Ordonanță de urgență nr. 102/2005
OUG nr. 102/2005
Ultima verificare a OUG nr. 102/2005 față de legislatie.just.ro a fost la 19.01.2026, mai veche decât ar trebui. Textul poate să nu fie la zi.
Textul actului
Articolele 1–37 din 59 (pagina 1 din 2)
Capitolul I Dispoziții generale
Art. 1
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
Prezenta ordonanță de urgență stabilește condițiile în care cetățenii Uniunii Europene și ai statelor membre ale Spațiului Economic European și membrii acestora de familie își pot exercita dreptul la libera circulație, de rezidență și de rezidență permanenta pe teritoriul României, precum și limitele exercitării acestor drepturi din motive de ordine publică, securitate naționala sau sănătate publică.
Art. 2
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)În aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:
1.cetățean al Uniunii Europene - orice persoană care are cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene;
2.stat membru - stat membru al Uniunii Europene;
3.membru de familie:
a)soțul sau sotia;
b)descendenții în linie directa, indiferent de cetățenie, care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau care se afla în întreținerea cetățeanului Uniunii Europene, precum și cei ai soțului/sotiei;
c)ascendenții în linie directa, indiferent de cetățenie, care se afla în întreținerea cetățeanului Uniunii Europene, precum și cei ai soțului/sotiei;
4.drept de rezidență - dreptul cetățeanului Uniunii Europene de a rămâne și de a locui pe teritoriul României, în condițiile legii;
5.rezident - cetățean al Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia care își exercită dreptul la libera circulație și rezidență pe teritoriul României, în condițiile legii;
6.persoana aflată în întreținere - orice alt membru de familie, indiferent de cetățenie, care nu se încadrează în definitia prevăzută la pct. 3 și care, în țara de origine ori de proveniență, se afla în întreținerea sau gospodareste împreună cu cetățeanul Uniunii Europene ori se afla în situația în care, din motive medicale grave, este necesară asistența personală a acestuia;
7.partener - persoana care convietuieste cu cetățeanul Uniunii Europene, dacă parteneriatul este înregistrat conform legii din statul membru de origine ori de proveniență sau, în cazul în care parteneriatul nu este înregistrat, relația de conviețuire poate fi dovedită.
(2)În sensul prezentei ordonanțe de urgență, sintagmele activitate dependenta și activitate independenta sunt definite potrivit art. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 3
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
Cetățenii Uniunii Europene, precum și membrii familiilor lor, care își exercită dreptul la libera circulație și rezidență pe teritoriul României, beneficiază de drepturile și libertățile recunoscute prin Tratatul privind Uniunea Europeană, cum ar fi:
a)se bucura de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constituție și de alte legi, precum și de drepturile prevăzute în tratatele Uniunii Europene și în alte tratate internaționale la care România este parte;
b)se pot deplasa liber și își pot stabili reședința sau, după caz, domiciliul oriunde pe teritoriul României;
c)beneficiază de măsuri de protecție socială din partea statului, în aceleași condiții ca și cetățenii români;
d)au dreptul sa verifice datele personale înscrise în documentele oficiale eliberate de autoritățile române și, când este cazul, să solicite corectarea sau eliminarea unor date care nu corespund realității;
e)au acces neingradit pe piața forței de muncă din România, sub rezerva aplicării măsurilor tranzitorii prevăzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, precum și la desfășurarea altor activități de natura economică, în condițiile legii aplicabile cetățenilor români;
f)au acces neingradit la activitățile școlare și de instruire în cadrul sistemului național de învățământ.
(2)Persoanele aflate în întreținere, precum și partenerul beneficiază de drepturile membrilor de familie ai cetățeanului Uniunii Europene privind intrarea și rezidență pe teritoriul României, în condițiile stabilite de prezenta ordonanță de urgență.
(3)Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei formalități administrative de către cetățenii Uniunii Europene ori de către membrii lor de familie nu este condiționată de posesia unui document eliberat de autoritățile române în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, dacă, prin orice alt mijloc de proba, persoana interesată dovedește ca este beneficiara a acelui drept.
Art. 4
Ultima modificare: OUG nr. 102/2005 · din 01.01.2007
Pe timpul șederii în România cetățenii Uniunii Europene, precum și membrii familiilor lor sunt obligați să respecte legislația română.
Capitolul II Intrarea, rezidența și ieșirea pe/de pe teritoriul României a cetățenilor Uniunii Europene, precum și a membrilor familiilor lor
Secțiunea 1 Intrarea pe teritoriul României a cetățenilor Uniunii Europene, precum și a membrilor familiilor lor
Art. 5
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Intrarea cetățenilor Uniunii Europene pe teritoriul României este permisă prin toate punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului de persoane, cu condiția prezentării documentului național de identitate, a pasaportului sau a unui document eliberat în condițiile prezentei ordonanțe de urgență pentru cetățenii Uniunii Europene, valabil, fără a se aplică ștampila de intrare de către organele poliției de frontieră în oricare dintre aceste documente.
(2)Membrii de familie care nu sunt cetățeni ai Uniunii Europene pot intra pe teritoriul României în baza unui pasaport valabil și a vizei de intrare, cu excepția cazurilor în care obligativitatea obținerii vizei este desfiintata în condițiile legii.
(3)Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României acorda persoanelor prevăzute la alin. (2) viza de intrare pe teritoriul României. Condițiile pentru eliberarea vizei se stabilesc prin norme metodologice.
(4)Membrul de familie care nu este cetățean al Uniunii Europene, dar care este în posesia unui document valabil, care atesta rezidență pe teritoriul unui alt stat membru în calitate de membru de familie al unui cetățean al Uniunii Europene, este scutit de la obligativitatea obținerii unei vize. Organele poliției de frontieră nu aplica ștampila de intrare sau de ieșire în pasaportul persoanelor din această categorie.
Art. 6
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Cetățenilor Uniunii Europene, precum și membrilor familiilor lor li se refuza intrarea pe teritoriul statului român numai în următoarele situații:
a)dacă nu prezintă documentele corespunzătoare prevăzute la art. 5 și nu fac dovada, prin orice alt mijloc, ca beneficiază de dreptul la libera circulație și rezidență pe teritoriul României;
b)dacă au fost declarați indezirabili, în condițiile legii, sau dacă împotriva acestora a fost dispusă măsura interzicerii intrării pe teritoriul României în condițiile prezentei ordonanțe de urgență;
c)exista indicii temeinice ca persoana în cauza constituie o amenințare reală și prezenta la ordinea publică, securitatea naționala sau sănătatea publică.
(2)În situația prevăzută la alin. (1) lit. a), înainte de comunicarea refuzului permiterii intrării pe teritoriul României, persoanei i se acordă o perioadă de timp pe care o considera necesară, în care să dovedească îndeplinirea condițiilor de intrare sau faptul ca beneficiază de dreptul la libera circulație și rezidență pe teritoriul României. Organele poliției de frontieră acorda tot sprijinul necesar pentru clarificarea situației persoanei în cauza, inclusiv prin eliberarea vizei de intrare, în cazuri excepționale, după analizarea situației persoanei în cauza.
(3)Refuzul permiterii intrării pe teritoriul României se comunică de către organele poliției de frontieră de îndată, în scris, împreună cu motivele care au stat la baza dispunerii acestei măsuri, indicandu-se instanța competența și termenul în care măsura poate fi atacată.
(4)Împotriva refuzului permiterii intrării pe teritoriul României se poate face acțiune la instanța de contencios administrativ în a carei raza teritorială se afla sediul organului emitent al actului administrativ contestat. Instanța soluționează de urgenta și cu precădere, pronunțându-se prin hotărâre. Cererea se judeca în camera de consiliu, cu citarea părților. Hotărârea instanței este definitivă și irevocabilă.
(5)Introducerea acțiunii în contencios administrativ împotriva refuzului permiterii intrării pe teritoriul României nu suspenda executarea măsurii.
Secțiunea a 2-a Ieșirea de pe teritoriul României a cetățenilor Uniunii Europene, precum și a membrilor familiilor lor
Art. 7
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
Cetățenii Uniunii Europene, precum și membrii familiilor lor pot părăsi teritoriul României pe baza prezentării documentelor și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor privind aplicarea ștampilei de către organele poliției de frontieră, prevăzute la art. 5.
Art. 8
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Cetățenilor Uniunii Europene sau, după caz, membrilor familiilor lor nu li se permite ieșirea din țara în următoarele situații:
b)sunt invinuite sau inculpate într-o cauza penală și a fost dispusă instituirea unei măsuri preventive, în condițiile Codului de procedura penală;
c)au fost condamnate și au de executat o pedeapsă privativă de libertate.
(2)Refuzul permiterii iesirii de pe teritoriul României se comunică de către organele poliției de frontieră în condițiile prevăzute la art. 6 alin. (3). Împotriva refuzului permiterii iesirii se poate face acțiune la instanța de contencios administrativ competența. Procedura prevăzută la art. 6 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(4)Măsura de nepermitere a iesirii încetează de drept dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) sau c) dovedește, cu documente emise de autoritățile competente, potrivit legii, ca:
a)s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, a fost achitată sau s-a dispus încetarea procesului penal;
b)a executat pedeapsa, a fost gratiata, beneficiază de amnistie sau a fost condamnata, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Secțiunea a 3-a Rezidența pe teritoriul României a cetățenilor Uniunii Europene, precum și a membrilor familiilor lor
Art. 9
Ultima modificare: OUG nr. 102/2005 · din 01.01.2007
În termen de cel mult 15 zile de la data intrării pe teritoriul României, cetățenii Uniunii Europene sau, după caz, membrii familiilor lor au obligația de a se prezenta la cea mai apropiată formațiune teritorială a Poliției Române, a Poliției de Frontiera Române sau a Autorității pentru străini, pentru a-și declara prezenta în România.
Art. 10
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Pe durata șederii în România, cetățenii Uniunii Europene sau, după caz, membrii familiilor lor sunt obligați sa declare la formațiunile teritoriale ale Autorității pentru străini, în termen de 15 zile de la producerea evenimentului, următoarele:
a)orice modificare intervenita cu privire la nume, prenume și cetățenie;
b)în cazul membrilor de familie care nu au cetățenia Uniunii Europene, orice schimbare relevanta cu privire la starea civilă.
(2)Pierderea sau furtul documentelor în baza cărora se permite trecerea frontierei de stat a României, precum și a celor eliberate de autoritățile române în baza prevederilor prezentei ordonanțe de urgență vor fi declarate la organul de poliție competent teritorial, în termen de 48 de ore de la constatarea evenimentului.
Capitolul III Condițiile exercitării dreptului de rezidență pe teritoriul României de către cetățenii Uniunii Europene, precum și de membrii familiilor lor
Secțiunea 1 Dispoziții generale
Art. 11
Ultima modificare: OUG nr. 102/2005 · din 01.01.2007
Pe durata șederii în România, cetățenii Uniunii Europene sau, după caz, membrii familiilor lor au obligația de a se supune controalelor de specialitate ale organelor competente române, efectuate în aceleași condiții ca și cele aplicabile cetățenilor români.
Secțiunea a 2-a Dreptul de rezidență pentru o perioadă de peste 3 luni
Art. 12
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Cetățenii Uniunii Europene, care intra pe teritoriul României, beneficiază de drept de rezidență pentru o perioadă de până la 3 luni de la data intrării în țara, fără îndeplinirea vreunei condiții suplimentare.
(2)Membrii de familie ai cetățenilor Uniunii Europene, indiferent de cetățenie, care îi însoțesc sau li se alătură ulterior beneficiază de prevederile alin. (1).
(3)Persoanele prevăzute la alin. (1) și (2) pot beneficia de drept de rezidență pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 3 luni în condițiile prevăzute la secțiunea a 2-a a prezentului capitol.
(4)Persoanele prevăzute la alin. (1) și (2) pot beneficia de drept de rezidență permanenta pe teritoriul României în condițiile prevăzute la secțiunea a 3-a a prezentului capitol.
Art. 13
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Cetățenii Uniunii Europene aflați în una dintre următoarele situații au dreptul de rezidență în România pentru o perioadă mai mare de 3 luni:
a)desfășoară pe teritoriul României activități dependente sau activități independente, în condițiile legii;
b)dețin mijloace de întreținere pentru ei și membrii lor de familie, de regula cel puțin la nivelul venitului minim garantat în România, și asigurare de sănătate recunoscută în sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România;
c)sunt înscriși la o instituție din România, acreditata în condițiile legii, având ca obiect principal de activitate desfășurarea de activități de învățământ sau de perfecționare a pregătirii profesionale, au asigurare de sănătate recunoscută în sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România și asigura autoritățile competente, printr-o declarație pe propria răspundere sau prin orice alt mijloc, ca dețin mijloace de întreținere pentru ei și membrii lor de familie, de regula cel puțin la nivelul venitului minim garantat în România;
d)sunt membri de familie ai unui cetățean al Uniunii Europene care îndeplinește una dintre condițiile prevăzute la lit. a), b) sau c).
(1^1)Membrii de familie care nu sunt cetățeni ai Uniunii Europene pot beneficia de dreptul de rezidență pentru o perioadă de peste 3 luni dacă însoțesc sau se alătură ulterior cetățeanului Uniunii Europene care îndeplinește una dintre condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c).
(2)Dreptul de rezidență are o durată determinata de perioada în care titularul acestuia se afla în mod efectiv în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) care au stat la baza acordării dreptului respectiv.
(3)Rezidentul care s-a aflat în situația prevăzută la alin. (1) lit. a) pentru o perioadă mai mare de un an și ulterior a devenit somer, în condițiile legii, beneficiază, în continuare, de dreptul de rezidență, pe perioada în care are aceasta calitate.
(4)Rezidentul care a avut un contract de muncă cu o durată determinata mai mica de un an sau care s-a aflat în situația prevăzută la alin. (1) lit. a) pentru o perioadă de cel mult 12 luni și ulterior a devenit somer, în condițiile legii, beneficiază de dreptul de rezidență pentru o perioadă de 6 luni de la data obținerii acestei calități.
(5)Rezidentul care nu se mai afla în situația prevăzută la alin. (1) lit. a), dar care nu a devenit somer și urmează un program de pregătire profesională la o instituție dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. c), beneficiază, în continuare, de dreptul de rezidență acordat, doar dacă pregătirea se desfășoară în domeniul de activitate pentru care i s-a acordat acest drept.
(6)Pe perioada în care rezidentul aflat în situația prevăzută la alin. (1) lit. a) se afla în incapacitate temporară de muncă datorată unei boli sau unui accident, beneficiază, în continuare, de dreptul de rezidență acordat.
(7)Prin excepție de la alin. (1) lit. d) și alin. (1^1), numai soțul/sotia, partenerul și copiii aflați în întreținere vor avea drept de rezidență ca membri de familie ai unui cetățean al Uniunii Europene care a dobândit acest drept ca urmare a îndeplinirii condiției prevăzute de alin. (1) lit. c).
Art. 14 Viitor
Art. 15
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
În vederea luării în evidenta și eliberării certificatului de înregistrare, cetățenii Uniunii Europene aflați în situațiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), b) și c) vor depune la sediul formatiunii teritoriale competente a Autorității pentru străini, în termen de 90 de zile de la data intrării pe teritoriul României, o cerere însoțită de documentul național de identitate sau pasaportul, valabile, precum și de următoarele documente, după caz:
a)copie legalizată a contractului de muncă sau o adeverinta eliberata de angajator, vizata în condițiile legii, ori autorizația pentru desfășurarea de activități independente, eliberata conform legii, în cazul în care solicită înregistrarea pentru scopurile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a);
b)dovada ca dețin mijloace de întreținere pentru ei și, după caz, pentru membrii lor de familie, de regula cel puțin la nivelul venitului minim garantat în România, și ca au asigurare de sănătate recunoscută în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, în situația în care solicită înregistrarea în cazul prevăzut la art. 13 alin. (1) lit. b);
c)dovada ca sunt înscriși la o instituție de învățământ acreditata, dovada ca au asigurare de sănătate recunoscută în sistemul național de asigurări sociale de sănătate din România și declarația pe propria răspundere sau alta dovada ca dețin mijloace de întreținere pentru ei și, după caz, pentru membrii lor de familie, de regula cel puțin la nivelul venitului minim garantat în România, în cazul în care solicită înregistrarea pentru scopul prevăzut la art. 13 alin. (1) lit. c).
Art. 16
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)În vederea luării în evidenta și eliberării certificatului de înregistrare, cetățenii Uniunii Europene prevăzuți la art. 13 alin. (1) lit. d) trebuie să depună la sediul formatiunii teritoriale competente a Autorității pentru străini, în termen de 90 de zile de la data intrării pe teritoriul României, o cerere însoțită de documentul național de identitate sau pasaportul, valabile, precum și de următoarele documente:
a)actul de stare civilă care atesta căsătoria sau, după caz, documente care atesta legătură de rudenie cu rezidentul;
b)certificatul de înregistrare al cetățeanului Uniunii Europene căruia i se alătură, dacă cetățeanul Uniunii Europene a fost luat în evidenta anterior.
(2)Cetățeanul Uniunii Europene aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. b) și c), căruia i se alătură membrii de familie prevăzuți la alin. (1), este obligat să facă dovada ca deține mijloace de întreținere pentru aceștia, de regula cel puțin la nivelul venitului minim garantat în România, și asigurare de sănătate recunoscută în sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România.
(3)Procedura stabilită la alin. (1) și (2) se aplică persoanelor aflate în întreținere și partenerului, cetățeni ai Uniunii Europene, situație în care aceștia vor prezenta documente eliberate de autoritatea competentă din statul membru de origine sau de proveniență, care să ateste aceste calități, precum și documentul prevăzut la alin. (1) lit. b).
Art. 17
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)În baza documentelor depuse de persoanele prevăzute la art. 15 și 16, organele competente eliberează acestora certificatele de înregistrare în ziua depunerii cererii.
(2)În cazul în care, pe baza documentelor depuse de persoanele prevăzute la art. 15 și 16, organele competente constata că nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 13 alin. (1), solicita persoanelor ca, într-un termen considerat necesar de acestea, dar nu mai mare de 30 de zile, să prezinte eventualele documente care mai sunt necesare în vederea soluționării cererii. Dacă după termenul stabilit se constata, în continuare, că nu sunt îndeplinite condițiile, organele competente comunică în scris refuzul eliberării certificatului de înregistrare, precum și motivele care au stat la baza acestei decizii, indicandu-se instanța competența și termenul în care măsura poate fi atacată.
(3)Împotriva refuzului eliberării certificatului de înregistrare se poate face acțiune la instanța de contencios administrativ competența.
Art. 18
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Dreptul de rezidență al membrilor de familie care au cetățenia Uniunii Europene este valabil pe toată perioada pentru care cetățeanul Uniunii Europene ai cărui membri de familie sunt are drept de rezidență, precum și, până la împlinirea termenului la care pot beneficia de rezidență permanenta, în oricare dintre următoarele situații:
a)când cetățeanul Uniunii Europene părăsește România sau a decedat;
b)în cazul soților, când se desface sau se anulează căsătoria;
c)în cazul partenerilor, când se desface sau se anulează parteneriatul înregistrat.
(2)În situațiile prevăzute la alin. (1), dobândirea ulterioară a dreptului de rezidență permanenta, în condițiile prevăzute în cadrul secțiunii a 3-a din prezentul capitol, este condiționată de continuarea șederii pe teritoriul României a persoanelor prevăzute la art. 16, în oricare dintre situațiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a)-d).
(3)În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) dreptul de rezidență al copiilor ori părintelui în îngrijirea căruia aceștia se afla rămâne valabil până la terminarea studiilor, cu respectarea următoarelor condiții cumulative:
a)copiii locuiesc în România;
b)copiii sunt înscriși la o instituție de învățământ din România.
Art. 19
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)În vederea luării în evidenta și eliberării cărții de rezidență, membrii de familie prevăzuți la art. 13 alin. (1^1) trebuie să depună la sediul formatiunii teritoriale competente a Autorității pentru străini, în termen de 90 de zile de la data intrării pe teritoriul României, o cerere însoțită de următoarele documente:
a)pasaport valabil;
b)actul de stare civilă care atesta existenta căsătoriei sau, după caz, documentul care atesta legătură de rudenie cu cetățeanul Uniunii Europene, însoțit de traducerea legalizată, în cazul în care nu a fost emis de autoritățile unui stat membru;
c)certificatul de înregistrare al cetățeanului Uniunii Europene căruia i se alătură, dacă cetățeanul Uniunii Europene a fost luat în evidenta anterior.
(2)Cetățeanul Uniunii Europene aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. b) și c), căruia i se alătură membrii de familie prevăzuți la alin. (1), este obligat să facă dovada ca deține mijloace de întreținere pentru aceștia, de regula cel puțin la nivelul venitului minim garantat în România, și asigurare de sănătate recunoscută în sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România.
(3)Prevederile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător persoanelor aflate în întreținere și partenerului, care nu sunt cetățeni ai Uniunii Europene, situație în care vor prezenta documente eliberate de autoritatea competentă din statul membru de origine sau de proveniență, care să ateste aceste calități, precum și documentele prevăzute la alin. (1) lit. a) și c).
(4)La depunerea cererii prevăzute la alin. (1) organele competente eliberează solicitantului o adeverinta care face dovada dreptului de rezidență până la eliberarea cărții de rezidență. Cartea de rezidență va fi eliberata în cel mult 90 de zile de la depunerea cererii.
(5)În termenul prevăzut la alin. (4) organele competente efectuează toate verificările necesare pentru constatarea îndeplinirii condițiilor pentru emiterea cărții de rezidență, inclusiv, după caz, cele referitoare la elementele pe baza cărora se poate stabili faptul ca este o căsătorie de convenienta, potrivit prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(6)Dacă, pe baza verificărilor prevăzute la alin. (5), organele competente care au primit cererea constata ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, eliberează solicitantului "cartea de rezidență pentru membrul de familie al unui cetățean al Uniunii Europene", în termenul prevăzut la alin. (4).
(7)În cazul în care se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, organele competente comunică în scris refuzul eliberării cărții de rezidență, motivele care au stat la baza acestei decizii, indicandu-se instanța competența și termenul în care măsura poate fi atacată.
(8)Împotriva refuzului eliberării cărții de rezidență se poate face acțiune la instanța de contencios administrativ competența.
Secțiunea a 3-a Dreptul de rezidență permanentă
Art. 20
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Valabilitatea cărții de rezidență prevăzută la art. 19 alin. (4) este de până la 5 ani de la data emiterii, dar nu mai mare decât perioada de rezidență a cetățeanului Uniunii Europene al cărui membru de familie este.
(2)Cartea de rezidență prevăzută la art. 19 alin. (4) își pierde valabilitatea în cazul absentei temporare de pe teritoriul României a titularului pentru mai mult de 6 luni în decurs de un an, cu următoarele excepții:
a)absenta de pe teritoriul României pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu, indiferent de perioada;
b)absenta de pe teritoriul României pentru motive întemeiate, precum starea de graviditate și de naștere, boala grava, participarea la programe de învățământ sau pregătire profesională ori mutarea în interes de serviciu într-un alt stat membru sau o țara terta, pentru o perioadă de maximum 12 luni consecutive.
Art. 21
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Dreptul de rezidență al membrilor de familie care nu au cetățenia Uniunii Europene este valabil pe toată perioada pentru care cetățeanul Uniunii Europene, ai cărui membri de familie sunt, are rezidență în România, precum și, până la împlinirea termenului la care pot beneficia de rezidență permanenta, în următoarele situații:
a)în cazul în care cetățeanul Uniunii Europene al cărui membru de familie este a decedat, dacă membrul de familie a avut o rezidență de cel puțin un an în aceasta calitate;
b)în cazul soților, dacă se desface sau se anulează căsătoria în oricare dintre următoarele condiții:
(i) de la încheierea căsătoriei și până la sesizarea instanței de judecată competente pentru desfacerea, declararea nulității sau anularea căsătoriei au trecut cel puțin 3 ani, din care o perioadă de cel puțin un an pe teritoriul României;
(îi) prin acordul soților ori prin hotărâre judecătorească, soțului/sotiei care nu are cetățenia Uniunii Europene i-a fost încredințat spre creștere și educare copilul cetățeanului Uniunii Europene;
(iii) instanța de judecată a hotărât desfacerea căsătoriei numai din vina soțului/sotiei care este cetățean al Uniunii Europene;
(iv) în urma acordului soților ori prin hotărâre judecătorească, instanța de judecată stabilește dreptul soțului/sotiei care nu are cetățenia Uniunii Europene de a vizita copilul minor. În acest caz, instanța de judecată trebuie să precizeze în dispozitivul hotărârii judecătorești ca vizitele se vor efectua pe teritoriul României, cu indicarea exactă a perioadei de timp pentru care acest drept este acordat;
c)în cazul partenerilor, când se desface sau se anulează parteneriatul înregistrat, cu aplicarea în mod corespunzător a condițiilor prevăzute la lit. b).
(2)În situațiile prevăzute la alin. (1), dobândirea ulterioară a dreptului de rezidență permanenta este condiționată de continuarea șederii pe teritoriul României a persoanelor prevăzute la art. 19, în oricare dintre situațiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a) și b), sau în calitate de membru de familie al unei persoane care îndeplinește una dintre aceste condiții, dacă familia este deja constituită pe teritoriul României.
(3)În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) dreptul de rezidență al copiilor ori părintelui în îngrijirea căruia aceștia se afla rămâne valabil până la terminarea studiilor, cu respectarea următoarelor condiții cumulative;
a)copiii locuiesc în România;
b)copiii sunt înscriși la o instituție de învățământ din România.
Art. 21^1 Viitor
Art. 22
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Cetățenii Uniunii Europene care au o rezidență continua și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani beneficiază de dreptul de rezidență permanenta.
(2)Persoanele care nu au cetățenia Uniunii Europene și care au o rezidență continua pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, în calitate de membri de familie ai unui cetățean al Uniunii Europene rezident sau rezident permanent, beneficiază de prevederile alin. (1).
(3)La stabilirea continuității perioadei de rezidență nu sunt considerate întreruperi:
a)absentele temporare de pe teritoriul României care nu depășesc 6 luni în decurs de un an;
b)absenta de pe teritoriul României pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu;
c)absenta de pe teritoriul României pentru motive întemeiate, precum starea de graviditate și de naștere, boala grava, participarea la programe de învățământ sau pregătire profesională ori mutarea în interes de serviciu într-un alt stat membru sau o țara terta, pentru o perioadă de maximum 12 luni consecutive.
(4)Dreptul de rezidență permanenta se pierde în cazul unei absente de pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 2 ani consecutivi.
Secțiunea a 4-a Limitele menținerii dreptului de rezidență
Art. 23
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Prin excepție de la prevederile art. 22, rezidentii beneficiază de rezidență permanenta, anterior implinirii perioadei continue de 5 ani de ședere, atunci când:
a)desfășoară activități dependente sau activități independente și care, în momentul încetării activității, au dreptul de pensie pentru limita de vârsta sau celor al căror contract de muncă încetează cu drept de pensionare anticipata în condițiile legii, dacă au fost angajați în România în ultimele 12 luni cel puțin și au avut o ședere continua mai mare de 3 ani pe teritoriul României. Pentru rezidentii care desfășoară profesii liberale condiția referitoare la vârsta de pensionare se considera îndeplinită în momentul implinirii vârstei de 60 de ani, dacă legea nu prevede altfel;
b)desfășoară activități dependente sau activități independente, au o ședere continua pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 2 ani și încetează munca datorită pierderii totale sau a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă. Dacă aceasta incapacitate este rezultatul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale, condiția referitoare la durata șederii nu se aplică;
c)după o perioadă de 3 ani de rezidență, în condițiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), își desfășoară activitatea într-un alt stat membru, mentinandu-și, în același timp, reședința pe teritoriul României, unde se întorc, regulat, în fiecare zi sau cel puțin o dată pe săptămâna. La acordarea drepturilor prevăzute la lit. a) și b), perioadele de angajare petrecute în statul membru în care persoana în cauza lucrează vor fi considerate ca fiind petrecute pe teritoriul României.
(2)Perioadele de șomaj, de concediu medical sau de încetare a activității datorate imbolnavirii ori unui accident, precum și orice alte perioade de încetare a activității pentru motive neimputabile persoanei în cauza se iau în calcul la stabilirea continuității perioadelor prevăzute la alin. (1).
(3)Condițiile referitoare la durata rezidentei și angajării, stabilite la alin. (1) lit. a), și condiția referitoare la durata rezidentei, stabilită la alin. (1) lit. b), nu se vor aplica dacă persoana care este angajata sau desfășoară activități economice în mod independent este căsătorită cu un cetățean român.
(4)În cazul în care cetățeanul Uniunii Europene dobândește dreptul de rezidență permanenta în baza alin. (1), membrii de familie ai acestuia, indiferent de cetățenie, au drept de rezidență permanenta numai dacă gospodăresc împreună cu acesta pe teritoriul României.
(5)În cazul în care rezidentul care desfășura activități dependente sau independente decedează în perioada de activitate, dar anterior dobândirii, în condițiile stabilite la alin. (1), a dreptului de ședere permanenta, membrii de familie care au gospodarit împreună cu acesta pe teritoriul României pot dobândi dreptul de rezidență permanenta, dacă:
a)la data decesului rezidentul avea o ședere continua de 2 ani pe teritoriul României;
b)decesul a survenit în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;
c)soțul supraviețuitor a pierdut cetățenia română după căsătoria cu cetățeanul Uniunii Europene, titular al dreptului de ședere principal.
Art. 24
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 22 și 23 pot solicita formatiunilor teritoriale competente ale Autorității pentru străini eliberarea cărții de rezidență permanenta pentru cetățenii Uniunii Europene, respectiv a cărții de rezidență permanenta pentru membrii de familie care nu sunt cetățeni ai Uniunii Europene.
(2)Valabilitatea cărții de rezidență permanenta pentru membrii de familie care nu sunt cetățeni ai Uniunii Europene este de 10 ani de la data emiterii și se reînnoiește la cerere.
(3)Dacă Autoritatea pentru străini constata îndeplinirea condițiilor pentru emiterea documentelor prevăzute la alin. (1), eliberează, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii, cartea de rezidență permanenta pentru cetățenii Uniunii Europene, respectiv în termen de 90 de zile de la depunerea cererii, cartea de rezidență permanenta pentru membrii de familie care nu sunt cetățeni ai Uniunii Europene.
(4)În cazul în care se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, organele competente comunică în scris refuzul eliberării documentelor prevăzute la alin. (1), motivele care au stat la baza acestei decizii, indicandu-se instanța competența și termenul în care măsura poate fi atacată.
(5)Împotriva refuzului eliberării documentelor prevăzute la alin. (1) se poate face acțiune la instanța de contencios administrativ competența.
Art. 24^1
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Cetățenii Uniunii Europene și membrii de familie ai acestora beneficiază de dreptul de rezidență prevăzut la art. 12 atât timp cat nu devin o sarcina excesiva pentru sistemul asigurărilor sociale din România.
(2)Cetățenii Uniunii Europene și membrii de familie ai acestora beneficiază de dreptul de rezidență prevăzut în secțiunea a 2-a atât timp cat îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 13, 18 și 21.
(3)Autoritatea pentru străini poate verifica îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea dreptului de rezidență de către cetățenii Uniunii Europene și membrii de familie ai acestora.
Art. 24^2
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Împotriva cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie ai acestora care nu îndeplinesc condițiile de exercitare a dreptului de rezidență, potrivit art. 24^1, Autoritatea pentru străini poate emite o decizie de parasire a teritoriului României.
(2)Comunicarea deciziei de parasire a teritoriului României se face în condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
(3)Persoana împotriva căreia a fost emisă decizia de parasire a teritoriului României are obligația de a părăsi România în 30 de zile de la data comunicării deciziei.
(4)Împotriva deciziei de parasire a teritoriului României se poate face acțiune la instanța de contencios administrativ competența. Exercitarea unei cai de atac întrerupe curgerea termenului în care persoana are obligația sa părăsească teritoriul României.
(5)În situația în care persoana în cauza nu părăsește teritoriul României în termenul prevăzut la alin. (3), Autoritatea pentru străini ia măsuri de escortare a acesteia până la frontiera. Escortarea se face, de regula, în 24 de ore de la depistarea persoanei în cauza.
(6)În cazul membrilor de familie care nu sunt cetățeni ai Uniunii Europene, dacă escortarea nu poate fi efectuată în termenul prevăzut la alin. (5), la propunerea Autorității pentru străini, procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București poate dispune ca, până la îndeplinirea acestei măsuri, persoana să fie luată în custodie publică, aplicându-se în mod corespunzător prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la luarea în custodie publică și, după caz, la tolerarea rămânerii pe teritoriul României.
Art. 24^3
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
Decizia de parasire a teritoriului României nu poate fi emisă împotriva cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor de familie ai acestora, dacă:
a)cetățeanul Uniunii Europene desfășoară activități dependente sau independente;
b)cetățeanul Uniunii Europene dovedește prin orice mijloc ca este în căutarea unui loc de muncă și ca are posibilități reale de a fi angajat.
Art. 24^4 Viitor
Art. 25
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Autoritățile române competente pot restrânge exercitarea dreptului la libera circulație pe teritoriul României de către cetățenii Uniunii Europene sau de către membrii de familie ai acestora numai din ratiuni de ordine publică, securitate naționala ori sănătate publică.
(2)Împotriva cetățenilor Uniunii Europene sau membrilor de familie ai acestora, indiferent de cetățenie, care au drept de rezidență permanenta, se pot dispune, în condițiile legii, măsuri specifice de restrangere a dreptului la libera circulație numai dacă reprezintă un pericol iminent pentru ordinea publică și securitatea naționala.
(3)Dreptul la libera circulație pe teritoriul României, în cazul următoarelor categorii de cetățeni ai Uniunii Europene, poate fi restrâns numai pentru motive imperative de securitate naționala:
a)rezidentii cu ședere continua și legală pe teritoriul României în ultimii 10 ani;
b)minorii, cu excepția cazului în care îndepărtarea este necesară pentru interesul copilului, conform prevederilor Convenției Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului din 20 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată.
(4)Adoptarea de către organele competente a oricărei decizii de restrangere a dreptului la libera circulație, în special a celor cu privire la îndepărtarea de pe teritoriul României, dispuse în condițiile legii, se face numai cu luarea în considerare a duratei efective a șederii persoanei în cauza pe teritoriul României, a vârstei acesteia, a stării de sănătate, a situației familiale și economice, a gradului de integrare socială și culturală în România și al asigurării menținerii legăturilor sale cu țara de origine.
(4^1)Dispunerea oricărei măsuri de restrangere a dreptului de libera circulație pe teritoriul României al cetățenilor Uniunii Europene și al membrilor familiilor lor trebuie luată numai cu respectarea principiului proportionalitatii și trebuie să aibă la baza exclusiv comportamentul persoanei în cauza. Acest comportament trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuala și suficient de grava pentru valorile fundamentale ale societății. O astfel de măsura nu poate fi bazată exclusiv pe existenta unei condamnări penale anterioare.
(5)Orice măsură de restrangere a dreptului la libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor familiilor lor nu poate avea decât caracter temporar și poate fi dispusă numai pentru o durată de timp limitată la perioada necesară încetării motivelor care au stat la baza adoptării acesteia.
(6)Decizia de restrangere a dreptului de libera circulație se comunică cetățeanului Uniunii Europene sau membrului de familie al acestuia, în scris, de către autoritatea care a dispus o astfel de măsura, în condițiile legii. Decizia trebuie să conțină motivele care au stat la baza dispunerii unei astfel de măsuri, implicatiile acesteia pentru persoana în cauza, informații privind instanța unde poate fi atacată decizia și termenul de introducere a acțiunii și, dacă este cazul, termenul în care cetățeanul Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia trebuie să părăsească teritoriul României.
(7)Instanța care judeca acțiunea introdusă împotriva unei decizii de restrangere a dreptului la libera circulație analizează legalitatea deciziei, respectarea principiului proportionalitatii măsurii dispuse și a condițiilor stabilite la alin. (1)-(6), precum și faptele și circumstanțele care justifica măsura dispusă.
Art. 25^1 Viitor
Art. 26
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
Modalitățile prin care se poate restrânge exercițiul liberei circulatii pe teritoriul României a cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor familiilor acestora sunt următoarele:
a)nepermiterea intrării pe teritoriul României;
b)îndepărtarea de pe teritoriul României pentru motive de sănătate publică;
c)declararea ca indezirabil;
d)expulzarea.
Capitolul IV Restrângerea dreptului la liberă circulație pe teritoriul României a cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor familiilor lor
Secțiunea 1 Dispoziții generale
Art. 27
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Declararea ca indezirabil constituie o măsura administrativă de autoritate, dispusă împotriva unui străin care a desfășurat, desfășoară ori exista indicii temeinice ca intenționează sa desfășoare activități de natura sa pună în pericol securitatea naționala sau ordinea publică.
(2)Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de către procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, la propunerea Autorității pentru străini sau a altor instituții cu competente în domeniul ordinii publice și siguranței naționale, care dețin date sau indicii temeinice în sensul celor prevăzute la alin. (1).
(3)Procurorul se pronunța prin ordonanța motivată, în termen de 5 zile de la primirea propunerii formulate în condițiile alin. (2) și, în cazul aprobării acesteia, transmite ordonanța de declarare ca indezirabil la Autoritatea pentru străini pentru a fi pusă în executare. Atunci când declararea strainului ca indezirabil se întemeiază pe ratiuni de securitate naționala, în conținutul ordonanței nu vor fi menționate motivele care stau la baza acestei decizii.
(3^1)Prin ordonanța prevăzută la alin. (3) procurorul poate dispune și luarea în custodie publică a persoanei în cauza, aplicându-se în mod corespunzător prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la luarea în custodie publică.
(4)Dreptul de rezidență al strainului încetează de drept de la data emiterii ordonanței de declarare ca indezirabil.
(5)Punerea în executare a ordonanței de declarare ca indezirabil se realizează prin escortarea strainului până la frontiera sau în țara de origine, de către personalul specializat al Autorității pentru străini.
(6)Perioada pentru care un străin poate fi declarat indezirabil este de la 1 la 10 ani, cu posibilitatea prelungirii termenului pentru o noua perioada cuprinsă între aceste limite, în cazul în care se constată că nu au încetat motivele care au determinat luarea acestei măsuri.
(7)Prelungirea termenului se va face în condițiile prevăzute la alin. (2).
(8)Persoanele declarate indezirabile vor fi comunicate de Autoritatea pentru străini Direcției generale afaceri consulare.
Art. 28
Ultima modificare: OUG nr. 102/2005 · din 01.01.2007
(1)Ordonanța de declarare ca indezirabil se aduce la cunoștința strainului de către Autoritatea pentru străini, în condițiile prevăzute la art. 81 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(2)Comunicarea datelor și informațiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranță naționala se poate face numai în condițiile stabilite și către destinatarii prevăzuți în mod expres de actele normative care reglementează regimul activităților referitoare la siguranța naționala și protejarea informațiilor clasificate. Asemenea date și informații nu pot fi, sub nici o formă, direct sau indirect, aduse la cunoștința strainului declarat indezirabil.
Art. 29
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Ordonanța de declarare ca indezirabil poate fi atacată de strainul împotriva căruia a fost dispusă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, la secția de contencios administrativ a Curții de Apel București. Instanța se pronunța în termen de 3 zile de la data primirii cererii. Hotărârea este definitivă și irevocabilă.
(2)Exercitarea caii de atac prevăzute la alin. (1) suspenda punerea în executare a ordonanței de declarare ca indezirabil, cu excepția situației în care măsura are caracter de urgenta, având la baza o amenințare iminenta la adresa securității naționale. Caracterul de urgenta este stabilit de procuror prin ordonanța emisă în condițiile art. 27 alin. (3).
(3)Exercitarea caii de atac prevăzute la alin. (1) nu are efect suspensiv asupra măsurii de luare în custodie publică, dispusă prin ordonanța de declarare ca indezirabil.
Secțiunea 1^1 Interzicerea intrării pe teritoriul României
Art. 29^1
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)După împlinirea a jumătate din perioada interdicției dispuse în condițiile art. 27 sau după 3 ani de la data dispunerii acesteia, persoana declarata indezirabila poate solicita ridicarea interdicției.
(2)Ridicarea interdicției se poate dispune luându-se în considerare schimbările survenite față de împrejurările care au determinat dispunerea acesteia.
(3)Cererea de ridicare a interdicției se depune la curtea de apel pe lângă care funcționează parchetul din cadrul căruia face parte procurorul care a dispus această măsură. Cererea se judeca în camera de consiliu.
(4)Instanța soluționează cauza de urgenta și cu precădere.
(5)Hotărârea prevăzută la alin. (4) este supusă recursului. Hotărârea instanței de recurs este definitivă și irevocabilă.
(6)Prezenta procurorului este obligatorie la toate ședințele de judecată.
(7)Hotărârile rămase definitive se comunică Inspectoratului General al Poliției de Frontiera și Autorității pentru străini.
Art. 29^2 Viitor
Secțiunea a 2-a Persoanele indezirabile
Art. 30
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Împotriva cetățeanului Uniunii Europene sau a membrului de familie al acestuia, care a săvârșit o infracțiune pe teritoriul României, poate fi dispusă măsura expulzării în condițiile prevăzute de Codul penal și Codul de procedură penală, cu respectarea prevederilor art. 25.
(2)Instanța poate dispune interzicerea intrării pe teritoriul României persoanei împotriva căreia s-a dispus măsura expulzării, pe o perioadă cuprinsă între 1 și 5 ani. Perioada de interdicție curge de la data iesirii din țara.
(3)În cazul membrilor de familie care nu sunt cetățeni ai Uniunii Europene, aflați în situația prevăzută la alin. (1), la propunerea Autorității pentru străini, procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București poate dispune ca, până la efectuarea expulzării, persoana să fie luată în custodie publică, aplicându-se în mod corespunzător prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la luarea în custodie publică și, după caz, la tolerarea rămânerii pe teritoriul României.
Art. 31
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Cetățeanul Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia nu poate fi expulzat într-un stat în care exista temeri justificate ca viața îi este pusă în pericol ori ca va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante.
(2)Interdicția de expulzare durează până la dispariția motivelor pe care a fost intemeiata.
(4)Constatarea situațiilor prevăzute la alin. (1) este de competența instanței de judecată, în urma comunicării efectuate de către Autoritatea pentru străini.
Art. 31^1
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Dacă măsura de expulzare, asa cum este prevăzută la art. 30 alin. (1), este pusă în aplicare după o perioadă mai mare de 2 ani de la data la care a fost dispusă, la cererea Autorității pentru străini, instanța de executare va verifica dacă persoana în cauza mai reprezintă o amenințare reală și prezenta la ordinea publică sau securitatea naționala ori dacă au intervenit schimbări materiale în circumstanțele care au determinat dispunerea măsurii de expulzare.
(2)Instanța se va pronunța asupra menținerii sau revocării măsurii de siguranță a expulzării în termen de 3 zile lucrătoare de la data sesizării. La ședința de judecată, prezenta procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă și irevocabilă.
Art. 31^2
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)După împlinirea a jumătate din perioada interdicției dispuse în condițiile art. 30 alin. (2), persoana expulzata poate solicita ridicarea interdicției.
(2)Ridicarea interdicției se poate dispune luându-se în considerare schimbările survenite față de împrejurările care au determinat dispunerea acesteia.
(3)Cererea de ridicare a interdicției se depune la instanța care a dispus această măsură. Cererea se judeca în camera de consiliu.
(4)Instanța soluționează cauza de urgenta și cu precădere.
(5)Hotărârea prevăzută la alin. (4) este supusă recursului. Hotărârea instanței de recurs este definitivă și irevocabilă.
(6)Hotărârile rămase definitive se comunică Inspectoratului General al Poliției de Frontiera și Autorității pentru străini.
Art. 32
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Măsura indepartarii de pe teritoriul României pentru motive de sănătate publică a cetățenilor Uniunii Europene sau a membrilor de familie ai acestora poate fi dispusă de Autoritatea pentru străini, la solicitarea structurilor specializate ale Ministerului Sănătății Publice, numai în cazul în care, pe baza analizelor medicale efectuate de către persoana în cauza la un interval de cel mult 3 luni de la intrarea pe teritoriul României, se constata existenta unei afecțiuni dintre cele stabilite potrivit prevederilor alin. (3).
(2)Efectuarea analizelor prevăzute la alin. (1) de către persoana în cauza este scutită de taxe și poate fi dispusă de structurile specializate ale Ministerului Sănătății Publice numai în cazul în care exista indicii temeinice ca, la data intrării pe teritoriul României, suferea de una dintre afectiunile stabilite potrivit alin. (3).
(3)Lista afectiunilor care justifica măsura nepermiterii sau a indepartarii de pe teritoriul României se aproba prin ordin al ministrului sănătății care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se stabilește în conformitate cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății.
(4)Aplicarea măsurii indepartarii de pe teritoriul României a persoanei aflate în situația prevăzută la alin. (1) se face prin escortarea acesteia până la frontiera de către personalul Autorității pentru străini.
Art. 32^1
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Neîndeplinirea oricăreia dintre obligațiile stabilite la art. 9, 10, 15, 16 și la art. 19 alin. (1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 25 lei la 50 lei.
(2)Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către lucrători anume desemnați din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
(3)În cazul contravențiilor prevăzute la alin. (1), contravenientul poate achită în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând mențiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal.
(4)Contravenției prevăzute la alin. (1) îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Secțiunea a 3-a
Art. 33
Ultima modificare: OUG nr. 102/2005 · din 01.01.2007
(1)Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență sunt aplicabile și cetățenilor statelor care fac parte din Spațiul Economic European.
(2)Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abroga Legea nr. 309/2004 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 1 iulie 2004.
Art. 33^1
Ultima modificare: OG nr. 30/2006 · din 01.01.2007
(1)Forma și conținutul documentelor care se eliberează cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie ai acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(2)Pentru aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, Ministerul Administrației și Internelor va elabora norme metodologice, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Art. 33^2 Viitor
Art. 34
Ultima modificare: OUG nr. 102/2005 · din 01.01.2007
Prezenta ordonanță de urgență transpune Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie pe teritoriul statelor membre.
Art. 35
Ultima modificare: OUG nr. 102/2005 · din 01.01.2007
Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.
Art. 36 Viitor
Secțiunea a 4-a Îndepărtarea de pe teritoriul României pentru motive de sănătate publică
Art. 37 Viitor
Modificări aduse
A modificat 19 articole în 1 act.
| Actul | Abrogat | Total |
|---|---|---|
| Legea nr. 309/2004 | 19 | 19 |
Legea nr. 309/2004 (19 articole)
| Articolul | Modificarea | Data | Text |
|---|---|---|---|
| Art. 1 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 2 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 3 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 4 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 5 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 6 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 7 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 8 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 9 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 10 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 11 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 12 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 13 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 14 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 15 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 16 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 17 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 18 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |
| Art. 19 | Abrogat | 21.07.2005 | Vezi textul |