Legea nr. 214/2011

(1)Sunt supuse regimului de organizare, administrare și exploatare următoarele categorii de pajiști:

a)pajiștile proprietate publică și privată a statului și pajiștile comunale și urbane care fac parte din domeniul privat al statului și se află în administrarea consiliilor locale respective;

b)pajiștile în indiviziune care, fie prin lege, fie prin efectul actelor de proprietate sau acordul ulterior al coproprietarilor, se folosesc în comun în cadrul asociațiilor de pășunat constituite de către aceștia;

c)pajiștile situate pe orice fel de terenuri din zonele montane, inclusiv golurile alpine, sau cele situate în zonele inundabile ale râurilor și în Lunca Dunării, care nu intră în categoriile prevăzute la lit. a) și b) și care sunt folosite numai în timpul prielnic pășunatului, aparținând domeniului public al statului;

d)pajiștile proprietate privată a comunelor, orașelor sau, după caz, a municipiilor, aflate în administrarea primăriilor, provenite din fostele izlazuri comunale, pajiști și terenuri arabile, care s-au aflat în folosința cooperativelor agricole de producție;

e)pajiștile comunelor, orașelor sau, după caz, ale municipiilor, aflate în administrarea primăriilor, provenite din fostele izlazuri comunale, transmise unităților agricole de stat;

f)alte suprafețe de pajiști proprietate privată, declarate de către agricultori Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în anul 2007.

(2)Pajiștile prevăzute la alin. (1) sunt, după caz, proprietate publică sau privată și constituie bunuri de interes național.

(3)Prevederile prezentei legi nu se aplică pajiștilor care urmează să fie împădurite, dacă împădurirea se realizează cu respectarea condițiilor locale de mediu, exceptând plantațiile de brazi de Crăciun și speciile cu creștere rapidă, cultivate pe termen scurt.

În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

a)pajiște - suprafață agricolă de pășuni, fânețe și izlazuri comunale consacrată producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee, însămânțate sau naturale, care nu fac parte din sistemul de rotație a culturilor din exploatații de cel puțin 5 ani și care sunt administrate de către agricultori pentru pășunatul animalelor și producerea de furaje, cu respectarea bunelor condiții agricole și de mediu;

b)iarbă și alte plante furajere erbacee - toate plantele erbacee care se găsesc în mod natural pe pășuni, fânețe și izlazuri comunale sau care sunt incluse în amestecurile specifice pentru însămânțări și supraînsămânțări, din familiile de graminee și de leguminoase utilizate ca furaje în hrana animalelor erbivore, pe baza cărora se calculează producția, valoarea nutrițională a pajiștei și capacitatea de pășunat;

c)fâneață - suprafață agricolă care, conform practicii agricole locale, este recunoscută ca fiind destinată recoltării de furaje pentru animale. Pajiștile pot avea în decursul aceluiași an utilizare mixtă: pășune, fân și fân însilozat.

(1)România menține și se asigură că suprafețele declarate ca pajiști la 1 ianuarie 2007 sunt în continuare utilizate pentru creșterea animalelor și producerea de furaje.

(2)Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este autoritatea competentă pentru menținerea, întreținerea și utilizarea pajiștilor.

Strategia de organizare tehnică, îndrumare și controlul a administrării și exploatării pajiștilor se stabilește prin norme metodologice, care sunt aprobate prin ordin comun al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și al ministrului administrației și internelor.

Abrogat.

(1)Pajiștile împădurite pot fi readuse în circuitul pastoral, la propunerea camerelor agricole zonale și cu aprobarea camerelor agricole județene, pe baza unor studii de transformare și a unor programe de îmbunătățire și exploatare a acestora, întocmite de unitățile de specialitate autorizate, sau prin realocarea unor suprafețe echivalente de pajiști.

(2)Pajiștile cu jnepenișuri de limită nu fac obiectul studiilor prevăzute la alin. (1).

(3)Recoltarea masei lemnoase de pe aceste terenuri se face cu respectarea normelor tehnice silvice de exploatare.

Pajiștile comunale și urbane sunt acele pajiști care sunt proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, dobândite prin contracte de vânzare-cumpărare, prin donație, prin răscumpărare, prin legi de împroprietărire și cu ocazia comasării.

(1)Pajiștile comunale și urbane se folosesc exclusiv pentru pășunat, ca fânețe și pentru cultivarea plantelor erbacee specifice zonei, în vederea obținerii de masă verde, fân sau semințe.

(2)Activitățile care se desfășoară pe pajiști sunt numai acelea pentru creșterea potențialului de producție a solului și se pot realiza perdele de protecție, construcții zoopastorale, surse de apă potabilă, regularizarea cursurilor de apă, lucrări de îmbunătățiri funciare și proiecte având ca obiect de investiții producerea și utilizarea energiei regenerabile.

(1)Modul de folosire și exploatare a pajiștilor comunale și urbane se stabilește prin amenajamente pastorale sau silvopastorale întocmite, după caz, de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ori Ministerul Mediului și Pădurilor.

(2)În termen de 15 zile de la primirea amenajamentului, consiliile locale îl pot contesta la camera agricolă județeană sau la direcția silvică județeană, după caz.

(3)Costurile pentru realizarea amenajamentului se suportă de asociațiile crescătorilor de animale care folosesc pajiștea prin contract.

Amenajamentul pajiștilor comunale și urbane va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puțin următoarele elemente:

a)denumirea, suprafața, vecinii și hotarele pajiștii;

b)actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și planul cadastral;

c)descrierea situației geografice și topografice a pajiștii;

d)descrierea solului și a florei;

e)calitatea pajiștii;

f)determinarea părților din pajiște care sunt oprite de la pășunat;

g)modurile de folosire anterioară a pajiștii, numărul și speciile de animale care au pășunat în trecut;

h)capacitatea de pășunat a pajiștii;

i)delimitarea drumurilor și a potecilor;

j)localizarea adăposturilor pentru animale și îngrijitori;

k)parcelarea pășunatului pe secțiuni pentru diferite specii de animale;

l)lucrările de îngrijire și îmbunătățiri anuale ale pajiștilor;

m)culturile de plante de întreținere care urmează a se înființa pe pajiște;

n)orice alte elemente necesare punerii în valoare și exploatării raționale a pajiștii.

Înființarea de culturi pe pajiștile comunale și urbane, în afara celor prevăzute în amenajament, este interzisă.

Abrogat.

(1)În situația în care o pajiște sau o porțiune dintr-o pajiște, prin actele doveditoare ale dreptului de proprietate, a fost destinată unui sat ori unor sate ce compun comuna și dacă un sat trece de la o comună la alta, se transmite în proprietatea comunei la care trece satul și suprafața de pajiște, cu activul și pasivul din contabilitate.

(2)În situația în care pajiștea este destinată mai multor sate, dreptul fiecăruia se calculează proporțional cu numărul familiilor îndreptățite la folosința acesteia pentru pășunatul animalelor proprii.

(1)Administrația publică locală are dreptul și capacitatea efectivă de a soluționa și de a gestiona pajiștile proprietate publică și privată a localității, în interesul colectivității locale pe care o reprezintă, pe criterii obiective și nediscriminatorii, în condițiile legii.

(2)Autoritatea deliberativă a administrației publice locale, la propunerea autorității executive, are obligația de a organiza serviciul public pentru menținerea, întreținerea și utilizarea pajiștilor aflate în domeniul public și privat al unităților administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor prezentei legi.

(3)Serviciul public pentru menținerea, întreținerea și utilizarea pajiștilor se înființează cu respectarea prevederilor legislației Comunității Europene și naționale și a particularităților economice și sociale ale unităților administrativ-teritoriale.

(1)Pentru punerea în valoare și folosirea optimă a pajiștilor, consiliile locale, în baza cererilor organizațiilor și asociațiilor locale ale crescătorilor de animale, legal constituite, scot la licitație concesionarea suprafețelor de pajiști, în conformitate cu legislația în vigoare, pentru o perioadă de minimum 10 ani și o încărcătură optimă de animale pe hectar, dar nu mai mică de 0,3 UVM/ha. În cazul în care organizația sau asociația locală a crescătorilor de animale nu asigură o încărcătură minimă de 0,3 UVM/ha de pajiște, suprafața prevăzută în contractul de concesiune se diminuează proporțional cu efectivele deținute.

(2)În cazul în care există o singură asociație locală de creștere a animalelor pe raza unității administrativ-teritoriale, aceasta beneficiază de dreptul de concesionare prin atribuire directă.

(3)Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească utilizatorii de pajiști prevăzuți la alin. (1) care vor încheia contracte de concesiune se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(4)Consiliile locale ale comunelor, orașelor și, respectiv, ale municipiilor trebuie să inițieze procedura de concesionare până la data de 1 februarie a fiecărui an.

(5)Lucrările de întreținere a pajiștilor comunale și urbane, precum și a utilităților zoopastorale se vor efectua de crescătorii de animale care le folosesc. Condițiile și nivelul acestor lucrări vor fi cuprinse în contractul de concesiune.

(1)În cazul în care organizația sau asociația vinde animalele, redevența prevăzută în contractul de concesiune se plătește pe întregul an, cu dreptul de a fi înlocuite cu alte animale din aceeași specie.

(2)În caz de moarte a animalelor, redevența se va încasa numai pentru timpul cât animalele au pășunat.

Resursele financiare rezultate din administrarea pajiștilor proprietate publică sau privată a comunelor și a orașelor se administrează și se utilizează exclusiv pentru îndeplinirea competențelor și atribuțiilor care le revin pentru administrarea, organizarea și întreținerea acestora, în condițiile legii.

Paza animalelor pe pajiștile comunale și urbane se face de către paznici angajați și plătiți de organizația sau asociația crescătorilor de animale concesionare.

Pajiștile în indiviziune, constituite fie prin legi de împroprietărire, fie ca efect al actelor de proprietate sau cu acordul coproprietarilor, sunt terenuri cu caracter de bun obștesc dintr-o comună ori mai multe comune și se folosesc în comun ca pășune, ca fâneață sau pentru cultivarea plantelor de nutreț în cadrul asociațiilor de pășunat de către aceștia.

Schimbarea categoriei de folosință a pajiștilor se face cu aprobarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, autoritatea competentă pentru menținerea terenurilor destinate pășunilor permanente în România.

Modul de folosire și exploatare a pajiștilor în indiviziune se stabilește prin amenajamente pastorale și silvopastorale întocmite, după caz, de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sau de Ministerul Mediului și Pădurilor, în conformitate cu prevederile art. 10 și 11.

Pentru punerea în valoare a pajiștilor aflate în indiviziune, coproprietarii se pot organiza în asociații speciale de pășunat, în vederea administrării intereselor comune.

Dacă perimetrul unei unități administrativ-teritoriale locale cuprinde atât pajiște comunală și urbană, cât și pajiște în indiviziune, se va putea constitui o singură asociație de pășunat, în care comuna este membră cu drepturi proporționale cu suprafața pășunii comunale și urbane.

Modul de înființare, organizare și funcționare a asociațiilor de pășunat prevăzute la art. 22 și 23 este stabilit prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, conform prevederilor legislației din domeniu în vigoare.

(1)Pajiștile de munte și de baltă sunt: golurile de munți pășunabile, pășunile situate în regiunea montană, pădurile pășunabile și pășunile împădurite, precum și cele situate în zonele inundabile ale râurilor și în Lunca Dunării și aparțin domeniului public al statului.

(2)Pajiștile prevăzute la alin. (1) vor fi atribuite în concesiune crescătorilor de animale, persoane fizice și persoane juridice, organizațiilor sau asociațiilor locale ale crescătorilor de animale legal constituite, pentru instalarea de turme ori cirezi de animale în timpul prielnic pășunatului.

Fac excepție de la prevederile art. 25 pajiștile de munte și de baltă aflate în proprietatea unităților administrativ-teritoriale locale și a asociațiilor de pășunat.

Încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage răspunderea administrativă, contravențională, civilă sau penală, după caz.

Exploatarea lemnului de pe pajiștile împădurite fără obținerea studiilor de transformare constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(1)Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:

a)pășunatul neautorizat sau introducerea animalelor pe pajiști în afara perioadei stabilite pentru pășunat;

b)împiedicarea sau întârzierea lucrărilor prevăzute în amenajamente pastorale și planuri de exploatare;

c)introducerea pe pajiști a unor specii de animale, altele decât cele stabilite prin amenajamentele pastorale și planuri de exploatare;

d)neîndeplinirea de către deținătorii sau utilizatorii de pajiști a obligațiilor prevăzute în contract;

e)circulația pe pajiști cu orice mijloace de transport, inclusiv cu atelajele, care cauzează deteriorarea acestora;

f)introducerea animalelor pe pajiști fără a deține contract;

g)darea în folosință a pajiștii, fie pentru pășunat, fie pentru obținerea de producții de culturi furajere, persoanelor care nu sunt îndreptățite.

h)schimbarea destinației suprafeței de pajiște în alte categorii de folosință fără aprobările legale în vigoare.

(2)Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează:

a)cu amendă de la 250 lei la 500 lei, faptele prevăzute la lit. e) și g);

b)cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, faptele prevăzute la lit. b)-d);

c)cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei, faptele prevăzute la lit. a) și f).

d)cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei, fapta prevăzută la lit. h).

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către persoanele împuternicite de consiliul local, de camerele agricole și de instituția prefectului.

Prevederile prezentei legi referitoare la contravenții se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în termen de 90 de zile de la intrarea sa în vigoare.

La data intrării în vigoare a prezentei legi, art. 17-22, art. 41 alin. (1) lit. e) și g) și art. 42 alin. (1) lit. j) și k) din Legea zootehniei nr. 72/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare se abrogă.