Titlul III Transmiterea urmăririi › Secțiunea 1 Cererea de urmărire
Art. 11
Compară două versiuni
Fără a prejudicia dispozițiile art. 10, statul solicitat nu poate refuza complet sau parțial acceptarea cererii, decât în unul sau mai multe dintre cazurile următoare:
b)dacă acuzatul nu are reședința obișnuită în statul solicitat;
c)dacă acuzatul nu este cetățean al statului solicitat și nu avea reședința sa obișnuită pe teritoriul acestui stat în momentul comiterii infracțiunii;
d)dacă considera ca infracțiunea în legătură cu care se solicita urmărirea are un caracter politic sau este o infracțiune pur militară ori pur fiscală;
e)dacă estimeaza ca exista motive serioase sa creadă ca cererea de urmărire este determinata de considerente de rasa, naționalitate sau opinii politice;
f)dacă propria sa lege este deja aplicabilă faptei și dacă, conform acestei legi, acțiunea publică este prescrisă la momentul primirii cererii; în acest caz, nu se va putea face aplicarea prevederilor art. 26 paragraful 2;
g)dacă competența să se bazează exclusiv pe prevederile art. 2 și dacă, în momentul primirii cererii respective, acțiunea publică este prescrisă conform legii proprii, luându-se în considerare prelungirea cu 6 luni a termenului de prescripție prevăzut la art. 23;
h)dacă fapta s-a comis în afară teritoriului statului solicitant;
i)dacă urmărirea este contrară angajamentelor internaționale ale statului solicitat;
j)dacă urmărirea este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice din statul solicitat;
k)dacă statul solicitant a încălcat o regulă de procedura prevăzută în aceasta convenție.
Istoric
| În vigoare din | Ce s-a întâmplat | Prin | Comparație |
|---|---|---|---|
| 31.08.1999 | Intrat în vigoare | OG nr. 77/1999 | Forma inițială |