Art. 6
Compară două versiuni
(1)Părțile contractante pot realiza plățile prin utilizarea următoarelor instrumente de plată garantate și/sau mecanisme de mobilizare a creanțelor:
a)ordin de plată;
b)cec, certificat conform prevederilor Legii asupra cecului nr. 59/1934, cu modificările ulterioare;
c)cambie și bilet la ordin, avalizate de o societate bancară și acceptate în prealabil de obligatul principal, conform prevederilor Legii asupra cambiei și biletului la ordin nr. 58/1934, cu modificările ulterioare;
d)forfetare sau factoring.
(2)În înțelesul prezentei legi, mecanismele de mobilizare a creanțelor, prevăzute la alin. (1) lit. d), se definesc astfel:
a)forfetarea este contractul prin care un vânzător sau prestator de servicii își vinde creanțele pe care le are asupra unui cumpărător sau beneficiar unei societăți bancare sau unei instituții financiare specializate, contra unei taxe de forfetare;
b)factoringul este contractul încheiat între o parte, denumita aderent, furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii, și o societate bancară sau o instituție financiară specializată, denumita factor, prin care aceasta din urma asigura finanțarea, urmărirea creanțelor și prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare, creanțele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terți.
Istoric
| În vigoare din | Ce s-a întâmplat | Prin | Comparație |
|---|---|---|---|
| 18.08.2002 | Intrat în vigoare | Legea nr. 469/2002 | Forma inițială |