OG nr. 57/2002

Cercetarea științifică, dezvoltarea experimentală și inovarea sunt principalele activități creatoare de cunoaștere și generatoare de progres economic și social, încurajate și sprijinite de către stat conform Constituției României, republicată, și prezentei ordonanțe.

(1)Activitatea de cercetare-dezvoltare cuprinde cercetarea științifică, dezvoltarea experimentală și inovarea bazată pe cercetare științifică și dezvoltare experimentală. Cercetarea științifică cuprinde cercetarea fundamentală și cercetarea aplicativă.

(2)Definițiile termenilor utilizați în cuprinsul ordonanței sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanța.

(3)Definițiile prevăzute la alin. (2) se pot detalia prin ordin al conducătorului Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, cu consultarea Academiei Române, Academiei Oamenilor de Știință din România și academiilor de ramură, în acord cu legislația Uniunii Europene și bunele practici internaționale.

(1)În România activitatea de cercetare-dezvoltare constituie prioritate națională și are un rol determinant în strategia de dezvoltare economică durabilă.

(2)Strategia națională în domeniul cercetării-dezvoltării, denumită în continuare Strategie națională, definește politica statului în vederea realizării obiectivelor de interes național în acest domeniu și se aproba prin hotărâre a Guvernului.

(3)Guvernul promovează, susține, dezvolta și stimuleaza activitatea de cercetare-dezvoltare de interes național, scop în care:

a)adopta politici de stimulare și coordonare la nivel național a activității de cercetare-dezvoltare și inovare;

b)asigură pentru cercetare-dezvoltare 1% din PIB și instituie structuri organizatorice corespunzătoare pentru administrarea fondurilor respective, conform prevederilor prezentei ordonanțe;

c)elaborează politici și emite reglementări pentru crearea în economie a unui mediu favorabil, protecția patrimoniului științific național, pentru difuzarea, absorbția și valorificarea rezultatelor activității de cercetare-dezvoltare în scopul dezvoltării economice durabile, al creșterii bunăstării și calității vieții, al îmbogățirii patrimoniului național și internațional al cunoașterii.

(1)Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, este organul administrației publice centrale de specialitate, care exercită atribuțiile autorității de stat pentru domeniul cercetării-dezvoltării.

(2)Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării are, în principal, următoarele atribuții în domeniu:

a)elaborarea și actualizarea Strategiei naționale;

b)asigurarea cadrului instituțional pentru aplicarea Strategiei naționale;

c)coordonarea la nivel național a politicilor guvernamentale;

d)stimularea, susținerea, dezvoltarea și monitorizarea activității de cercetare-dezvoltare.

e)conducerea, în cazuri deosebite, a unor programe de cercetare-dezvoltare și inovare sau părți din acestea.

(3)Ordonatorii de credite, inclusiv Academia Română, care au alocate prin buget fonduri pentru cercetare, finanțează din acestea programe proprii sau sectoriale de cercetare, inclusiv granturi de cercetare, corelate cu strategia și politicile naționale în domeniu.

(1)Dreptul de a desfășura activități de cercetare-dezvoltare și inovare este recunoscut oricărei persoane fizice sau juridice.

(2)Dreptul de acces liber la fondurile publice destinate activității de cercetare-dezvoltare este garantat în condiții de competenta și cu respectarea prevederilor legale și contractuale privind drepturile de proprietate intelectuală și de utilizare a rezultatelor.

(3)Libertatea de organizare și desfășurare a activităților de cercetare-dezvoltare este garantată și este corelată cu asigurarea resurselor financiare, cu respectarea legislației în vigoare și a principiilor de etica profesională privind efectele adverse sau dăunătoare ale aplicării rezultatelor științei și tehnologiei asupra omului și mediului.

(4)Pentru cazurile care nu sunt reglementate de legislația privind proprietatea intelectuală, se garantează persoanelor prevăzute la alin. (1) dreptul de participare la beneficiile rezultate, în condiții contractuale specificate, precum și dreptul de preemțiune în contractarea lucrărilor de continuare a activităților de cercetare-dezvoltare, valorificare a rezultatelor sau de transfer tehnologic al acestora.

Sistemul național de cercetare-dezvoltare este constituit din ansamblul unităților și instituțiilor de drept public și de drept privat care au în obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea.

În sistemul național de cercetare-dezvoltare sunt cuprinse următoarele categorii de unități și instituții de drept public:

a)institute naționale de cercetare-dezvoltare;

b)institute, centre sau stațiuni de cercetare-dezvoltare din subordinea Academiei Române, Academiei Oamenilor de Știință din România sau a academiilor de ramură;

c)alte institute, centre sau stațiuni de cercetare-dezvoltare organizate ca instituții publice ori de drept public, inclusiv institutele de cercetare-dezvoltare cu personalitate juridică ale instituțiilor de învățământ superior de stat acreditate;

d)instituții de învățământ superior de stat acreditate, institute sau structuri de cercetare-dezvoltare ale acestora, fără personalitate juridică, constituite conform Cartei universitare;

e)centre internaționale de cercetare-dezvoltare, cu sau fără personalitate juridică, înființate în baza unor acorduri internaționale;

f)institute sau centre de cercetare-dezvoltare organizate în cadrul societăților naționale, companiilor naționale și regiilor autonome, cu sau fără personalitate juridică;

g)alte instituții publice sau de drept public care au ca obiect de activitate și cercetarea-dezvoltarea ori structuri ale acestora legal constituite, cu sau fără personalitate juridică.

În sistemul național de cercetare-dezvoltare sunt cuprinse, de asemenea, următoarele categorii de unități și instituții de drept privat:

a)institute sau centre de cercetare-dezvoltare fără scop patrimonial, recunoscute de utilitate publică;

b)instituții de învățământ superior particulare acreditate, institute sau structuri de cercetare-dezvoltare ale acestora, cu sau fără personalitate juridică;

c)alte institute, centre sau stațiuni de cercetare-dezvoltare organizate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial;

d)alte organizații neguvernamentale, fără scop patrimonial, care au ca obiect de activitate și cercetarea-dezvoltarea sau structuri ale acestora legal constituite;

e)societăți comerciale care au ca principal obiect de activitate cercetarea-dezvoltarea;

f)societăți comerciale care au în obiectul de activitate și cercetarea-dezvoltarea sau structuri ale acestora legal constituite.

În sensul prezentei ordonanțe, unitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute la art. 7 și 8 sunt fie o unitate cu personalitate juridică, fie o structură de cercetare-dezvoltare fără personalitate juridică care este constituită în cadrul unei persoane juridice. Unitatea de cercetare-dezvoltare fără personalitate juridică îndeplinește simultan următoarele condiții:

a)este înființată printr-o decizie a conducerii persoanei juridice, conform legii;

b)are o misiune și un regulament propriu de funcționare în cadrul persoanei juridice și o titulatură proprie;

c)are personal și conducere proprii;

d)activitatea unității este înregistrată distinct în cadrul contabilității persoanei juridice, conform legii.

(1)În vederea înscrierii în Registrul potențialilor contractori, gestionat de Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare, unitățile și instituțiile de drept public, precum și cele de drept privat prevăzute la art. 7 și 8 se supun evaluării capacității de a desfășura activități de cercetare-dezvoltare și inovare.

(2)În vederea evaluării prevăzute la alin. (1), Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării elaborează și aprobă prin ordin procedura și metodologia de evaluare a capacității de a desfășura activități de cercetare-dezvoltare și inovare, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.

Abrogat.

(1)Activitatea de cercetare-dezvoltare din domeniul public sau privat poate fi desfășurata și în cadrul unor forme asociative, în condițiile prevăzute de lege.

(2)Activitatea de cercetare-dezvoltare se poate desfășura și individual, în regim economic, de către persoane fizice autorizate conform prevederilor legale.

(1)Unitățile de cercetare-dezvoltare organizate ca institute naționale sau ca instituții publice se înființează, se reorganizează sau se desființează prin hotărâre a Guvernului, dacă legea nu prevede altfel.

(2)Prin hotărârea Guvernului de înființare, de organizare și funcționare a unităților de cercetare-dezvoltare prevăzute la alin. (1) se stabilesc denumirea, obiectul de activitate, sediul și patrimoniul, precum și bunurile din domeniul public prevăzute în anexele nr. 2-4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

(3)Unitățile de cercetare-dezvoltare organizate ca societăți cu capital majoritar de stat se înființează, se reorganizează sau se dizolvă prin hotărâre a Guvernului, pe baza hotărârii adunării generale a acționarilor.

(1)În cadrul fiecărei instituții și unități de cercetare-dezvoltare de drept public funcționează un consiliu științific, care are ca scop elaborarea strategiei de cercetaredezvoltare și inovare a instituției sau a unității și a programelor proprii de cercetare-dezvoltare și inovare, precum și luarea măsurilor necesare pentru realizarea acestora.

(2)Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului științific se aproba de consiliul de administrație al unităților și instituțiilor prevăzute la alin. (1).

(1)Instituțiile și unitățile de cercetare-dezvoltare de drept public pot desfășura activități de microproducție și pot oferi servicii specifice, potrivit regulamentelor de organizare și funcționare proprii și prevederilor legale corespunzătoare. Activitățile și serviciile pot fi desfășurate inclusiv prin asociere în participațiune, numai în scopul realizării unor obiective de cercetare, precum și pentru stimularea transferului rezultatelor activității de cercetare-dezvoltare, potrivit regulamentelor de organizare și funcționare proprii și prevederilor legale corespunzătoare, cu aprobarea organului administrației publice centrale în subordinea sau coordonarea căruia funcționează instituția sau unitatea de drept public.

(2)Instituțiile și unitățile de drept privat dispun de autonomie în exploatarea rezultatelor activității proprii de cercetaredezvoltare, conform legii.

(1)Unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare cu capital privat se pot organiza în condițiile prevăzute de lege.

(2)Unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare cu capital majoritar de stat, organizate ca societăți comerciale, se pot privatiza în condițiile legii și cu respectarea normelor specifice privind privatizarea unităților de cercetare-dezvoltare, elaborate de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării și aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(3)Unitățile de cercetare-dezvoltare privatizate nu pot păstra în patrimoniu documentațiile, colecțiile sau bazele de date de interes național acumulate până la data privatizării. Aceste documentații, colecții sau baze de date de interes național, stabilite conform prevederilor art. 75 alin. (3), se depun la institutele naționale sau la instituțiile publice desemnate în acest scop de organul central în subordinea sau coordonarea căruia se găsește instituția sau unitatea de cercetare-dezvoltare ce se privatizează.

(4)În cazul brevetelor de invenție cu obiect care se încadrează în categoria celor prevăzute la alin. (3) sau care conțin informații clasificate, calitatea de titular al acestora se transmite institutelor naționale sau instituțiilor publice de cercetare-dezvoltare desemnate în acest scop de organul central în subordinea sau coordonarea căruia se găsește instituția sau unitatea de cercetare-dezvoltare ce se privatizează.

(1)Unitățile și instituțiile prevăzute la art. 7 și 8 pot participa în nume propriu la cooperarea tehnico-științifică internațională și pot încheia în mod direct contracte privind aceste activități, în condițiile legii; contractele, precum și utilizarea rezultatelor cercetării se vor înscrie în termenii utilizați în acordurile internaționale la care România este parte.

(2)Rezultatele cercetărilor care sunt proprietate publică a statului se pot utiliza în cadrul cooperării internaționale, în condițiile prevăzute la alin. (1) și cu aprobarea Guvernului.

Unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare care beneficiază de finanțare și din fonduri publice sunt obligate să asigure:

a)dezvoltarea bazei tehnico-științifice, actualizarea documentației științifice de interes național, precum și utilizarea acestora cu prioritate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare;

b)urmărirea realizării transferului tehnologic;

c)adoptarea unor structuri organizatorice și a unui management performanțe, urmând cele mai bune practici utilizate pe plan mondial;

d)eliminarea posibilităților de generare a unor acte de concurenta neloială;

e)condiții optime de activitate și de dezvoltare profesională pentru personalul de cercetare, cu respectarea prevederilor legale;

f)sprijin administrativ pentru personalul de cercetaredezvoltare, astfel încât să se permită acestuia focalizarea pe activitățile științifice, iar timpul alocat pentru activități administrative de către personalul de cercetare-dezvoltare care nu ocupă funcții de conducere sau administrative să nu depășească, în medie, 10% din timpul de lucru al acestuia.

g)în cazul în care unitățile și instituțiile de drept public sau de drept privat desfășoară pe lângă activitatea de cercetare și activități de natură economică, pentru a evita subvenționarea încrucișată a activității economice și a nu intra sub incidența art. 107 alin. (1) din Tratatul de funcționare al Uniunii Europene, cele două tipuri de activități și costurile de finanțare vor fi evidențiate distinct în declarațiile financiare anuale ale acestor organizații.

(1)Institutul național de cercetare-dezvoltare - INCD, reglementat prin prezenta ordonanța, denumit în continuare institut național, reprezintă o forma de organizare instituțională specifica activităților de cercetare-dezvoltare, cu scopul de a asigura desfășurarea acestor activități, precum și consolidarea competentei științifice și tehnologice în domeniile de interes național, stabilite în acord cu strategia de dezvoltare a României.

(2)Institutul național este persoana juridică română care are ca obiect principal activitatea de cercetare-dezvoltare și care funcționează pe baza de gestiune economică și autonomie financiară, calculează amortismente și conduce evidența contabilă în regim economic.

(3)Institutul național are patrimoniu propriu și administrează patrimoniul public și privat al statului pentru asigurarea desfășurării activității și funcționează în coordonarea unui organ de specialitate al administrației publice centrale. Patrimoniul propriu al institutelor naționale nu poate fi înstrăinat decât prin lege.

(4)Institutul național participă la elaborarea strategiilor de dezvoltare în domeniul specific, desfășoară activități de cercetare-dezvoltare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în Strategia națională de cercetare, constituie baze de competenta științifică și tehnologică, de expertiză, de perfecționare a resurselor umane și de documentare științifică și tehnică.

(5)Institutul național poate desfășura, în secundar, activități comerciale și de producție, conform regulamentului propriu, și se poate înregistra la registrul comerțului ca INCD.

(5^¹)În cazul în care institutul național realizează și activități comerciale și de producție conform regulamentului propriu de organizare și funcționare, evidența contabilă a acestor activități se va realiza în mod distinct față de activitățile de cercetare-dezvoltare, care nu au drept scop obținerea de profit, astfel încât să fie asigurată identificarea clară pentru fiecare dintre cele două tipuri de activități a veniturilor și cheltuielilor aferente și să se elimine orice posibilitate de subvenționare încrucișată.

(6)Formele de organizare ale celorlalte categorii de unități și instituții prevăzute la art. 7 și 8 sunt reglementate prin legi specifice.

(1)Înființarea institutului național se face prin hotărâre a Guvernului, pe baza rezultatelor evaluării privind îndeplinirea condițiilor pentru acreditare, conform prevederilor art. 33, la propunerea Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării.

(2)Înființarea și acreditarea unui institut național trebuie să asigure concentrarea resurselor financiare și umane din domeniile de cercetare ale institutului.

(3)Evaluarea capacității de cercetare-dezvoltare pentru acreditarea unui institut național se realizează în conformitate cu prevederile art. 33.

(4)Institutul național care, în urma evaluării, nu obține acreditarea sau reacreditarea, se reorganizează sau se desființează prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.

(1)Prin actul de înființare al institutului național se stabilesc denumirea și sediul principal, obiectul de activitate, patrimoniul și organul administrației publice centrale în coordonarea căruia funcționează și se aproba regulamentul de organizare și funcționare.

(2)Regulamentul de organizare și funcționare a institutului național se întocmește pe baza regulamentului-cadru, elaborat de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe, și se aproba prin hotărâre a Guvernului.

(3)Structura organizatorică a institutului național este aprobată de organul administrației publice centrale în coordonarea căruia funcționează.

(4)Institutul național poate înființa în cadrul structurii organizatorice subunități cu sau fără personalitate juridică, necesare realizării obiectului sau de activitate. Modalitatea de constituire a acestora și relațiile funcționale din cadrul institutului național, precum și cu terții sunt stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare a institutului național.

Institutul național prevăzut la art. 7 este sprijinit financiar de la bugetul de stat pentru realizarea unor investiții, dotări cu aparatura, echipamente, instalații și altele asemenea, respectându-se prevederile legale în vigoare.

Conducerea institutului național se exercită de către consiliul de administrație, format din maximum 5 persoane, din care fac parte, în mod obligatoriu, reprezentantul Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, reprezentantul organului administrației publice coordonator al institutului național, reprezentantul Ministerului Finanțelor, reprezentantul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și directorul general al institutului național, care este și președintele consiliului de administrație, precum și președintele Consiliului științific al institutului național. Consiliul de administrație se numește prin ordin al conducătorului organului administrației publice coordonator, cu avizul Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării. Consiliul de administrație își desfășoară activitatea în conformitate cu propriul regulament de organizare și funcționare și hotărăște în toate problemele privind activitatea institutului național, cu excepția celor care, potrivit legii, sunt date în competența altor organe.

(1)Activitatea curentă a institutului național este condusă de directorul general, numit prin ordin al conducătorului organului administrației publice coordonator, cu avizul Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, conform rezultatelor concursului organizat potrivit prevederilor metodologiei elaborate în acest scop de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării și aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(2)Directorul general, numit în condițiile alin. (1), încheie un contract de management cu conducătorul autorității publice în coordonarea căreia funcționează institutul național, conform metodologiei prevăzute la alin. (1).

(1)Prin hotărârea Guvernului de înființare sau reorganizare a institutului național se stabilesc bunurile din domeniul public prevăzute de Legea nr. 213/1998, cu modificările ulterioare, bunurile din proprietatea privată a statului, administrate de institut, precum și bunurile proprii dobândite în condițiile legii sau realizate din venituri proprii, după caz.

(2)Institutul național administrează, cu diligența unui bun proprietar, bunuri proprietate publică și privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, precum și bunurile proprii dobândite în condițiile legii sau realizate din venituri proprii.

(3)Pentru valorificarea rezultatelor proprii de cercetaredezvoltare, institutul național poate înființa societăți comerciale sau poate dobândi acțiuni sau părți sociale în cadrul unor societăți comerciale, conform legii, cu acordul consiliului de administrație și al consiliului științific al institutului. Pentru aceasta, institutul își poate angaja exclusiv experiența științifică și tehnologică acumulată, metode, tehnici, scheme, planuri, procedee, rețete sau alte forme de cunoaștere și experiență, inclusiv cele protejate prin titluri de proprietate intelectuală.

(1)Institutul național întocmește anual bugetul de venituri și cheltuieli, potrivit metodologiei stabilite de Ministerul Finanțelor Publice, și situații financiare conform reglementărilor contabile aplicabile.

(2)Bugetul de venituri și cheltuieli se aprobă de organul administrației publice centrale coordonator, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice și al Ministerului Muncii și Justiției Sociale.

(3)Abrogat.

(1)Profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit se utilizează după cum urmează:

a)acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți;

b)20% pentru cointeresarea personalului;

c)până la 60% se poate utiliza pentru finanțarea dezvoltării institutului național, în conformitate cu planul de investiții și dotări ale acestuia, aprobat de organul administrației publice centrale coordonator;

d)restul rămâne la dispoziția institutului național pentru desfășurarea activității curente, inclusiv pentru cofinanțarea proiectelor.

(2)În situația în care sumele prevăzute la alin. (1) nu sunt utilizate cu destinația stabilită prin prezenta ordonanța, ele se reportează în vederea utilizării în anul următor.

(1)În situația în care în cursul unui an încasările din veniturile institutului național nu sunt suficiente pentru acoperirea plăților ocazionate de cheltuielile curente, acesta poate contracta credite bancare în valoare de cel mult 20% din veniturile brute realizate în anul precedent.

(2)Contractarea de credite peste plafonul stabilit se face cu aprobarea organului administrației publice centrale coordonator.

(1)În cazul angajării răspunderii contractuale sau delictuale a institutului național creditorii pot cere executarea silită numai asupra bunurilor proprii ale acestuia.

(2)Bunurile proprietate publică și privată a statului sunt inalienabile și nu pot fi constituite drept garanții.

(1)Institutul național hotărăște cu privire la investițiile ce urmează să fie realizate potrivit obiectului sau de activitate, finanțarea efectuându-se din surse proprii și credite bancare, cu excepția investițiilor care intra sub incidenta art. 20 și art. 49 alin. (5).

(2)Execuția investițiilor se adjudecă potrivit legii care reglementează achizițiile publice.

(1)Menținerea și dezvoltarea potențialului uman de cercetare-dezvoltare și a bazei de cunoștințe în domeniu reprezintă un atribut important al politicii de cercetare, susținut cu prioritate prin programele privind resursele umane.

(2)Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării urmărește și identifică bunele practici pentru activitățile de cercetare-dezvoltare din țările Uniunii Europene și ale Organizației pentru cooperare și dezvoltare economică și organizează popularizarea lor în vederea adoptării acestora de către instituțiile și unitățile de cercetare-dezvoltare.

(1)Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării urmărește creșterea potențialului național de cercetare și solicita Academiei Române și academiilor de ramura, instituțiilor de învățământ superior, institutelor naționale și instituțiilor publice din sistemul național de cercetare-dezvoltare să elaboreze și să aplice programe privind formarea și dezvoltarea resurselor umane utilizate în cercetare. Programele astfel elaborate vor fi sintetizate în Strategia resurselor umane din activitatea de cercetare-dezvoltare, parte componenta a Strategiei naționale.

(2)Unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare, care beneficiază de facilitățile prevăzute în prezenta ordonanța, vor asigura stabilizarea personalului atestat pe grade științifice, vor lua măsuri speciale pentru motivarea tinerilor de a desfășura activități în acest domeniu și vor menține și vor dezvolta potențialul uman de cercetare implicat în domenii de vârf, prin angajarea anuala a unui număr de absolvenți și specialiști cu cea mai buna pregătire, cel puțin egal cu numărul de personal cu studii superioare plecat din institut în anul anterior, cu excepția situațiilor ce rezulta din restructurări. Promovarea cercetătorilor se face ținându-se seama, în principal, de performanta științifică, confirmată la nivel național și internațional.

(1)Unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare evaluate în condițiile art. 33, academiile de ramura și instituțiile de învățământ superior acreditate organizează și participa, cu prioritate, la programele de formare profesională a persoanelor cu studii superioare din domeniu.

(2)Instituțiile de învățământ superior, academiile de ramură, institutele de cercetare și cele de cercetare-dezvoltare pot colabora pe bază de reciprocitate în promovarea unor programe de formare continuă, doctorate, teme de cercetare, în practica studenților și alte asemenea activități.

(3)Finanțarea programelor prevăzute la alin. (1) și (2) se face conform prevederilor legale în vigoare și reglementărilor specifice stabilite la nivelul unităților organizatoare.

(4)Studenții din instituțiile de învățământ superior acreditate și doctoranzii pot face parte din colectivele de cercetare și participa efectiv la rezolvarea problemelor din cadrul contractelor de cercetare. Studenții și doctoranzii care participa la rezolvarea problemelor din cadrul contractelor de cercetare pot fi remunerați conform legii.

Cercetătorii științifici pot fi conducători de doctorat, conform prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011.

(1)Institutele naționale de cercetare-dezvoltare pot fi evaluate în vederea acreditării din punctul de vedere al activității de cercetare, dezvoltare și inovare.

(1^¹)Eliminat.

(1^²)Pentru instituțiile de învățământ superior cu grad ridicat de încredere, evaluarea instituțională reprezintă și certificarea pentru activitatea de cercetare științifică.

(2)Normele metodologice pentru evaluarea în vederea acreditării instituțiilor prevăzute la alin. (1) se elaborează de către Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, cu consultarea Colegiului consultativ, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(2^¹)Abrogat.

(2^²)Criteriile de evaluare prevăzute la alin. (2) includ obligatoriu aspectele privind capacitatea și performanța în plan științific și/sau tehnic, realizările în planul inovării și transferului tehnologic.

(3)Institutele naționale certificate sau aflate în proces de certificare la momentul adoptării prezentei ordonanțe și care obțin astfel certificarea își păstrează această calitate și sunt considerate acreditate până la supunerea spre evaluare conform normelor prevăzute la alin. (2), dar nu mai mult decât perioada pentru care le-a fost acordată certificarea.

(3^¹)Eliminat.

(4)Pentru fiecare unitate și instituție evaluată, echipa de experți elaborează un raport care se face public pe site-ul Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării.

(5)Abrogat.

(5^¹)Eliminat.

(6)Abrogat.

(6^¹)Eliminat.

(7)Acreditarea sau reacreditarea se acordă pe o perioadă de cel mult 5 ani.

(7^¹)Eliminat.

(8)Abrogat.

(9)Abrogat.

(10)Eliminat.

Abrogat.

(1)Abrogat.

(2)Abrogat.

Abrogat.

Abrogat.

Unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare finanțate din fonduri publice, pe baza Strategiei naționale, sunt obligate:

a)să elaboreze strategii proprii;

b)să asigure monitorizarea modului de îndeplinire a obiectivelor prevăzute în planurile proprii;

c)să organizeze periodic verificări asupra activității economico-financiare, precum și ale performantelor de management al cercetării, în scopul îmbunătățirii acestora;

d)să raporteze anual Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării rezultatele și performanțele științifice. Impactul acestora în economie și în societate trebuie să fie dat publicității prin orice mijloace posibile, pentru o informare cât mai larga.

e)să își organizeze compartimente de marketing în vederea creșterii gradului de aplicabilitate a cercetărilor finanțate din fonduri publice.

(1)Strategia națională stabilește obiectivele de interes național și cuprinde mijloacele pentru realizarea acestora. Obiectivele principale ale Strategiei naționale sunt:

a)promovarea și dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare pentru susținerea dezvoltării economice și sociale a tarii și a cunoașterii;

b)integrarea în comunitatea științifică internațională;

c)protecția patrimoniului tehnico-științific românesc;

d)dezvoltarea resurselor umane din activitatea de cercetare;

e)dezvoltarea bazei materiale și finanțarea activității de cercetare.

(2)Obiectivele Strategiei naționale sunt în concordanta cu obiectivele Programului de guvernare și ale strategiilor sectoriale și sunt stabilite pe baza consultării cu organele administrației publice centrale și locale, cu Academia Română și cu academiile de ramură, cu instituțiile de învățământ superior, cu unitățile de cercetare-dezvoltare, cu marii agenți economici, cu patronatele și cu sindicatele.

(3)Strategia națională se actualizează periodic, în funcție de evoluția economico-socială.

Abrogat.

(1)În vederea asigurării coordonării dintre ministerele cu atribuții în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării, se înființează Comitetul Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare, organism cu rol în procesul decizional, fără personalitate juridică, în coordonarea prim-ministrului. Comitetul Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare este unicul organism interministerial cu rol în procesul decizional în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării.

(2)Comitetul Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare este format din următorii membri cu drept de vot: prim-ministru, ministrul cercetării, inovării și digitalizării, ministrul educației, ministrul finanțelor, ministrul energiei, ministrul investițiilor și proiectelor europene, secretarul general al Guvernului, președintele Academiei Române, precum și câte un reprezentant al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”, al Academiei de Științe Medicale din România, al Academiei de Științe Tehnice din România, al Academiei Oamenilor de Știință și al Consiliului Național al Rectorilor.

(3)La întrunirile Comitetului Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare participă cu statut de observatori, fără drept de vot, conducătorii organismelor consultative ale Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării, un reprezentant desemnat de către Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, reprezentanții confederațiilor patronale reprezentative, un reprezentant desemnat de către Asociația Agențiilor pentru Dezvoltare Regională din România, precum și 3 reprezentanți ai mediului privat, cu experiență relevantă în sectorul de cercetare, dezvoltare și inovare, desemnați prin ordin al ministrului cercetării, inovării și digitalizării, pe baza unei proceduri aprobate prin ordin al ministrului cercetării, inovării și digitalizării. Comitetul Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare poate decide invitarea la întrunirile sale, ocazional, și a unor reprezentanți ai mediului privat și ai societății civile, cu statut de observator fără drept de vot.

(4)Comitetul Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare este prezidat de către prim-ministrul României. Ministrul cercetării, inovării și digitalizării ocupă funcția de vicepreședinte.

(5)Deciziile Comitetului Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare se adoptă prin consens. În lipsa consensului, decizia aparține președintelui Comitetului.

(5^¹)Deciziile adoptate de Comitetul Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare de la alin. (5) vor fi publicate pe site-ul Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării.

(6)Comitetul Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare se reunește în ședințe trimestriale sau ori de câte ori este necesar. Regulamentul de organizare și funcționare a Comitetului Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare se adoptă în prima ședință de lucru, prin consens, pe baza propunerii ministrului cercetării, inovării și digitalizării.

(7)Anual, Comitetul Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare prezintă Guvernului, în cadrul unei ședințe de Guvern, un raport de activitate.

(8)Raportul menționat la alin. (7) va fi publicat pe site-ul Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării.

Comitetul Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare emite decizii și are în principal următoarele atribuții:

a)stabilește prioritățile naționale în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării;

b)asigură coordonarea integrată a politicilor naționale din domeniul cercetării, dezvoltării, inovării și specializării inteligente;

c)asigură coordonarea cu mediul privat, societatea civilă și alte organisme din sectorul privat, asigurând consultarea acestora în procesul de luare a deciziilor;

d)stabilește revizuirea sau modificarea politicilor și a cadrului legal pentru promovarea investițiilor în cercetare, dezvoltare și inovare, la propunerea ministerelor și instituțiilor publice;

e)avizează elaborarea și modificarea Strategiei naționale și a Planului național în domeniu;

f)emite un raport anual care cuprinde concluzii și recomandări privind sistemul de cercetare, dezvoltare și inovare, pe care îl face public;

g)evaluează activitatea și atribuțiile organismelor consultative ale Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării și propune modificări și completări ale atribuțiilor consiliilor consultative din coordonarea acestora, care se adoptă conform legislației în vigoare, pentru a asigura o structură consultativă adecvată și coerentă.

(1)În vederea exercitării atribuțiilor sale, Comitetul Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare poate dispune constituirea de grupuri de lucru la nivel tehnic, cu caracter temporar sau permanent.

(2)Secretariatul Comitetului Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare este asigurat de către Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, printr-un compartiment distinct în structura organizatorică a acestuia.

(3)Secretariatul Comitetului Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare asigură acestuia suportul tehnic necesar pentru a-și exercita atribuțiile.

(4)Secretariatul Comitetului Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare în colaborare cu celelalte direcții de specialitate ale Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării are rolul de a monitoriza și evalua implementarea Strategiei naționale în domeniul cercetării și evoluția întregului sistem de cercetare, dezvoltare și inovare.

(5)În vederea asigurării coordonării la nivel tehnic, fiecare membru al Comitetului Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare va desemna un reprezentant care va colabora cu Secretariatul Comitetului Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare.

(6)În vederea monitorizării implementării politicilor publice privind cercetarea, dezvoltarea și inovarea, Secretariatul Comitetului Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare identifică domeniile de cercetare și inovare în care România poate avea cele mai importante performanțe în contextul internațional și studiază evoluțiile naționale în cercetare, dezvoltare și inovare corelate cu tendințele internaționale, propunând Comitetului Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare, dacă este cazul, măsuri de ajustare sau dezvoltare a politicilor publice privind cercetarea, dezvoltarea și inovarea.

(7)În vederea exercitării atribuțiilor sale, Secretariatul Comitetului Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare poate coopta experți interni și internaționali în domeniile cercetării, inovării și specializărilor inteligente și beneficiază de sprijinul organismelor consultative ale Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării.

(1)Organismele consultative ale Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării sprijină, la cerere, activitatea Comitetului Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare.

(2)Raportul prevăzut la art. 40^² lit. f) include propuneri privind stabilirea și actualizarea obiectivelor strategice specifice domeniului, inclusiv propuneri de revizuire la nivelul Strategiei naționale în domeniu, precum și modul de realizare a obiectivelor strategice propuse.

Implementarea Strategiei naționale se realizează prin:

a)Planul național pentru cercetare-dezvoltare și inovare, denumit în continuare Plan național;

b)planuri de cercetare ale autorităților publice centrale și locale, denumite în continuare planuri sectoriale;

c)alte planuri, programe și proiecte de cercetare.

Planul național reprezintă instrumentul principal prin care se asigură:

a)coordonarea, corelarea și realizarea politicilor naționale în domeniul cercetării-dezvoltării și al cunoașterii;

b)corelarea politicilor din domeniul cercetării-dezvoltării și al inovării cu prioritățile de dezvoltare economică și socială susținute de ansamblul politicilor guvernamentale;

c)coerența și continuitatea activităților din domeniul cercetării-dezvoltării, al cunoașterii și inovării.

(1)Planul național conține programe de cercetare-dezvoltare-inovare.

(2)Programele cuprinse în Planul național, aprobat prin hotărâre a Guvernului, se evaluează și se detaliază anual de către Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.

(3)La elaborarea, evaluarea și detalierea Planului național, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării consultă Colegiul consultativ, Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior, Academia Română și academiile de ramură, precum și alți factori interesați.

(1)Colegiul consultativ este principalul organ consultativ de specialitate, fără personalitate juridică, al Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării și este format din cercetători și cadre didactice universitare recunoscuți/ recunoscute pe plan internațional și specialiști care provin din mediul economic. Structura și componența Colegiului consultativ sunt aprobate prin ordin al conducătorului Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării.

(2)Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului consultativ, precum și a organelor de lucru ale acestuia se aproba prin ordin al conducătorului Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării.

(3)Pentru activitatea desfășurată, membrii Colegiului consultativ și ai organelor de lucru ale acestuia sunt remunerați, în afara activității de bază, în funcție de numărul orelor efectiv lucrate, la nivelul maxim al gradului profesional cel mai mare din activitatea de cercetare-dezvoltare, stabilit pentru unitățile bugetare.

(4)Cheltuielile necesare funcționarii Colegiului consultativ sunt asigurate din bugetul Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării.