiilor și sucursalelor stabilite în Uniunea Europeană. Alegerea trebuie să fie motivată. Depozitul va fi depus în acel stat membru.

(3)Avantajele prevăzute la alin. (1) pot fi acordate numai cu acceptul tuturor autorităților competente ale statelor membre cărora le-a fost adresată. Avantajele vor fi acordate de la data la care autoritatea competentă nominalizată informează celelalte autorități competente că va supraveghea marja de solvabilitate pentru întreaga activitate a agențiilor și sucursalelor stabilite în Uniunea Europeană. Autoritatea competentă nominalizată trebuie să obțină de la celelalte state membre informațiile necesare pentru a supraveghea marja de solvabilitate agregată a agențiilor și sucursalelor stabilite pe teritoriul lor.

(4)La cererea unuia sau mai multor state membre, avantajele acordate, conform prezentului articol, pot să fie anulate simultan de către toate statele membre în cauză.

(1)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să informeze Comisia Europeană despre:

a)orice autorizație acordată unei filiale directe ori indirecte aparținând uneia sau mai multor societăți-mamă dintr-un stat terț;

b)orice achiziție prin care o societate-mamă dobândește calitatea de acționar semnificativ al unui asigurător persoană juridică română care îl transformă pe acesta într-o filială a acelei societăți-mamă.

(2)Când o autorizație este acordată unei filiale directe sau indirecte a uneia sau mai multor societăți-mamă dintr-un stat terț, structura acelui grup trebuie să fie specificată într-un document remis Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, pe care aceasta îl va transmite Comisiei Europene.

(1)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să informeze Comisia Europeană despre dificultățile întâmpinate de asigurătorii români, persoane juridice, în stabilirea sau desfășurarea activității lor într-un stat terț.

(2)La cererea Comisiei Europene, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va transmite acesteia informații referitoare la:

a)orice cerere de autorizare formulată de filiale directe ori indirecte ale uneia sau mai multor societăți-mamă din statul terț în cauză;

b)orice planuri privind dobândirea de către un asigurător dintr-un stat terț a calității de acționar semnificativ al unui asigurător, persoană juridică română, acesta din urmă devenind o filială a acelui asigurător.

(3)Ca urmare a prevederilor alin. (1), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru o perioadă de până la 3 luni, care poate fi prelungită numai cu acordul expres al Comisiei Europene, poate suspenda sau limita deciziile privind:

a)acordarea autorizației pentru cererile primite până la momentul adoptării deciziei de suspendare, precum și pentru cererile primite în această perioadă;

b)acordarea dreptului de dobândire în mod direct sau indirect a calității de acționar semnificativ al unui asigurător persoană juridică română de către o societate-mamă din statul terț în cauză.

(4)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune încetarea măsurilor prevăzute la alin. (3) ca urmare a primirii din partea Comisiei Europene a unei notificări privind încheierea unui acord cu statul terț în cauză.

(5)Măsurile prevăzute la alin. (3) vor fi întreprinse cu respectarea obligațiilor asumate de către Uniunea Europeană în cadrul tuturor acordurilor internaționale, bilaterale sau multilaterale privind inițierea și desfășurarea activității de asigurare.

(1)Fiecare asigurator trebuie să mențină, cumulativ:

a)capitalul social vărsat sau, în cazul unei societăți mutuale, fondul de rezerva libera vărsat;

b)marja de solvabilitate minimă;

c)fondul de siguranță.

(2)Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezerva libera vărsat nu poate fi mai mic de:

a)7 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale, exceptând asigurările obligatorii;

b)14 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale;

c)10 miliarde lei pentru activitatea de asigurări de viața;

d)suma valorilor prevăzute la lit. a) și c) sau b) și c), după caz, în funcție de activitățile de asigurare desfășurate.

(3)Capitalul social vărsat și fondul de rezerva libera vărsat, stabilite la alin. (2), se vor actualiza periodic prin norme de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(4)Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezerva libera vărsat, prevăzute la alin. (1) lit. a), trebuie să fie depuse integral în forma bănească, atât la constituirea, cat și la majorarea acestora.

(5)Asigurătorul trebuie să dețină în orice moment o marjă de solvabilitate disponibilă corespunzătoare activității desfășurate de către acesta. Marja de solvabilitate disponibilă, precum și solvabilitatea ajustată în vederea exercitării supravegherii suplimentare se calculează și se raportează conform prevederilor stabilite prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(5^¹)În funcție de clasele de asigurări practicate, asigurătorii sunt obligați să își determine marja de solvabilitate minimă, ale cărei modalități de calcul și de raportare se stabilesc prin norme emise în aplicarea prezentei legi.

(6)Fiecare asigurător autorizat de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile art. 12, este obligat să constituie un fond de siguranță care reprezintă o treime din marja de solvabilitate minimă. În funcție de clasele de riscuri subscrise, valoarea minimă a fondului de siguranță se stabilește prin norme emise în aplicarea prezentei legi. În cazul societăților mutuale, fondul de siguranță reprezintă cel puțin trei pătrimi din valoarea minimă a fondului de siguranță stabilită pentru asigurător.

(6^¹)În cazul sucursalelor aparținând societăților de asigurare cu sediul social în state terțe, deschise pe teritoriul României, fondul de siguranță reprezintă cel puțin jumătate din valoarea minimă a fondului de siguranță stabilită pentru asigurător.

(7)În vederea stabilirii marjei de solvabilitate, evaluarea activelor și a obligațiilor unui asigurator se efectuează conform normelor, care vor cuprinde și precizări privind categoria activelor și datoriilor care nu vor fi luate în considerare sau vor fi considerate numai într-o anumită proporție.

(1)Acțiunile emise de asiguratori pot fi numai nominative.

(2)Orice forma de asociere prin care proprietatea acțiunilor este ascunsă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este lovită de nulitate.

(1)Valoarea minimă și natura activelor păstrate în România de fiecare asigurător, avute în vedere la stabilirea marjei de solvabilitate, trebuie să îi permită acestuia să acopere totalul obligațiilor sale în țară în orice moment al exercitării activității de asigurare.

(2)Activele societății de asigurare admise să reprezinte rezervele tehnice nu pot fi grevate de sarcini și nu pot face obiectul unor garanții de orice fel, în favoarea terților.

(3)Activele libere de sarcini admise să reprezinte rezervele tehnice constituite de sucursale stabilite pe teritoriul României, aparținând unor societăți de asigurare cu sediul social în state terțe, trebuie păstrate în România până la valoarea minimă a fondului de siguranță, iar surplusul poate fi păstrat în statele membre.

Asiguratorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital și rezervele tehnice în bunuri mobiliare și imobiliare, precum acțiuni, obligațiuni, alte titluri de participație, depozite bancare, clădiri destinate activității proprii sau închirierii.

(1)Asiguratorul trebuie să își conducă activitatea, cu respectarea normelor prudentiale specifice, conform practicilor în asigurări și sa prevadă:

a)organizarea și desfășurarea activității cu prudenta și profesionalism, în concordanta cu natura și mărimea activității prestate;

b)încadrarea unui număr suficient de persoane care îndeplinesc condițiile de pregătire și de competența profesională.

(2)Asiguratorul, pentru asigurările facultative practicate, trebuie să elaboreze:

a)propriile condiții de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare;

b)propriile clauze de asigurare, care pot modifica condițiile de asigurare, în funcție de opțiunea proprie sau de cea a asiguratului;

c)propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;

d)propriile reglementări și instrucțiuni de constatare și lichidare a daunelor, în stricta concordanta cu prevederile cuprinse în condițiile și în clauzele de asigurare;

e)reglementări interne privind constituirea și menținerea rezervelor tehnice, în funcție de propriul sistem de evidenta operativă, cu respectarea normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(3)Asiguratorul are obligația:

a)sa conducă evidența contabilă și operativă, care să permită:

- întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

- analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul de a stabili dacă activitatea sa în ansamblu este rentabila;

b)sa supravegheze activitatea unităților din subordine și a agenților săi, astfel încât sa nu fie periclitata activitatea de asigurare desfășurată de asigurator;

c)să își organizeze procedurile de control intern, astfel încât sa îndeplinească prevederile legale și să prezinte organelor de control ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor toate documentele, situațiile și informațiile solicitate de acestea.

d)să întocmească situații financiare consolidate, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi;

e)să transmită orice alte raportări financiare, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi;

f)să țină un registru special al activelor, în conformitate cu prevederile anexei nr. 2;

g)să asigure auditarea situațiilor financiare anuale de către un auditor financiar.

(1)Auditorul financiar va verifica situațiile financiare anuale ale asigurătorilor sau reasigurătorilor în conformitate cu legislația în vigoare și cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaționale de audit, și va înainta un raport Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(2)Pe perioada îndeplinirii atribuțiilor sale legale, auditorul are obligația să raporteze Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor despre orice faptă sau decizie care:

a)constituie o încălcare de către asigurător sau reasigurător a legislației în vigoare;

b)afectează funcționarea continuă a asigurătorilor sau reasigurătorilor; sau

c)conduce la refuzul certificării conturilor sau la certificarea sub rezervă.

(3)Auditorul financiar are obligația de a raporta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la orice fapte sau decizii de care ia cunoștință în timpul ori pe perioada auditului la un asigurător care are legături strânse rezultate dintr-o relație de control cu asigurătorii sau reasigurătorii la care el efectuează auditul.

(4)Transmiterea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a informațiilor prevăzute la alin. (2) și (3) nu constituie o încălcare a oricărei restricții privind divulgarea de informații și nu va atrage nici un fel de răspundere asupra persoanei în cauză.

(5)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează Camera Auditorilor Financiari din România privind orice încălcare a prevederilor alin. (1)-(3), în vederea luării de către aceasta a măsurilor necesare pentru remedierea acestor încălcări.

(1)Asiguratorul care exercită o activitate de asigurări generale are obligația sa constituie și sa mențină următoarele rezerve tehnice:

a)rezerva de prime - se calculează lunar prin însumarea cotelor-părți din primele brute subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferența dintre volumul primelor brute subscrise și această rezervă să reflecte primele brute alocate părții din riscurile expirate la data calculării;

b)rezerva de daune - se creează și se actualizează lunar, în baza estimarilor pentru avizarile de daune primite de asigurator, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plății acestor daune;

c)rezerva de daune neavizate - se creează și se ajusteaza cel puțin la încheierea exercițiului financiar, dacă reglementările interne ale asiguratorului nu prevăd altfel, în baza estimarilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele întâmplate, dar neavizate;

d)rezerva de catastrofa - se creează prin aplicarea lunară a unui procent de minimum 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acoperă riscuri catastrofale, până când fondul de rezerva atinge cel puțin nivelul reținerii proprii sau 10% din acumularea raspunderilor asumate prin contractele ce acoperă riscuri catastrofale; aceasta rezerva este destinată acoperirii despăgubirilor aferente daunelor de natura catastrofala;

e)rezerva pentru riscuri neexpirate - se calculează pe baza estimarii daunelor ce vor aparea după închiderea exercițiului financiar, aferente contractelor de asigurare încheiate înainte de acea data, în măsura în care valoarea estimată a acestora depășește suma dintre rezerva de prime și primele care urmează să se mai încaseze la aceste contracte;

f)rezerva de egalizare - se creează în anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.

(2)În calculul rezervelor prevăzute la alin. (1) lit. b)-f) se includ sumele estimate pentru daune și costurile de lichidare a acestora, după deducerea părții ce urmează să fie recuperată de la reasiguratori.

(3)Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări de viață are obligația, cu respectarea prevederilor art. 28, să constituie și să mențină rezerve tehnice, inclusiv rezerve matematice, pentru fondul asigurărilor de viață.

(4)Mărimea rezervelor tehnice, constituite și menținute conform alin. (1) și (3), nu poate fi mai mica decât mărimea obținută prin calculul acestor rezerve, potrivit metodologiei stabilite prin norme.

(4^¹)Primele brute subscrise, pe baza cărora se vor calcula rezervele tehnice prevăzute la alin. (1) lit. a), d) și e) și la alin. (3), se vor stabili în conformitate cu prevederile normelor.

(5)Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite și menținute în condițiile acestui articol, reprezintă obligații ale asiguratorului și se deduc din veniturile acestuia pentru determinarea profitului.

(6)În cazurile în care contractul de asigurare prevede încasarea primelor și plata despăgubirilor în valută, rezervele tehnice aferente se pot constitui și menține în valută. Evaluarea se va efectua în conformitate cu prevederile normelor.

(7)Alte categorii de rezerve tehnice pot fi stabilite prin norme, iar prevederile acestui articol se aplică și acestor categorii.

(1)Categoriile de active admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului, regulile de dispersare a plasamentelor, precum și coeficientul de lichiditate se stabilesc prin norme, la elaborarea cărora se va ține seama de categoriile și de clasele de asigurări practicate.

(2)Activele admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului aflat în procedură de lichidare constituie gajul general al asiguraților creditori, creanțele acestora bucurându-se de prioritate absolută față de orice alte creanțe în ceea ce privește aceste active.