Art. 116

(1)Principalul obligat furnizează garanția pentru asigurarea plății datoriei vamale pentru mărfurile tranzitate.

(2)Garanția poate fi:

a)garanție izolată, care acoperă o singură operațiune de tranzit;

b)garanție globală, care acoperă mai multe operațiuni de tranzit, când principalul obligat a fost autorizat de autoritatea vamală să folosească această garanție.

(3)Autorizația menționată la alin. (2) lit. b) se acordă numai persoanelor care:

a)sunt stabilite în România;

b)sunt utilizatoare frecvente ale regimului de tranzit sau care au bonitatea de a-și achita obligațiile legate de acest regim;

c)nu au comis abateri grave sau repetate de la reglementările vamale ori fiscale.

(4)Autoritatea vamală poate autoriza, în cazuri justificate, utilizarea unei garanții globale de o valoare redusă sau o dispensă de la garantare. Criteriile suplimentare pentru această aprobare includ:

a)folosirea corectă a procedurii de tranzit într-o perioadă dată;

b)cooperarea cu autoritatea vamală;

c)în cazul dispensei de la garantare, o situație financiară bună care să le permită îndeplinirea angajamentelor persoanelor în cauză.

(5)Normele pentru acordarea autorizațiilor conform prevederilor alin. (4) se stabilesc prin regulamentul vamal.

(6)Dispensa de la garantare prevăzută la alin. (4) nu se acordă pentru operațiunile de tranzit al mărfurilor care implică un risc ridicat de fraudă. Criteriile de stabilire a riscurilor de fraudă sunt prevăzute în regulamentul vamal.

(7)Utilizarea garanției globale de o valoare redusă poate fi temporar interzisă de autoritatea vamală, ca măsură excepțională în împrejurări speciale.

(8)Garanția globală poate fi temporar interzisă de către autoritatea vamală pentru mărfurile care, prin utilizarea garanției globale, au fost identificate ca făcând obiectul unei fraude.