Legea nr. 118/2007

Prezenta lege are drept scop reglementarea activităților și practicilor de medicină complementară/ alternativă care vizează prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea sănătății, vindecarea bolilor și optimizarea din punct de vedere biopsihosocial și spiritual a ființei umane.

În sensul prezentei legi, medicina complementară și/sau alternativă cuprinde acele practici de îngrijiri de sănătate care nu sunt integrate în sistemul principal al serviciilor medicale de sănătate și sunt folosite ca terapii adjuvante sau pot înlocui terapiile clasice. Practicile și activitățile de medicină complementară/ alternativă au la bază teoriile, credințele și experiența diferitelor culturi naționale folosite pentru prevenirea, diagnosticul și tratamentul bolilor somatice și psihice.

(1)Domeniul medicinei complementare/ alternative cuprinde practici și terapii naturiste, biologice, de nutriție, terapii manuale, bioelectromagnetice și energetice.

(2)Principalele domenii de practică ale medicinei complementare/alternative recunoscute pe plan mondial sunt prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. Alte domenii de practică în medicina complementară/ alternativă pot fi stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice. Pentru fiecare dintre aceste domenii se vor crea de către asociațiile din fiecare domeniu, în cazul în care nu există deja, standarde ocupaționale care se revizuiesc periodic și se aprobă conform reglementărilor legale în vigoare.

(1)Activitățile și practicile de medicină complementară/alternativă pot fi exercitate de următoarele categorii profesionale, în condițiile prevăzute de lege:

a)medici, medici dentiști și farmaciști;

b)psihologi;

c)absolvenți ai altor instituții de învățământ superior.

(2)Pentru a deveni practicieni de medicină complementară/alternativă, persoanele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să posede autorizația de liberă practică eliberată, conform legii, de Ministerul Sănătății Publice cu avizul Centrului Național de Perfecționare în Domeniul Sanitar.

Autorizația de liberă practică de medicină complementară/alternativă se eliberează pe baza următoarelor acte:

a)diploma eliberată de instituția de învățământ superior sau atestatul ori certificatul de pregătire specifică în domeniu;

b)certificat de cazier judiciar;

c)certificat de sănătate;

d)avizul Ordinului Practicienilor de Medicină Comple-mentară/ Alternativă.

(1)În vederea exercitării medicinei complementare/alternative, practicianul de medicină complementară/alternativă aderă la Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă.

(2)Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/ Alternativă se organizează și funcționează ca organizație profesională, neguvernamentală, apolitică, având ca obiect de activitate controlul și supravegherea exercitării profesiei de practician de medicină complementară/alternativă.

(3)Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/ Alternativă se organizează și funcționează la nivel teritorial și național.

(4)Regulamentul de organizare și funcționare al Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/ Alternativă se aprobă prin ordin al ministrului sănătății publice.

(5)Autorizația de liberă practică a practicienilor de medicină complementară/alternativă se reînnoiește obligatoriu la interval de 3 ani de către Ministerul Sănătății Publice cu avizul Centrului Național de Perfecționare în Domeniul Sanitar.

Practicarea acupuncturii, a homeopatiei, a apiterapiei, a fitoterapiei, a chiropracticii și a osteopatiei, a medicinei tradiționale orientale este permisă numai medicilor, medicilor dentiști sau, după caz, farmaciștilor și este reglementată de Ministerul Sănătății Publice, prin norme.

Practicianul de medicină complementară/ alternativă care nu posedă diplomă de medic, medic dentist sau, după caz, farmacist sau care nu a obținut autorizație de liberă practică în domeniul respectiv este obligat să efectueze o pregătire specifică de scurtă durată recunoscută de Ministerul Sănătății Publice, corespunzătoare standardelor ocupaționale aprobate prin reglementările legale în vigoare.

(1)Practicianul de medicină complementară/ alternativă care nu este medic, medic dentist sau, după caz, farmacist nu poate exercita anumite activități și practici medicale stabilite de Ministerul Sănătății Publice și Colegiul Medicilor din România și nu poate folosi titlurile de doctor, medic, medic dentist sau, după caz, farmacist.

(2)Medicii, medicii dentiști sau, după caz, farmaciștii practicieni de medicină complementară/alternativă cu autorizație de liberă practică eliberată de Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România sau de Colegiul Farmaciștilor din România pentru un anumit domeniu pot trata anumite afecțiuni corespunzătoare domeniului respectiv și pot prescrie anumite medicamente/ tratamente complementare și/sau alternative conform metodologiei stabilite de Ministerul Sănătății Publice, potrivit reglementărilor Organizației Mondiale a Sănătății.

(3)Practicienii autorizați în domeniul medicinei complementare/alternative, care nu sunt medici, medici dentiști sau, după caz, farmaciști, pot interveni, după caz, în completarea și/sau continuarea terapiilor medicale, conform unor reguli precise de procedură, numai cu acordul scris al pacientului, la recomandarea scrisă a unui medic.

Practicianul de medicină complementară/ alternativă are dreptul să folosească numai cunoștințele, mijloacele și metodele pentru care este autorizat și atestat, conform standardului ocupațional aprobat din domeniul respectiv.

(1)Tehnicile și practicile de medicină complementară/alternativă se desfășoară în cabinete de terapie complementară/alternativă organizate conform legii ca societăți comerciale sau activități independente desfășurate de persoane fizice, cu acest obiect de activitate.

(2)Medicii, medicii dentiști sau, după caz, farmaciștii practicieni de medicină complementară/alternativă își pot organiza cabinete medicale conform legii.

(3)Denumirea de "centru de îngrijiri de sănătate" nu poate fi utilizată dacă nu există cel puțin un angajat medic sau asistent medical.

Practicarea medicinei complementare/ alternative este permisă și în anumite instituții medicale alături de medicina clasică, alopată, pe baza normelor elaborate de Ministerul Sănătății Publice și Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România și de Colegiul Farmaciștilor din România.

Practicianul de medicină complementară/ alternativă este obligat să țină evidența pacienților tratați, a metodelor și a mijloacelor de tratament folosite pentru fiecare caz.

(1)Prepararea, producerea și distribuția remediilor folosite de medicina complementară/alternativă este strict reglementată de Ministerul Sănătății Publice.

(2)Autorizația pentru producerea și distribuția remediilor se eliberează de Ministerul Sănătății Publice.

Vânzarea produselor homeopatice, a medicației complementare/alternative și a altor remedii se face în unitățile farmaceutice autorizate de Ministerul Sănătății Publice și în magazine autorizate corespunzător normelor legale.

Toate persoanele au acces liber la tratamente și practici de medicină complementară/ alternativă, reglementate conform legii.

Persoanele care se adresează unui practician de medicină complementară/alternativă beneficiază de tratament de medicină complementară/ alternativă numai după exprimarea, în scris, a acordului de voință.

(1)Persoanele care se adresează unui practician de medicină complementară/alternativă beneficiază de confidențialitatea datelor privind starea de sănătate.

(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să primească informații scrise, accesibile și ușor de înțeles, pentru a cunoaște beneficiile și riscurile la care se expun.

Practicile și procedurile de care beneficiază persoanele tratate de medicii, medicii dentiști sau, după caz, farmaciștii practicieni de medicină complementară/ alternativă ori de practicienii autorizați în domeniul medicinei complementare/alternative sunt stabilite de Ministerul Sănătății Publice și de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, sunt prevăzute în contractul-cadru și sunt decontate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

În cadrul Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă funcționează comisii de specialitate pentru fiecare domeniu de practică de medicină complementară/alternativă, care au obligația să reglementeze activitatea profesională a practicienilor din fiecare domeniu specific.

(1)Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă este obligat să elaboreze Codul de etică profesională, cu sprijinul comisiilor de specialitate.

(2)Codul de etică profesională cuprinde drepturile de practică, sancțiunile disciplinare pentru incompetență profesională, restricții de practică în caz de incompatibilitate sau de afectare a sănătății pacientului.

Evidența practicienilor de medicină complementară/alternativă se ține în Registrul unic al practicienilor de medicină complementară/alternativă, care se păstrează la sediul Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă și se comunică în mod obligatoriu Centrului Național de Perfecționare în Domeniul Sanitar.

Ministerul Sănătății Publice, Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România și Colegiul Farmaciștilor din România stabilesc, cu consultarea Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă, curriculum de studii pentru instituțiile care pregătesc practicieni de medicină complementară/alternativă pentru a garanta nivelul de calificare.

(1)Ministerul Sănătății Publice înființează, în cadrul Centrului Național de Perfecționare din Domeniul Sanitar, Departamentul de medicină complementară/ alternativă care îndrumă și controlează activitățile în domeniu, inclusiv pregătirea profesională a practicienilor de medicină complementară/alternativă.

(2)Departamentul de medicină complementară/ alternativă acreditează furnizorii și programele de formare profesională pentru practicienii de medicină complementară/ alternativă.

Încălcarea prevederilor prezentei legi, inclusiv culpa profesională, atrage răspunderea patrimonială, disciplinară, civilă, contravențională sau penală, după caz.

În aplicarea prezentei legi Ministerul Sănătății Publice emite norme metodologice, în termen de un an de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a normelor metodologice prevăzute la art. 26, toți practicienii de medicină complementară/alternativă care desfășoară sub orice formă activități și practici de medicină complementară/alternativă vor fi supuși procedurilor de autorizare prevăzute de prezenta lege.

Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

La data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziții contrare se abrogă.