Regulament nr. 20/2006
Regulamentul BNR nr. 20/2006
Nu avem informații despre actualitatea Regulamentului BNR nr. 20/2006.
Textul actului
Articolele 1–50 din 89 (pagina 1 din 2)
Art. 1
Text inițial · din 01.01.2007
(1)Prezentul regulament stabilește regulile cu privire la tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă.
(2)Prezentul regulament se aplică instituțiilor de credit, persoane juridice române, și sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe.
(3)Casele centrale sunt responsabile pentru reglementarea cadrului general aferent tratamentului riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă pentru cooperativele de credit din cadrul rețelelor cooperatiste. Reglementările emise vor avea în vedere prevederile prezentului regulament în ceea ce privește tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă pentru cooperativele de credit și nu vor putea stabili cerințe mai puțin restrictive decât cele prevăzute de acesta. În acest sens, reglementările emise de casa centrală vor fi transmise spre avizare Băncii Naționale a României.
(4)Prezentul regulament se aplică în mod corespunzător societăților de servicii de investiții financiare, precum și societăților de administrare a investițiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiții. În acest sens, orice referire la Banca Națională a României se consideră a fi făcută, după caz, la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.
(5)Prezentul regulament se aplică la nivel individual și, după caz, consolidat, în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 17/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.
(6)Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de rețea cooperatistă.
Art. 2
Text inițial · din 01.01.2007
(1)Termenii și expresiile folosite în cuprinsul prezentului regulament au semnificația prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.
(2)Expresia "portofoliu de tranzacționare" are înțelesul prevăzut de Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții.
(3)Expresiile "risc operațional" și "formalizare" au semnificația prevăzută de Regulamentul BNR-CNVM nr. 24/29/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții pentru riscul operațional.
(4)Expresia "probabilitate de nerambursare" are semnificația prevăzută de Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
(5)Pentru scopul aplicării prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
1.Risc de credit al contrapartidei reprezintă riscul ca o contrapartidă într-o tranzacție să-și încalce obligațiile contractuale înainte de decontarea finală a fluxurilor de numerar aferente tranzacției.
2.Contrapartidă centrală reprezintă o entitate care se interpune, din punct de vedere juridic, între contrapartidele la contractele tranzacționate pe una sau mai multe piețe financiare, devenind cumpărătorul pentru orice vânzător și vânzătorul pentru orice cumpărător.
3.Tranzacții cu termen lung de decontare reprezintă tranzacții în care una dintre contrapartide se angajează să livreze un titlu, o marfă sau o sumă în valută contra numerar, alte instrumente financiare sau mărfuri, sau invers, la o dată de decontare sau de livrare, stabilită prin contract ca fiind posterioară standardului de piață celui mai scăzut pentru respectiva tranzacție și termenului de 5 zile lucrătoare de la data la care instituția de credit a intrat în tranzacție.
4.Tranzacții de creditare în marjă reprezintă tranzacții în care instituția de credit acordă credit în legătură cu achiziționarea, vânzarea, deținerea sau tranzacționarea de titluri. Tranzacțiile de creditare în marjă nu includ alte credite garantate cu titluri.
5.Set de compensare reprezintă un grup de tranzacții derulate cu o aceeași contrapartidă, care fac obiectul unui acord de compensare bilaterală, executoriu din punct de vedere juridic, și pentru care compensarea este recunoscută potrivit Capitolului VII și a prevederilor de la art. 2 alin. (6) pct. 1 și art. 3-10 din Regulamentul BNR CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții. Orice tranzacție care nu face obiectul unui acord de compensare bilaterală, executoriu din punct de vedere juridic, care este recunoscut potrivit Capitolului VII, trebuie să fie considerată, pentru scopurile prezentului regulament, ca reprezentând ea însăși un set de compensare.
6.Poziție de risc reprezintă o valoare de risc care este atribuită unei tranzacții potrivit Metodei standardizate descrise în Capitolul V, prin aplicarea unui algoritm predeterminat.
7.Set de acoperire a riscului reprezintă un grup de poziții de risc care rezultă din tranzacțiile din cadrul aceluiași set de compensare, pentru care doar soldul prezintă relevanță în scopul determinării valorii expunerii potrivit Metodei standardizate descrise în Capitolul V.
8.Contract în marjă reprezintă un acord contractual potrivit căruia, sau prevederi ale unui acord potrivit cărora, una dintre contrapartide furnizează garanții reale celeilalte contrapartide, în cazul în care expunerea acesteia din urmă față de prima parte depășește un anumit nivel.
9.Prag de marjă reprezintă nivelul maxim al unei expuneri în curs, de la care una dintre părți are dreptul să solicite garanții reale.
10.Perioadă de risc de marjă reprezintă perioada de timp de la ultimul schimb de garanții reale, care acoperă un set de compensare de tranzacții cu o contrapartidă care și-a încălcat obligațiile contractuale, până la momentul la care poziția respectivei contrapartide este închisă și riscul de piață rezultat face obiectul unei noi acoperiri.
11.Scadență efectivă potrivit Metodei Modelului Intern, pentru un set de compensare cu scadența mai mare de un an reprezintă raportul dintre suma expunerilor așteptate pe durata de viață a tranzacțiilor din cadrul unui set de compensare, actualizată cu rata randamentului fără risc și suma expunerilor așteptate pe parcursul unui an aferente acestui set de compensare, actualizată cu aceeași rată. Scadența efectivă poate fi ajustată pentru a ține cont de riscul de reînnoire prin înlocuirea expunerii așteptate cu expunerea așteptată efectivă pentru orizonturi de previzionare mai mici de un an.
12.Compensare încrucișată reprezintă includerea, în cadrul aceluiași set de compensare, de tranzacții din categorii de produse diferite, potrivit regulilor cu privire la compensarea încrucișată prevăzute în prezentul regulament.
13.Valoare de piață curentă reprezintă, pentru scopurile Capitolului V, valoarea de piață netă a portofoliului de tranzacții incluse în setul de compensare cu contrapartida. La calculul valorii de piață curente se utilizează atât valorile de piață pozitive, cât și cele negative.
14.Distribuție a valorilor de piață reprezintă distribuția de probabilitate previzionată a valorilor de piață nete ale tranzacțiilor din cadrul unui set de compensare la o dată viitoare - orizontul de previzionare -, avându-se în vedere valoarea de piață realizată a acestor tranzacții până la momentul prezent.
15.Distribuție a expunerilor reprezintă distribuția de probabilitate previzionată a valorilor de piață, obținută prin egalarea cu zero a previziunilor valorilor de piață nete negative.
16.Distribuție neutră la risc reprezintă distribuția valorilor de piață sau a expunerilor pe o perioadă de timp viitoare, atunci când distribuția se obține prin utilizarea de valori de piață implicite, precum volatilitățile implicite.
17.Distribuție efectivă reprezintă distribuția valorilor de piață sau a expunerilor pe o perioadă de timp viitoare, atunci când distribuția se obține prin utilizarea de valori istorice sau realizate, precum volatilitățile calculate pe baza variațiilor înregistrate în trecut ale prețurilor sau ratelor.
18.Expunere curentă reprezintă valoarea maximă dintre zero și valoarea de piață a unei tranzacții sau a unui portofoliu de tranzacții din cadrul unui set de compensare cu o contrapartidă, care ar fi pierdută în cazul în care contrapartida și-ar încălca obligațiile contractuale, în ipoteza în care, în caz de faliment, nu este posibilă nicio recuperare a valorii respectivelor tranzacții.
19.Expunere maximă reprezintă o centilă superioară a distribuției expunerilor, la orice dată viitoare, precedentă scadenței tranzacției celei mai îndelungate din cadrul setului de compensare.
20.Expunere așteptată reprezintă media distribuției expunerilor, la orice dată viitoare, precedentă scadenței tranzacției celei mai îndelungate din cadrul setului de compensare.
21.Expunere așteptată efectivă la o anumită dată reprezintă expunerea așteptată maximă la acea dată sau la orice dată anterioară. Expunerea așteptată efectivă la o anumită dată se poate, de asemenea, defini ca valoarea maximă dintre expunerea așteptată la data respectivă și, respectiv, expunerea efectivă la data precedentă.
22.Expunere pozitivă așteptată reprezintă media ponderată în timp a expunerilor așteptate, unde ponderile sunt reprezentate de o fracțiune din întregul interval de timp considerat, aferentă fiecărei expuneri așteptate individuale. La calculul cerinței minime de capital, media se determină pe durata primului an sau, dacă toate contractele din cadrul setului de compensare devin scadente în mai puțin de un an, pe durata de viață a contractului cu scadența cea mai îndelungată din cadrul setului de compensare.
23.Expunere pozitivă așteptată efectivă reprezintă media ponderată în timp a expunerilor așteptate efective, pe durata primului an, sau, dacă toate contractele din cadrul setului de compensare devin scadente în mai puțin de un an, pe durata de viață a contractului cu scadența cea mai îndelungată din cadrul setului de compensare, unde ponderile sunt reprezentate de o fracțiune din întregul interval de timp considerat, aferentă fiecărei expuneri așteptate individuale.
24.Ajustare a evaluării creditului reprezintă o ajustare la valoarea medie de piață a portofoliului de tranzacții derulate cu o contrapartidă. Această ajustare reflectă valoarea de piață a riscului de credit rezultat din orice neonorare a obligațiilor aferente acordurilor contractuale încheiate cu o contrapartidă. Această ajustare poate reflecta valoarea de piață a riscului de credit aferent contrapartidei sau valoarea de piață a riscului de credit aferent atât instituției de credit, cât și contrapartidei.
25.Ajustare unilaterală a evaluării creditului reprezintă o ajustare a evaluării creditului care reflectă valoarea de piață a riscului de credit pe care-l reprezintă contrapartida pentru instituția de credit, dar nu reflectă valoarea de piață a riscului de credit pe care-l reprezintă instituția de credit pentru contrapartidă.
26.Risc de reînnoire reprezintă măsura în care expunerea pozitivă așteptată este subestimată, în situația în care se așteaptă ca tranzacțiile viitoare cu o contrapartidă să se desfășoare pe bază continuă. Expunerea suplimentară generată de aceste tranzacții viitoare nu este inclusă în calculul expunerii pozitive așteptate.
27.Risc general de corelare reprezintă riscul care apare în situația în care există o corelație pozitivă între probabilitatea de nerambursare a contrapartidelor și factorii ce determină riscul general de piață.
28.Risc specific de corelare reprezintă riscul care apare în situația în care există o corelație pozitivă între expunerea față de o anumită contrapartidă și probabilitatea de nerambursare a acesteia, ca urmare a naturii tranzacțiilor derulate cu respectiva contrapartidă. Se consideră că o instituție de credit este expusă la riscul specific de corelare în situația în care este de așteptat ca expunerea viitoare față de o anumită contrapartidă să fie ridicată atunci când probabilitatea de nerambursare a contrapartidei este, de asemenea, ridicată.
29.Instrumente financiare derivate tranzacționale pe piețe nereglementate (OTC) reprezintă elementele enumerate în cadrul listei din anexa la prezentul regulament, altele decât acele elemente cărora le este atribuită, potrivit art. 8, o valoare a expunerii egală cu zero.
30.Tranzacție de răscumpărare reprezintă orice tranzacție derulată în baza unui acord care satisface definiția prevăzută în cadrul Regulamentului BNR - CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții pentru "acord repo" sau "acord reverse repo".
31.Operațiuni de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut reprezintă orice tranzacție care satisface definiția prevăzută în cadrul Regulamentului BNR - CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții pentru "operațiuni de dare de titluri/mărfuri cu împrumut" sau "operațiuni de luare de titluri/mărfuri cu împrumut".
Art. 3
Text inițial · din 01.01.2007
(1)Instituțiile de credit trebuie să determine valoarea expunerii aferente contractelor prevăzute în anexa la prezentul regulament prin utilizarea uneia dintre metodele descrise în Capitolele III-VI, ținându-se cont de prevederile art. 4-9.
(2)Instituțiile de credit care nu sunt eligibile pentru aplicarea tratamentului prevăzut la art. 9 alin. (2) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții nu pot utiliza metoda descrisă în Capitolul IV.
(3)Instituțiile de credit nu pot utiliza metoda descrisă în Capitolul IV în vederea determinării valorii expunerii aferente contractelor prevăzute la pct. 3 din anexa la prezentul regulament.
(4)Utilizarea combinată a metodelor descrise în Capitolele III-VI este permisă pe bază permanentă în cadrul unui grup, dar nu și în cadrul unei singure entități juridice. Utilizarea combinată a metodelor descrise în Capitolele III și V în cadrul unei singure entități juridice este permisă în situația în care una dintre metode este utilizată pentru cazurile prevăzute la art. 31.
(5)În vederea derulării operațiilor de conversie în monedă națională prevăzute în Capitolul V, pentru valutele pentru care Banca Națională a României calculează și comunică cursurile oficiale de schimb se folosesc cotațiile anunțate în ziua respectivă.
Art. 4
Text inițial · din 01.01.2007
Cu aprobarea Băncii Naționale a României, instituțiile de credit pot determina valoarea expunerii pentru:
(a) contractele prevăzute în anexa la prezentul regulament;
(b) tranzacțiile de răscumpărare;
(c) operațiunile de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut;
(d) tranzacțiile de creditare în marjă; și
(e) tranzacțiile cu termen lung de decontare prin utilizarea Metodei Modelului Intern, descrisă în Capitolul VI.
Art. 5
Text inițial · din 01.01.2007
În situația în care o instituție de credit este cumpărător de protecție prin intermediul unor instrumente financiare derivate de credit în vederea acoperirii unei expuneri din afara portofoliului de tranzacționare sau a unei expuneri la riscul de credit al contrapartidei, aceasta poate calcula cerința de capital pentru activul acoperit potrivit art. 133-141 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții sau, cu aprobarea Băncii Naționale a României, în conformitate cu art. 34 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating sau cu art. 211-219 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating. În aceste situații, valoarea expunerii la riscul de credit al contrapartidei aferent acestor instrumente financiare derivate de credit este zero.
Art. 6
Text inițial · din 01.01.2007
Valoarea expunerii la riscul de credit al contrapartidei care rezultă din instrumentele de tip credit default swap vândute, din afara portofoliului de tranzacționare, în situația în care acestea sunt tratate ca protecție a creditului furnizată de către instituția de credit și care fac obiectul unei cerințe de capital pentru riscul de credit la întreaga valoare noțională, este zero.
Art. 7
Text inițial · din 01.01.2007
Pentru toate metodele descrise în Capitolele III-VI, valoarea expunerii față de o anumită contrapartidă este egală cu suma valorilor expunerilor calculate pentru fiecare set de compensare cu contrapartida respectivă.
Art. 8
Text inițial · din 01.01.2007
(1)O valoare a expunerii egală cu zero pentru riscul de credit al contrapartidei poate fi atribuită instrumentelor financiare derivate sau tranzacțiilor de răscumpărare, operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, tranzacțiilor cu termen lung de decontare și tranzacțiilor de creditare în marjă aflate în derulare cu o contrapartidă centrală și care nu au fost respinse de respectiva contrapartidă centrală.
(2)O valoare a expunerii egală cu zero poate fi atribuită, de asemenea, expunerilor la riscul de credit față de contrapartide centrale, rezultând din instrumente financiare derivate, tranzacții de răscumpărare, operațiuni de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, tranzacții cu termen lung de decontare și tranzacții de creditare în marjă sau alte expuneri, așa cum sunt acestea stabilite de către Banca Națională a României, pe care instituția de credit le are în proces de derulare cu contrapartida centrală.
(3)Pentru scopurile alin. (1) și (2), expunerile contrapartidei centrale la riscul de credit al contrapartidei față de toți participanții la acordurile sale trebuie acoperite zilnic integral prin garanții reale.
Art. 9
Text inițial · din 01.01.2007
(1)Expunerile provenind din tranzacțiile cu termen lung de decontare se pot determina prin utilizarea oricăreia dintre metodele descrise în Capitolele III-VI, indiferent de metodele alese pentru tratarea instrumentelor financiare derivate tranzacționate pe piețe nereglementate (OTC), tranzacțiilor de răscumpărare, operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut și tranzacțiilor de creditare în marjă.
(2)La calculul cerințelor de capital pentru tranzacțiile cu termen lung de decontare, instituțiile de credit care utilizează abordarea prevăzută în Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating pot aplica ponderile de risc potrivit abordării prevăzute în Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard în mod permanent și indiferent de importanța acestor poziții.
Art. 10
Text inițial · din 01.01.2007
În cazul metodelor descrise în Capitolele III și IV, instituțiile de credit trebuie să se asigure că valoarea noțională care urmează să fie luată în calcul este un indicator adecvat pentru riscul aferent contractului. În situația în care, de exemplu, contractul prevede o multiplicare a fluxurilor de numerar, valoarea noțională trebuie ajustată pentru a lua în considerare efectele multiplicării asupra structurii de risc a respectivului contract.
Art. 11
Text inițial · din 01.01.2007
Metoda Marcării la Piață permite determinarea valorii expunerii prin parcurgerea următoarelor etape:
Etapa (a): prin atașarea valorilor de piață curente contractelor - marcarea la piață - se obține costul de înlocuire curent al tuturor contractelor cu valori pozitive.
Etapa (b): pentru a obține expunerea de credit viitoare potențială, exceptând contractele swap într-o singură monedă pe rate ale dobânzii variabile - single-currency "floating/floating" interest rate swaps -, caz în care se calculează numai costul de înlocuire curent, valorile principalului noțional sau valorile instrumentului financiar suport se înmulțesc cu procentele din Tabelul 1:
Tabelul 1(^1),(^2):
┌────────────┬─────────┬─────────┬──────────┬─────────────────┬────────────────┐
│ │Contracte│Contracte│Contracte │ Contracte pe │ Contracte pe │
│ Scadentă │ pe rata │pe cursul│pe titluri│metale prețioase,│mărfuri, altele │
│reziduală(^3)│dobânzii │de schimb│de capital│ cu excepția │ decât metalele │
│ │ │și pe aur│ │ aurului │ prețioase │
├────────────┼─────────┼─────────┼──────────┼─────────────────┼────────────────┤
│Până la un │ 0% │ 1% │ 6% │ 7% │ 10% │
│an inclusiv │ │ │ │ │ │
└────────────┴─────────┴─────────┴──────────┴─────────────────┴────────────────┘
(^1) Contractele care nu se încadrează în niciuna dintre cele 5 categorii indicate în acest tabel trebuie să fie tratate ca și contractele pe mărfuri, altele decât metalele prețioase.
(^2) Pentru contractele care implică schimburi multiple ale principalului, procentele trebuie să fie înmulțite cu numărul de plăți rămase de efectuat în conformitate cu prevederile contractului.
(^3) Pentru contractele structurate astfel încât expunerile rămase, ulterioare datelor de plată specificate, să fie regularizate și la care termenii sunt revizuiți astfel încât valoarea de piață a contractelor la acele date specificate să fie zero, scadența reziduală este egală cu timpul rămas până la următoarea dată de revizuire a termenilor contractului. În cazul contractelor pe rata dobânzii care îndeplinesc aceste criterii și au o scadență rămasă mai mare de un an, procentul nu trebuie să fie mai mic de 0,5%.
┌─────────────────────────┬──────────┬──────────┬──────────┬─────────┬─────────┐
│Între 1 și 5 ani inclusiv│ 0,5% │ 5% │ 8% │ 7% │ 12% │
├─────────────────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Peste 5 ani │ 1,5% │ 7,5% │ 10% │ 8% │ 15% │
└─────────────────────────┴──────────┴──────────┴──────────┴─────────┴─────────┘
În scopul calculării expunerii de credit viitoare potențiale în conformitate cu etapa b), instituțiile de credit pot, cu notificarea Băncii Naționale a României, să aplice procentele prevăzute în Tabelul 2 în locul celor prevăzute în Tabelul 1, în situația în care instituțiile de credit fac uz de opțiunea prevăzută la pct. 21 din Anexa IV la Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții pentru contractele pe mărfuri, cu excepția aurului în sensul pct. 3 din anexa la prezentul regulament.
Tabelul 2
┌──────────────────┬─────────────────┬─────────┬────────────┬──────────────────┐
│Scadența reziduală│Metale prețioase │ Metale │ Produse │ Altele, inclusiv │
│ │ (cu excepția │ de │ agricole │produse energetice│
│ │ aurului) │ bază │(perisabile)│ │
├──────────────────┼─────────────────┼─────────┼────────────┼──────────────────┤
│Până la un an │ 2% │ 2,5% │ 3% │ 4% │
│inclusiv │ │ │ │ │
├──────────────────┼─────────────────┼─────────┼────────────┼──────────────────┤
│Între 1 și 5 ani │ 5% │ 4% │ 5% │ 6% │
│inclusiv │ │ │ │ │
├──────────────────┼─────────────────┼─────────┼────────────┼──────────────────┤
│Peste 5 ani │ 7,5% │ 8% │ 9% │ 10% │
└──────────────────┴─────────────────┴─────────┴────────────┴──────────────────┘
Etapa (c): suma dintre costul de înlocuire curent și expunerea de credit viitoare potențială reprezintă valoarea expunerii.
Art. 12
Text inițial · din 01.01.2007
Metoda Expunerii Inițiale permite determinarea valorii expunerii prin parcurgerea următoarelor etape:
Etapa (a): valoarea principalului noțional pentru fiecare instrument se multiplică cu procentele înscrise în Tabelul 3:
Tabelul 3
┌─────────────────────────────────┬────────────────────┬───────────────────────┐
│ Scadența inițială(^1) │ Contracte pe │ Contracte pe cursul │
│ │ rata dobânzii │ de schimb și pe aur │
├─────────────────────────────────┼────────────────────┼───────────────────────┤
│Până la un an inclusiv │ 0,5% │ 2% │
├─────────────────────────────────┼────────────────────┼───────────────────────┤
│Între 1 și 2 ani inclusiv │ 1% │ 5% │
├─────────────────────────────────┼────────────────────┼───────────────────────┤
│Pentru fiecare an în plus │ 1% │ 3% │
└─────────────────────────────────┴────────────────────┴───────────────────────┘
___________
(^1)În cazul contractelor pe rata dobânzii, instituțiile de credit pot, cu aprobarea Băncii Naționale, să aleagă fie scadența inițială, fie scadența reziduală.
Etapa (b): valoarea expunerii inițiale astfel obținută reprezintă valoarea expunerii.
Art. 13
Text inițial · din 01.01.2007
(1)Metoda standardizată poate fi utilizată doar în cazul instrumentelor financiare derivate tranzacționate pe piețe nereglementate (OTC) și al tranzacțiilor cu termen lung de decontare. Valoarea expunerii se calculează separat pentru fiecare set de compensare și prin deducerea garanțiile reale, conform următoarei formule:
┌ ___│___ ___ │ ┐
│ \ │\ \ │ │
Valoarea expunerii = Beta ▪ max│CMV - CMC; /__│/__ RPT(ij) - /__ RPC(lj)│▪ CCRM(j)│
└ j │ i l │ ┘
unde:
CMV = valoarea de piață curentă a portofoliului de tranzacții din cadrul unui set de compensare cu o contrapartidă, înainte de deducerea garanțiilor reale, respectiv:
___
\
CMV = /__ CMV(i)
i
unde:
CMV(i) = valoarea de piață curentă a tranzacției i;
CMC = valoarea de piață curentă a garanțiilor reale atribuite setului de compensare, respectiv:
___
\
CMC = /__ CMC(l),
l
unde:
CMC(l) = valoarea de piață curentă a garanțiilor reale l;
i = indice care desemnează tranzacția;
l = indice care desemnează garanțiile reale;
j = indice care desemnează categoria setului de acoperire a riscului. Aceste seturi de acoperire a riscului corespund unor factori de risc pentru care pozițiile de risc de semn opus pot fi compensate, rezultând o poziție de risc netă, pe baza căreia se calculează mărimea expunerii;
RPT(ij) = poziția de risc care provine din tranzacția i în raport cu setul de acoperire a riscului j;
RPC(lj) = poziția de risc care provine din garanțiile reale l în raport cu setul de acoperire a riscului j;
CCRM(j) = multiplicatorul aferent riscului de credit al contrapartidei, prevăzut în Tabelul 5, în raport cu setul de acoperire a riscului j;
Beta = 1,4.
(2)Garanției reale primite din partea unei contrapartide îi este atribuit un semn pozitiv, iar garanției reale furnizate unei contrapartide îi este atribuit un semn negativ.
(3)Garanțiile reale recunoscute în contextul acestei metode se limitează la garanțiile reale eligibile în conformitate cu prevederile art. 20 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții și ale pct. 9 din Anexa II la Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții.
Art. 14
Text inițial · din 01.01.2007
(1)În situația în care o tranzacție pe piețe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate, care prezintă un profil de risc liniar, prevede schimbul unui instrument financiar contra unei plăți, partea tranzacției aferentă plății se numește "segment de plată". Tranzacțiile care prevăd schimbul unei plăți contra altei plăți sunt constituite din două segmente de plată.
(2)Segmentele de plată corespund plăților brute prevăzute în contract, inclusiv valoarea noțională a tranzacției.
(3)Pentru scopurile efectuării calculelor următoare, instituțiile de credit pot să nu țină cont de riscul de rata dobânzii aferent segmentelor de plată cu o scadență rămasă mai mică de un an.
(4)Instituțiile de credit pot trata tranzacțiile care constau din două segmente de plată exprimate în aceeași monedă, cum ar fi swap-urile pe rata dobânzii, ca reprezentând o singură tranzacție agregată. Tratamentul aferent segmentelor de plată se aplică tranzacției agregate.
Art. 15
Text inițial · din 01.01.2007
Tranzacțiile care prezintă un profil de risc liniar, având ca instrumente financiare suport titluri de capital (inclusiv indici ai titlurilor de capital), aur, alte metale prețioase sau alte mărfuri, sunt puse în corespondență cu o poziție de risc pe respectivele titluri de capital (sau indici ai titlurilor de capital) sau mărfuri (inclusiv aur și alte metale prețioase) și cu o poziție de risc de rata dobânzii pentru segmentul de plată. Dacă segmentul de plată este exprimat în valută, acesta trebuie, de asemenea, să fie pus în corespondență cu o poziție de risc pe respectiva valută.
Art. 16
Text inițial · din 01.01.2007
(1)Tranzacțiile care prezintă un profil de risc liniar și care au ca instrument financiar suport un titlu de creanță sunt puse în corespondență cu o poziție de risc de rata dobânzii pentru respectivul titlu de creanță și cu o altă poziție de risc de rata dobânzii pentru segmentul de plată.
(2)Tranzacțiile care prezintă un profil de risc liniar și care prevăd schimbul unei plăți contra altei plăți, inclusiv contractele forward pe curs de schimb, sunt puse în corespondență cu o poziție de risc de rata dobânzii pentru fiecare dintre segmentele de plată.
(3)Dacă titlul de creanță suport al unei tranzacții care prezintă un profil de risc liniar este exprimat în valută, acesta este pus în corespondență cu o poziție de risc pe respectiva valută.
(4)Dacă un segment de plată este exprimat în valută, segmentul de plată este pus în corespondență, de asemenea, cu o poziție de risc pe respectiva valută.
(5)În cazul unui swap de bază pe curs de schimb - foreign exchange basis swap -, valoarea expunerii este zero.
Art. 17
Text inițial · din 01.01.2007
Dimensiunea unei poziții de risc care provine dintr-o tranzacție cu profil de risc liniar este valoarea noțională efectivă - preț de piață înmulțit cu cantitate - a instrumentelor financiare suport, inclusiv mărfuri, convertită în moneda națională a instituției de credit, cu excepția titlurilor de creanță.
Art. 18
Text inițial · din 01.01.2007
În cazul titlurilor de creanță și al segmentelor de plată, dimensiunea poziției de risc este produsul dintre valoarea noțională efectivă a plăților brute rămase de efectuat, inclusiv valoarea noțională, convertită în monedă națională a instituției de credit, și durata modificată a titlului de creanță sau a segmentului de plată, după caz.
Art. 19
Text inițial · din 01.01.2007
Dimensiunea unei poziții de risc care provine dintr-un instrument de tip credit default swap este produsul dintre valoarea noțională a titlului de creanță de referință și scadența rămasă a instrumentului de tip credit default swap.
Art. 20
Text inițial · din 01.01.2007
Dimensiunea unei poziții de risc care provine dintr-un instrument financiar derivat tranzacționat pe piețe nereglementate (OTC), care prezintă un profil de risc neliniar, inclusiv opțiunile și instrumentele de tip swaption, este egală cu echivalentul delta al valorii noționale efective a instrumentului financiar suport al tranzacției, cu excepția situației în care instrumentul suport este reprezentat de un titlu de creanță.
Art. 21
Text inițial · din 01.01.2007
Dimensiunea unei poziții de risc care provine dintr-un instrument financiar derivat tranzacționat pe piețe nereglementate (OTC), care prezintă un profil de risc neliniar, inclusiv opțiunile și instrumentele de tip swaptions, al cărui instrument suport este reprezentat de un titlu de creanță sau de un segment de plată, este egală cu produsul dintre echivalentul delta al valorii noționale efective a titlului de creanță sau a segmentului de plată și durata modificată a titlului de creanță sau a segmentului de plată, după caz.
Art. 22
Text inițial · din 01.01.2007
În vederea determinării pozițiilor de risc, garanția reală primită de la o contrapartidă trebuie tratată ca o creanță asupra contrapartidei provenind dintr-un instrument financiar derivat (poziție lungă), scadentă astăzi, iar garanția reală furnizată trebuie tratată ca o obligație față de contrapartidă (poziție scurtă), scadentă astăzi.
Art. 23
Text inițial · din 01.01.2007
(1)În vederea determinării dimensiunii și semnului unei poziții de risc, instituțiile de credit pot utiliza următoarele formule:
(a) pentru toate instrumentele, altele decât titlurile de creanță:
valoarea noțională efectivă sau
derivată(V)
echivalentul delta al valorii noționale = P(ref) ───────────
derivată(P)
unde:
P(ref) = prețul instrumentului suport, exprimat în moneda de referință;
V = valoarea instrumentului financiar (în cazul unei opțiuni, aceasta este prețul opțiunii, iar în cazul unei tranzacții cu profil de risc linear este valoarea instrumentului suport însuși);
P = prețul instrumentului suport, exprimat în aceeași monedă ca V;
(b) pentru titlurile de creanță și pentru segmentele de plată ale tuturor tranzacțiilor:
valoarea noțională efectivă, multiplicată cu durata modificată sau
derivată(V)
echivalentul delta al valorii noționale, multiplicat cu durata modificată ───────────
derivată(r)
unde:
V = valoarea instrumentului financiar (în cazul unei opțiuni, aceasta este prețul opțiunii, iar în cazul unei tranzacții cu profil de risc linear este valoarea instrumentului suport însuși sau a segmentului de plată, după caz);
r = nivelul ratei dobânzii.
(2)Dacă valoarea instrumentului financiar la care se face referire la alin. (1) este exprimată într-o altă monedă decât moneda de referință, instrumentul financiar derivat trebuie convertit în moneda de referință prin înmulțirea cu cursul de schimb relevant.
Art. 24
Text inițial · din 01.01.2007
Pozițiile de risc trebuie grupate pe seturi de acoperire a riscului. Pentru fiecare set de acoperire, se calculează valoarea absolută a sumei pozițiilor de risc rezultante. Această sumă se numește "poziție de risc netă" și este reprezentată de termenul:
│___ ___ │
│\ \ │
│/__ RPT(ij) - /__ RPC(lj)│
│ i l │
din cadrul formulei prevăzute la art. 13 alin. (1).
Art. 25
Text inițial · din 01.01.2007
Pentru pozițiile de risc de rata dobânzii provenind din depozite în numerar primite de la contrapartidă drept garanție reală, din segmente de plată și din titluri de creanță suport, cărora, potrivit Tabelului 1 din Anexa I la Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții li se aplică o cerință de capital de cel mult 1,60%, există șase seturi de acoperire a riscului pentru fiecare monedă, conform Tabelului 4 de mai jos. Seturile de acoperire a riscului se definesc printr-o combinație a criteriilor "scadență rămasă" și "rate ale dobânzii de referință".
Tabelul 4
┌─────────────────────┬─────────────────────────┬──────────────────────────────┐
│ │ Rate ale dobânzii de │Rate ale dobânzii de referință│
│ │referință guvernamentale │ ne-guvernamentale │
├─────────────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Scadența rămasă │Până la un an inclusiv │Până la un an inclusiv │
├─────────────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Scadența rămasă │Între 1 și 5 ani inclusiv│Între 1 și 5 ani inclusiv │
├─────────────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Scadența rămasă │Peste 5 ani │Peste 5 ani │
└─────────────────────┴─────────────────────────┴──────────────────────────────┘
Art. 26
Text inițial · din 01.01.2007
Pentru pozițiile de risc de rata dobânzii, care provin din titluri de creanță suport sau din segmente de plată pentru care rata dobânzii este legată de o rată a dobânzii de referință, reprezentativă pentru nivelul general al ratelor de dobândă de pe piață, scadența rămasă este lungimea intervalului de timp până la următoarea re-ajustare a ratei dobânzii. În orice alte situații, scadența rămasă este durata de viață rămasă a titlului de creanță suport sau, în cazul unui segment de plată, este durata de viață rămasă a tranzacției.
Art. 27
Text inițial · din 01.01.2007
Există un singur set de acoperire a riscului pentru fiecare emitent al unui titlu de creanță de referință, suport al unui instrument de tip credit default swap.
Art. 28
Text inițial · din 01.01.2007
(1)Pentru pozițiile de risc de rata dobânzii, care provin din depozite în numerar care sunt puse la dispoziția unei contrapartide drept garanție reală, în situația în care contrapartida respectivă nu are obligații de plată rămase cu risc specific scăzut, și din titluri de creanță suport, cărora, potrivit Tabelului 1 din Anexa I la Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții, li se aplică o cerință de capital mai mare de 1,60%, există un singur set de acoperire a riscului pentru fiecare emitent. În situația în care un segment de plată reproduce un astfel de titlu de creanță, există de asemenea un singur set de acoperire a riscului pentru fiecare emitent al titlului de creanță de referință.
(2)Instituțiile de credit pot atribui aceluiași set de acoperire a riscului pozițiile de risc care provin din titluri de creanță ale unui anumit emitent sau din titluri de creanță de referință ale aceluiași emitent, care sunt reproduse de segmente de plată sau care constituie suportul unui instrument de tip credit default swap.
Art. 29
Text inițial · din 01.01.2007
(1)Instrumentele financiare suport, altele decât titlurile de creanță, sunt respectiv atribuite aceluiași set de acoperire a riscului, numai dacă sunt instrumente similare sau identice. În orice alte situații, acestea sunt atribuite unor seturi distincte de acoperire a riscului.
(2)Similaritatea instrumentelor este stabilită după cum urmează:
-pentru titlurile de capital, instrumentele similare sunt cele care au același emitent. Un indice al titlurilor de capital se tratează ca pentru cazul unui emitent distinct;
-pentru metalele prețioase, instrumentele similare sunt cele aferente aceluiași metal. Un indice al metalelor prețioase se tratează drept un metal prețios distinct;
-pentru energia electrică, instrumentele similare sunt drepturile și obligațiile de livrare aferente aceluiași interval temporal de încărcare a capacității, la nivel maxim sau nu, din cadrul oricărei perioade de 24 de ore; și
-pentru mărfuri, instrumentele similare sunt cele pe aceeași marfă. Un indice al mărfurilor se tratează drept marfă distinctă.
Art. 30
Text inițial · din 01.01.2007
(1)Multiplicatorii aferenți riscului de credit al contrapartidei aplicabili diferitelor categorii de seturi de acoperire a riscului sunt prevăzuți în Tabelul 5 de mai jos:
Tabelul 5
┌──────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────┐
│ │Multiplicatorul aferent│
│ Categorii de seturi de acoperire a riscului │ riscului de credit al │
│ │ contrapartidei │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│1. Rate ale dobânzii │ 0,2% │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│2. Rate ale dobânzii pentru poziții de risc care │ 0,3% │
│provin dintr-un titlu de creanță de referință, suport │ │
│al unui instrument de tip credit default swap, căruia │ │
│i se aplică o cerință de capital de cel mult 1,60%, în│ │
│conformitate cu Tabelul 1 din Anexa I la Regulamentul │ │
│BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea │ │
│capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de │ │
│investiții │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│3. Rate ale dobânzii pentru poziții de risc care │ 0,6% │
│provin dintr-un titlu de creanță sau un titlu de │ │
│creanță de referință, căruia i se aplică o cerință de │ │
│capital mai mare de 1,60%, în conformitate cu │ │
│Tabelului 1 din Anexa I la Regulamentul BNR-CNVM nr. │ │
│22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor│ │
│de credit și al firmelor de investiții │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│4. Cursuri de schimb │ 2,5% │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│5. Energie electrică │ 4% │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│6. Aur │ 5% │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│7. Titluri de capital │ 7% │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│8. Metale prețioase (cu excepția aurului) │ 8,5% │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│9. Alte mărfuri (cu excepția metalelor prețioase și a │ 10% │
│energiei electrice) │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│10. Instrumente suport ale instrumentelor financiare │ 10% │
│derivate tranzacționate pe piețe nereglementate (OTC),│ │
│care nu sunt incluse în niciuna dintre categoriile de │ │
│mai sus │ │
└──────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────┘
(2)Instrumentele suport ale instrumentelor financiare derivate tranzacționate pe piețe nereglementate (OTC), prevăzute la pct. 10 din Tabelul 5, trebuie atribuite unor seturi distincte de acoperire a riscului pentru fiecare categorie de instrument suport.
Art. 31
Text inițial · din 01.01.2007
Pentru tranzacțiile care prezintă un profil de risc neliniar sau pentru segmentele de plată și tranzacțiile care au ca suport titluri de creanță, pentru care instituția de credit nu poate determina delta sau, respectiv, durata modificată, cu ajutorul unui model, care a fost considerat eligibil de către Banca Națională a României pentru scopurile determinării cerințelor minime de capital pentru riscul de piață, Banca Națională a României trebuie să determine, de o manieră prudentă, dimensiunea pozițiilor de risc și multiplicatorii aferenți riscului de credit al contrapartidei aplicabili sau poate solicita, de la caz la caz, utilizarea metodei descrise în Capitolul III. Compensarea nu este recunoscută, ceea ce înseamnă că valoarea expunerii se determină ca în cazul unui set de compensare care ar include doar tranzacția în cauză.
Art. 32
Text inițial · din 01.01.2007
O instituție de credit trebuie să dispună de proceduri interne pentru a verifica dacă, anterior includerii unei tranzacții într-un set de acoperire a riscului, tranzacția este acoperită de un contract de compensare executoriu din punct de vedere juridic, care respectă cerințele prevăzute în Capitolul VII.
Art. 33
Text inițial · din 01.01.2007
O instituție de credit care, în vederea diminuării riscului de credit al contrapartidei, utilizează garanții reale, trebuie să dispună de proceduri interne pentru a verifica dacă, anterior recunoașterii în cadrul calculelor sale a efectului garanțiilor reale, garanțiile reale îndeplinesc standardele legate de siguranța juridică prevăzute în Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții.
Art. 34
Text inițial · din 01.01.2007
(1)O instituție de credit poate utiliza, cu aprobarea Băncii Naționale a României, Metoda Modelului Intern pentru a calcula valoarea expunerii pentru tranzacțiile prevăzute la art. 4 lit. (a) sau pentru tranzacțiile prevăzute la art. 4 lit. (b), (c) și (d) sau pentru tranzacțiile prevăzute la art. 4 lit. (a)-(d), în fiecare dintre aceste situații, pot fi incluse, de asemenea, și tranzacțiile prevăzute la art. 4 lit. (e).
(2)Fără a lua în considerare prevederile art. 3 alin. (4), instituțiile de credit pot alege să nu aplice această metodă în cazul expunerilor care nu sunt semnificative în termeni de dimensiune și risc.
(3)Pentru a aplica Metoda Modelului Intern, o instituție de credit trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute în acest capitol.
(4)În cazul instituțiilor de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating, în vederea calculării scadenței efective, acestea trebuie să notifice Banca Națională a României cu privire la alegerea sau, după caz, calcularea ratei randamentului fără risc, Banca Națională a României urmând a decide de la caz la caz dacă este necesară revizuirea metodologiei.
Art. 35
Text inițial · din 01.01.2007
(1)Cu aprobarea Băncii Naționale a României, implementarea Metodei Modelului Intern se poate efectua secvențial pe diferite tipuri de tranzacții și, pe durata acestei perioade, instituția de credit poate utiliza metodele descrise în Capitolele III-V, cu respectarea prevederilor Capitolului II.
(2)Fără a lua în considerare prevederile subsecvente ale acestui capitol, instituțiilor de credit nu le este solicitată utilizarea unui anumit tip de model.
Art. 36
Text inițial · din 01.01.2007
Pentru toate tranzacțiile pe piețe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate și pentru tranzacțiile cu termen lung de decontare, pentru care o instituție de credit nu a obținut aprobarea de a utiliza Metoda Modelului Intern, instituția de credit trebuie să utilizeze metodele descrise în Capitolele III-V, cu respectarea prevederilor Capitolului II.
Art. 37
Text inițial · din 01.01.2007
(1)Instituțiile de credit care au obținut permisiunea de a utiliza Metoda Modelului Intern nu pot reveni la utilizarea metodelor descrise în Capitolele III-V, decât pentru motive justificate în mod corespunzător și cu aprobarea Băncii Naționale a României.
(2)Dacă o instituție de credit nu mai îndeplinește cerințele prevăzute în prezentul capitol, aceasta trebuie fie să prezinte Băncii Naționale a României un plan de redresare oportună, fie să demonstreze că efectul neîndeplinirii acestor cerințe nu este semnificativ.
Art. 38
Text inițial · din 01.01.2007
(1)Valoarea expunerii se determină la nivelul setului de compensare.
(2)Modelul trebuie să specifice distribuția previzionată a modificărilor valorii de piață a setului de compensare, datorate modificărilor variabilelor pieței, precum ratele dobânzii și cursurile de schimb.
(3)Modelul trebuie să determine, în continuare, valoarea expunerii aferente setului de compensare la fiecare moment viitor, luând în considerare modificările variabilelor pieței.
(4)În cazul contrapartidelor care sunt acoperite prin garanții reale în cadrul contractelor în marjă, modelul poate surprinde, de asemenea, evoluțiile viitoare ale garanțiilor reale.
Art. 39
Text inițial · din 01.01.2007
Instituțiile de credit pot include garanțiile financiare eligibile, prevăzute la art. 20 din Regulamentul BNR CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții și la pct. 9 din Anexa II la Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții, în distribuțiile previzionale ale modificărilor valorii de piață a setului de compensare, dacă garanțiile reale îndeplinesc cerințele cantitative, calitative și cele aferente datelor pentru Metoda Modelului Intern.
Art. 40
Text inițial · din 01.01.2007
Valoarea expunerii este calculată ca produsul dintre factorul a și expunerea pozitivă așteptată efectivă:
Valoarea expunerii = alfa ▪ EPE(efectivă)
unde:
alfa (alfa) este 1,4, dar Banca Națională a României poate solicita utilizarea unei valori mai mari a acestuia;
EPE(efectivă) este expunerea pozitivă așteptată efectivă, care se calculează prin estimarea expunerii așteptate [EE(t)], ca expunere medie la momentul viitor t, unde media se determină pe baza valorilor viitoare posibile ale factorilor de risc de piață relevanți. Modelul estimează expunerea așteptată la o serie de momente viitoare t1, t2, t3 etc.
Art. 41
Text inițial · din 01.01.2007
Expunerea așteptată efectivă se calculează prin recurență, după cum urmează:
EEt(k efectivă) = max [EEt(k-1) efectivă; EEt(k)]
unde:
momentul curent se notează cu t0, iar expunerea așteptată efectivă la t0(EEt0 efectivă) este egală cu expunerea curentă.
Art. 42
Text inițial · din 01.01.2007
(1)Expunerea pozitivă așteptată efectivă este valoarea medie a expunerilor așteptate efective pe parcursul primului an al expunerii viitoare. Dacă toate contractele aferente setului de compensare devin scadente în mai puțin de un an, expunerea pozitivă așteptată este egală cu media expunerilor așteptate până la data la care toate contractele aferente setului de compensare ajung la scadență.
(2)Expunerea pozitivă așteptată efectivă se calculează ca media ponderată a expunerilor așteptate efective:
min(1 an; scadență)
___
\
EPE(efectivă) = /__ EEt(k efectivă) ▪ DELTA[t(k)]
k=1
unde:
ponderile DELTA[t(k)] = t(k) - t(k-1) permit să se țină cont de cazul în care expunerea viitoare se calculează la momente de timp care nu sunt repartizate la intervale egale.
Art. 43
Text inițial · din 01.01.2007
Cuantificările expunerii așteptate sau ale expunerii maxime trebuie calculate pe baza unei distribuții a expunerilor care ține cont de posibilitatea ca expunerile să nu fie normal distribuite.
Art. 44
Text inițial · din 01.01.2007
Instituțiile de credit pot utiliza o cuantificare mai prudentă decât produsul dintre factorul alfa și expunerea pozitivă așteptată efectivă, calculat în conformitate cu formula prevăzută la art. 40, pentru fiecare contrapartidă.
Art. 45
Text inițial · din 01.01.2007
(1)Fără a lua în considerare prevederile art. 40, instituțiile de credit pot utiliza, cu aprobarea Băncii Naționale a României, propriile estimări ale lui alfa, cu condiția ca valoarea acestuia să nu fie mai mică decât 1, 2, iar alfa să fie egal cu raportul dintre capitalul intern rezultat ca urmare a unei simulări globale pe toate contrapartidele a expunerii la riscul de credit al contrapartidei - la numărător - și capitalul intern determinat pe baza expunerii pozitive așteptate - la numitor -. În cazul numitorului, expunerea pozitivă așteptată trebuie să fie utilizată ca și când ar fi o sumă fixă rămasă de rambursat.
(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României că estimările proprii ale lui alfa surprind, la numărător, surse semnificative ale dependenței stocastice a distribuției valorilor de piață ale tranzacțiilor sau ale portofoliilor de tranzacții de-a lungul contrapartidelor. Estimările proprii ale lui alfa trebuie să țină cont de diversificarea portofoliilor.
(3)O instituție de credit trebuie să se asigure că, atât numărătorul cât și numitorul lui alfa, se determină în mod coerent în ceea ce privește metodologia de modelare, specificările parametrilor și structura portofoliului.
(4)Abordarea utilizată pentru estimarea lui alfa trebuie să aibă la bază abordarea instituției de credit cu privire la capitalul intern, trebuie să fie bine formalizată și să fie supusă unui proces independent de validare.
(5)Instituția de credit trebuie să revizuiască estimările lui alfa cel puțin trimestrial, și chiar mai des în situațiile în care structura portofoliului se modifică în timp. De asemenea, instituția de credit trebuie să evalueze riscul aferent modelului.
Art. 46
Text inițial · din 01.01.2007
Dacă este cazul, volatilitățile și corelațiile factorilor de risc de piață care se utilizează în simularea comună a riscului de piață și a riscului de credit trebuie să fie condiționate de factorul de risc de credit, pentru a reflecta creșterile potențiale ale volatilității sau ale corelației în condițiile unui declin economic.
Art. 47
Text inițial · din 01.01.2007
În cazul în care setul de compensare face obiectul unui contract în marjă, instituțiile de credit trebuie să utilizeze una dintre următoarele cuantificări ale expunerii pozitive așteptate:
a)expunerea pozitivă așteptată efectivă, fără a lua în considerare contractul în marjă;
b)pragul de marjă, dacă este pozitiv, potrivit contractului în marjă, plus un adaos care reflectă creșterea potențială a expunerii pe perioada de risc de marjă. Acest adaos se calculează ca fiind creșterea așteptată a expunerii setului de compensare, începând de la o expunere curentă cu valoarea zero, pe perioada de risc de marjă. Pentru perioada de risc de marjă utilizată în acest scop se impune un termen minim de 5 zile lucrătoare în cazul seturilor de compensare compuse numai din tranzacții de tip repo - repo-style transactions -, care fac obiectul reajustării zilnice a marjei și marcării zilnice la piață, și un termen minim de 10 zile lucrătoare pentru toate celelalte seturi de compensare; sau
c)dacă modelul include efectele marjei în cazul estimării expunerii așteptate, cuantificarea expunerii așteptate prin intermediul modelului se poate utiliza direct în ecuația de la art. 41, cu aprobarea Băncii Naționale a României.
Art. 48
Text inițial · din 01.01.2007
Modelul utilizat de o instituție de credit în vederea determinării expunerii pozitive așteptate trebuie să respecte cerințele operaționale prevăzute la art. 49-73.
3.1.Controlul riscului de credit al contrapartidei
Art. 49
Text inițial · din 01.01.2007
(1)Instituția de credit trebuie să dispună de o unitate de control al riscului, care să fie responsabilă pentru proiectarea și implementarea sistemului de administrare a riscului de credit al contrapartidei, inclusiv în ceea ce privește validarea inițială și pe bază continuă a modelului.
(2)Unitatea de control al riscului trebuie să verifice integritatea datelor de intrare în model, să elaboreze și să analizeze rapoarte asupra rezultatelor modelului de cuantificare a riscului utilizat de instituția de credit, inclusiv să evalueze legătura dintre cuantificările expunerii la risc și limitele de creditare și tranzacționare.
(3)Unitatea de control al riscului trebuie:
(a) să fie independentă de unitățile responsabile cu inițierea, reînnoirea sau tranzacționarea expunerilor și să nu fie supusă niciunei influențe inoportune;
(b) să dețină personal adecvat;
(c) să raporteze direct conducerii superioare a instituției de credit.
(4)Activitatea unității de control al riscului trebuie să facă parte integrantă din procesul de administrare zilnică a riscului de credit. Rezultatele acesteia trebuie, în consecință, să facă parte integrantă a procesului de planificare, monitorizare și control al profilului de risc de credit și al profilului de risc în ansamblul său, aferente instituției de credit.
Art. 50
Text inițial · din 01.01.2007
(1)O instituție de credit trebuie să dispună de politici, procese și sisteme privind administrarea riscului de credit al contrapartidei care sunt solide din punct de vedere conceptual și care sunt implementate cu integritate.
(2)Un cadru solid de administrare a riscului de credit al contrapartidei trebuie să includă identificarea, cuantificarea, administrarea, aprobarea și raportarea internă a acestui risc.