Legea nr. 32/2000

Prezenta lege reglementează: organizarea și funcționarea societăților comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare și de reasigurare, a societăților mutuale, denumite în continuare asigurători, respectiv reasigurători, precum și a intermediarilor în asigurări, organizarea și funcționarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, supravegherea asigurătorilor și reasigurătorilor care desfășoară activitatea în sau din România, supravegherea activității intermediarilor în asigurări și reasigurări, precum și a altor activități în legătura cu acestea.

În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

A. Definiții comune

1.activitatea de asigurare - activitatea exercitată în sau din România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare și reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres și de recuperare, precum și investirea sau fructificarea fondurilor proprii și atrase prin activitatea desfășurată;

2.abrogat;

3.asigurare - operațiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate;

4.asigurat - persoana care are un contract de asigurare încheiat cu asigurătorul;

5.asigurător - persoana juridică română autorizată în condițiile prezentei legi să exercite activități de asigurare, sucursala sau filiala unui asigurător dintr-un stat terț, precum și sucursala unei societăți de asigurare sau a unei societăți mutuale dintr-un stat membru, care a primit o autorizație de la autoritatea competentă a statului membru de origine;

6.abrogat;

7.catastrofă - un eveniment sau o serie de evenimente care provoacă pagube substanțiale într-o perioada scurta de timp;

8.coasigurare - operațiunea prin care doi sau mai mulți asigurători subscriu același risc, fiecare asumându-și o cota-parte din acesta;

9.fond de rezerva liber vărsat - totalul sumelor cu care membrii societății mutuale au contribuit la fondurile acesteia;

10.acționar semnificativ - orice persoană care, nemijlocit și singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice ori juridice, exercită drepturi ce decurg din deținerea unor acțiuni care, cumulate, reprezintă cel puțin 10% din capitalul social al unui asigurător/reasigurător ori îi conferă acesteia cel puțin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acționarilor sau care dau posibilitatea să exercite o influență semnificativă asupra conducerii unui asigurător, reasigurător, broker de asigurare și/sau de reasigurare în care are poziția semnificativă, după caz;

11.persoane semnificative - membrii consiliului de administrație și/sau ai consiliului director și/sau ai consiliului de supraveghere, conducerea executivă, actuarul, conducătorii activităților de asigurări de viață și de asigurări generale, în cazul asigurătorilor cu activitate compozită, persoanele desemnate în funcții de conducere specifice domeniului asigurărilor, care vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi, după caz, precum și conducerea executivă a intermediarului în asigurări și/sau în reasigurări și membrii Consiliului director al Fondului de protecție a victimelor străzii.

11^¹.conducerea executivă a asigurătorului/reasigurătorului - persoanele fizice, cel puțin două, dintre care una, potrivit actelor constitutive și/sau hotărârilor organelor statutare ale asigurătorului sau reasigurătorului, este înlocuitoarea de drept a persoanei împuternicite să conducă și să coordoneze activitatea zilnică, precum și învestite cu competența de a angaja răspunderea asigurătorului sau reasigurătorului; nu intră în această categorie persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul asigurătorului sau reasigurătorului, precum și cele care conduc sucursale sau alte sedii secundare. În cazul sucursalelor asigurătorilor sau reasigurătorilor din statele membre, care desfășoară activitate pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire, conducerea executivă este reprezentată de persoanele împuternicite de aceștia să conducă activitatea sucursalei și să angajeze legal în România asigurătorul sau reasigurătorul;

11^².conducerea executivă a intermediarului în asigurări și/sau în reasigurări - persoana sau, în cazul intermediarilor care au formă juridică de societate pe acțiuni, persoanele fizice, cel puțin două, dintre care una, potrivit actelor constitutive și/sau hotărârilor organelor statutare ale intermediarului în asigurări și/sau în reasigurări, este înlocuitoarea de drept a persoanei împuternicite să conducă și să coordoneze activitatea zilnică, precum și învestite cu competența de a angaja răspunderea intermediarului în asigurări și/sau în reasigurări; nu intră în această categorie persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul intermediarului în asigurări și/sau în reasigurări, a sucursalelor și a altor sedii secundare. În cazul sucursalelor intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări din statele membre, care desfășoară activitate pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire, conducerea executivă este reprezentată de persoana/persoanele împuternicite de aceștia să conducă activitatea sucursalei și să angajeze legal în România intermediarul în asigurări și/sau în reasigurări;

12.portofoliu de asigurări - totalitatea sau o parte din contractele de asigurări încheiate de un asigurator;

13.prime brute subscrise - primele încasate și de încasat, inclusiv primele de reasigurare încasate și de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare și contractelor de reasigurare, care intra în vigoare în exercițiul financiar, înainte de deducerea oricăror sume din acestea;

14.prime nete subscrise - primele brute subscrise din care se deduc sumele plătite și de plătit drept prime de reasigurare;

15.prime brute încasate - totalul primelor încasate, inclusiv primele de reasigurare încasate în perioada de referința, înainte de deducerea oricăror sume din acestea;

16.prime nete încasate - primele brute încasate din care se deduc sumele plătite drept prime de reasigurare;

17.reasigurare - operațiunea care constă în preluarea riscurilor cedate de un asigurător/reasigurător;

18.reținere proprie - partea din risc care rămâne în sarcina asigurătorului după deducerea reasigurării;

19.societate mutuala de asigurări - persoana juridică civilă ai carei asociați sunt deopotrivă asigurați și asigurători.

20.state membre - statele membre ale Uniunii Europene și celelalte state aparținând Spațiului Economic European;

21.autorități competente - autoritățile naționale care, prin lege sau alte reglementări, sunt abilitate să supravegheze piața asigurărilor;

22.stat terț - stat care nu este stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European;

23.abrogat;

24.suport durabil - orice mijloc care permite clientului să stocheze informația adresată lui, într-o modalitate accesibilă pentru utilizări viitoare, într-o perioadă de timp corespunzătoare scopului pentru care a fost furnizată informația și care permite reproducerea exactă a acesteia de pe dischete, CD-ROM, DVD, unitățile centrale ale computerelor pe care poșta electronică este stocată, cu excepția site-urilor Internet, care nu îndeplinesc criteriile de stocare și reproducere a informației.

B. Definiții pentru asigurări și reasigurări

25.stat membru gazdă - statul membru, altul decât statul de origine, în care asigurătorul sau reasigurătorul își desfășoară activitatea;

26.stat membru de origine - statul membru în care este situat sediul social al asigurătorului sau al reasigurătorului;

27.asigurător dintr-un stat terț - asigurător al cărui sediu real se află în afara Uniunii Europene, ale cărui filiale deschise în cadrul Uniunii Europene funcționează pe baza unei autorizații de la autoritatea competentă a statului membru gazdă. Prin sediu real se înțelege centrul principal de conducere și de gestiune a activității statutare, chiar dacă hotărârile organelor respective sunt adoptate potrivit dispozițiilor transmise de acționari sau asociați din alte state;

28.societate-mamă - persoana juridică aflată față de o entitate cu personalitate juridică, denumită în continuare filială, în una dintre următoarele situații:

a)deține direct și/sau indirect majoritatea drepturilor de vot dintr-o filială;

b)are dreptul să numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor unei filiale și este în același timp acționar sau asociat al acelei filiale;

c)are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra unei filiale la care este acționar sau asociat, în virtutea unor clauze cuprinse în contracte încheiate cu persoana juridică respectivă sau a unor prevederi cuprinse în actul constitutiv al acelei persoane juridice, în situația în care legislația care guvernează statutul filialei permite existența unor astfel de clauze ori prevederi;

d)este acționar sau asociat al unei filiale și în ultimii 2 ani a numit singur, ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor filialei;

e)este acționar sau asociat al unei filiale și controlează singur, în baza unui acord încheiat cu ceilalți acționari sau asociați, majoritatea drepturilor de vot în acea filială, precum și orice entitate care, în opinia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, exercită o influență dominantă asupra unei alte entități;

29.sucursală - agenția ori sucursala unui asigurător sau reasigurător. Orice prezență permanentă a unui asigurător sau reasigurător pe teritoriul unui stat membru trebuie să fie tratată ca o agenție ori sucursală, chiar dacă prezența nu ia forma unei agenții sau sucursale, dar consistă, în principal, într-o reprezentanță condusă de personalul acelei entități ori de o persoană independentă care are un mandat permanent de a acționa în numele și pentru acea entitate;

30.interes de participare - drepturi în capitalul social al altor societăți comerciale, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste societăți, sunt destinate să contribuie la activitatea societății comerciale. Deținerea unei părți din capitalul social al unei alte societăți comerciale se presupune că reprezintă un interes de participare atunci când depășește un procentaj de 20%;

31.participație - deținerea directă sau prin control a cel puțin 20% din drepturile de vot ori din capitalul unei societăți;

32.societate participativă - o entitate care este fie o societate-mamă, fie altă societate care deține o participație, fie o entitate aflată în legătură cu o altă entitate printr-o relație definită prin:

a)conducerea unitară asupra entității în cauză și una sau mai multe entități cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate ori în temeiul unor prevederi din actele constitutive sau din statutul acelor entități; sau

b)prezența majoritară a acelorași persoane în consiliul de administrație, conducerea executivă ori în consiliul de supraveghere ale entității în cauză și ale uneia sau mai multor entități cu care nu are legătură, în cursul anului financiar și până la întocmirea situațiilor financiare consolidate;

33.societate afiliată - o filială sau o altă societate în care se deține o participație ori o entitate aflată în legătură cu o altă entitate printr-o relație definită prin:

a)conducerea unitară asupra entității în cauză și una ori mai multe entități cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate sau în temeiul unor prevederi din actele constitutive ori din statutul acelor entități; sau

b)prezența majoritară a acelorași persoane în consiliul de supraveghere a entității în cauză și a uneia sau mai multor entități cu care nu are legătură, în cursul anului financiar și până la întocmirea situațiilor financiare consolidate;

34.holding de asigurare - o societate-mamă a cărei activitate principală constă în achiziționarea și deținerea de participații în filiale, atunci când aceste filiale sunt exclusiv sau în principal societăți de asigurare, societăți de reasigurare ori societăți de asigurare din state terțe, cel puțin una dintre aceste filiale fiind o societate de asigurare;

35.holding mixt de asigurare - o societate-mamă, alta decât o societate de asigurare sau de reasigurare, decât o societate de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță, decât un holding de asigurare sau un holding financiar mixt, care numără printre filialele sale cel puțin o societate de asigurare sau de reasigurare;

36.localizarea activelor - existența activelor, mobiliare sau imobiliare, într-un stat membru; activele reprezentate de creanțe sunt considerate situate în statul membru în care sunt realizabile;

37.congruența activelor - acoperirea obligațiilor subscrise într-o anumită monedă cu active exprimate sau realizabile în aceeași monedă;

38.legături "strânse" - relații existente între două ori mai multe persoane fizice și/sau juridice aflate în una dintre următoarele situații:

a)participație, care înseamnă deținerea directă sau indirectă a 20% ori mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entități; sau

b)control, care înseamnă relația dintre o societate-mamă și o filială sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o entitate, așa cum sunt ele definite la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiași societăți-mamă;

c)două sau mai multe persoane fizice ori juridice sunt legate permanent printr-o relație de control de una și aceeași persoană;

39.reasigurător - persoana juridică autorizată în condițiile prezentei legi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau de autoritatea competentă a statului membru de origine, care desfășoară exclusiv activitate de reasigurare și/sau operațiuni legate de aceasta;

40.sediu - sediul social al unui asigurător, reasigurător, intermediar în asigurări și/sau în reasigurări, persoană juridică, precum și agenția sau sucursala acestora, după caz;

41.angajament - obligația asumată printr-un contract de asigurare;

42.stat membru al sucursalei - statul membru în care este situată sucursala care își asumă o obligație printr-un contract de asigurare;

43.stat membru al angajamentului - statul membru în care asiguratul, persoană fizică, își are reședința sau statul membru în care asiguratul, persoană juridică, își are sediul;

44.stat membru al furnizării de servicii - statul membru al angajamentului, dacă acesta este asumat de un asigurător sau o sucursală a acestuia, situată în alt stat membru;

45.filială - entitatea, persoană juridică, aflată față de societatea-mamă în una dintre situațiile prevăzute la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiași societăți-mamă, din punct de vedere al supravegherii consolidate;

46.piața reglementată:

a)în cazul unei piețe situate într-un stat membru - un sistem multilateral, administrat de către un operator de piață, ce reunește sau facilitează reunirea unor terțe părți care achiziționează sau vând instrumente financiare - în cadrul sistemului și în concordanță cu regulile nediscreționare ale acestuia - într-o manieră ce rezultă din contract, în conformitate cu instrumentele financiare admise să fie tranzacționate cu respectarea acestor reguli sau sisteme, și care este autorizat de către autoritatea competentă din statul membru și funcționează în conformitate cu cerințele autorității competente din statul membru;

b)în cazul unei piețe situate într-un stat terț - o piață financiară recunoscută de statul membru de origine al asigurătorului, care îndeplinește cerințe asemănătoare. Orice instrumente financiare tranzacționate pe această piață trebuie să fie de o calitate comparabilă cu cea a instrumentelor tranzacționate în cadrul piețelor reglementate sau în cadrul piețelor din statul membru respectiv;

47.suma la risc - diferența dintre indemnizația de asigurare și rezerva matematică stabilită pentru contractele de asigurare care acoperă riscul de deces;

47^¹.actuar - persoana fizică înregistrată în Registrul actuarilor, în conformitate cu prevederile prezentei legi și a normelor emise în aplicarea acesteia, specializată în evaluarea riscului prin metode statistice care, în domeniul asigurărilor, sunt folosite pentru calcularea primelor, rezervelor tehnice și a anuităților;

48.reprezentanțe de despăgubiri - unități desemnate în fiecare stat membru de către asigurătorii din România autorizați să practice clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. 1, exclusiv răspunderea transportatorului, care au în sarcină administrarea și soluționarea cererilor de despăgubire ca urmare a unui accident de vehicul;

48^¹.organism de compensare - entitate care acordă despăgubiri persoanelor păgubite ca urmare a unui accident survenit pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel de reședință al persoanei păgubite, provocat de un autoturism înregistrat și asigurat pe teritoriul unui stat membru;

49.grup - grupul de societăți format dintr-o societate-mamă, filialele acesteia și entitățile în cadrul cărora societatea-mamă sau filialele acesteia dețin o participație, precum și orice entitate aflată față de societatea-mamă în una dintre situațiile prevăzute la pct. 32;

50.tranzacții intragrup - totalitatea tranzacțiilor pe care o societate de asigurare și/sau reasigurare, o instituție de credit sau o societate de investiții financiare ori o societate de administrare a investițiilor din cadrul unui conglomerat financiar le desfășoară direct sau indirect cu o altă societate din cadrul aceluiași grup sau cu orice persoană fizică sau juridică ce are legături strânse cu societățile din cadrul grupului, în vederea îndeplinirii obligațiilor sale, indiferent de natura acestora;

51.conglomerat financiar - un grup în cadrul căruia este îndeplinită una dintre condițiile:

a)o societate de asigurare, o instituție de credit sau o societate de investiții se află la conducerea grupului ori cel puțin o filială a grupului este o societate de asigurare, o instituție de credit sau o societate de investiții;

b)atunci când o societate de asigurare, o instituție de credit sau o societate de investiții se află la conducerea grupului, aceasta este fie o societate-mamă a unei entități din cadrul sectorului financiar, a unei entități care deține o participație la o entitate din cadrul sectorului financiar sau a unei entități aflate față de societatea-mamă în una dintre situațiile prevăzute la pct. 32;

c)atunci când la conducerea grupului nu se află o societate de asigurare, o instituție de credit sau o societate de investiții, dar activitatea grupului se desfășoară, în principal, în cadrul sectorului financiar, respectiv peste 40% din totalul bilanțului grupului este aferent entităților din cadrul sectorului financiar;

d)cel puțin una dintre entitățile din cadrul grupului aparține sectorului asigurărilor și cel puțin una dintre entitățile din cadrul grupului aparține sectorului bancar sau sectorului de investiții;

e)atât activitățile consolidate din sectorul asigurărilor ale entităților din cadrul grupului, cât și activitățile consolidate din sectorul bancar și din sectorul de investiții ale entităților din cadrul grupului sunt semnificative.

Orice subgrup al unui grup care îndeplinește aceste condiții va fi considerat conglomerat financiar;

52.holding financiar mixt - o societate financiară holding mixtă în sensul art. 2 alin. (1) pct. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a societăților de asigurare și/sau de reasigurare, a societăților de servicii de investiții financiare și a societăților de administrare a investițiilor dintr-un conglomerat financiar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007, cu modificările și completările ulterioare;

53.control - relația dintre o societate-mamă și o filială sau o relație similară, conform uneia dintre relațiile descrise la pct. 38, între orice persoană fizică sau juridică și o societate;

54.stat membru în care este situat riscul:

a)statul membru în care se află imobilul, atunci când acoperirea prin contractul de asigurare se referă fie la acest imobil, fie la imobilul în cauză și bunurile aflate în acesta, atât timp cât aceste bunuri sunt asigurate prin același contract de asigurare;

b)statul membru al înmatriculării, când contractul de asigurare se referă la vehicule de orice fel;

c)statul membru în care contractul de asigurare, cu o durată de 4 luni sau mai mică, acoperă riscuri de călătorie în străinătate, indiferent de clasa de asigurare în care sunt încadrate acestea;

d)statul membru în care asiguratul își are domiciliul sau, în cazul asiguratului persoană juridică, statul membru în care își are sediul social.

54^¹.asigurător cu activitate compozită - asigurător autorizat să desfășoare simultan activitate de asigurări de viață și activitate de asigurări generale;

C. Definiții pentru intermediari

55.intermediari în asigurări - persoanele fizice sau juridice, denumite în continuare broker de asigurare, asistent în brokeraj, agent de asigurare, subagent sau agent de asigurare subordonat, care desfășoară activitate de intermediere în asigurări, în schimbul unui/unei comision/remunerații, autorizat sau înregistrat în condițiile stabilite de prezenta lege și de normele emise în aplicarea acesteia, precum și intermediarii din statele membre care desfășoară pe teritoriul României activitate de intermediere în asigurări, conform dreptului de stabilire și libertății de a presta servicii, după caz;

56.intermediar în reasigurări - persoana fizică sau juridică română autorizată în condițiile prezentei legi, denumită în continuare broker de reasigurare, care intermediază, în schimbul unui/unei comision/remunerații, în principal, activitatea de reasigurare, precum și intermediarii din statele membre care desfășoară pe teritoriul României activitate de intermediere în reasigurări, conform dreptului de stabilire și libertății de a presta servicii, după caz;

57.broker de asigurare:

a)persoana juridică română, autorizată în condițiile prezentei legi, care negociază pentru clienții săi, persoane fizice sau juridice, asigurați ori potențiali asigurați, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare și acordă asistență înainte și pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;

b)un intermediar dintr-un stat membru care desfășoară activități de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire și libertății de a presta servicii;

57^¹.asistenți în brokeraj - persoane fizice sau juridice care în baza unui contract cu un broker de asigurare și/sau de reasigurare primesc o împuternicire în legătură cu un mandat de brokeraj al acestuia și, sub acoperirea contractului de răspundere profesională a brokerului în cauză, trebuie să întreprindă anumite activități necesare pentru ducerea la îndeplinire a mandatului de brokeraj;

57^².mandat de brokeraj - contractul dintre un asigurat sau un potențial asigurat, în calitatea de mandant, și brokerul de asigurare și/sau de reasigurare, în calitate de mandatar, prin care se încredințează mandatarului negocierea sau încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare, acordarea de asistență înainte și pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;

57^³.broker în asigurări/reasigurări - persoană fizică, atestată profesional în conformitate cu prevederile normelor emise în aplicarea prezentei legi și care își desfășoară activitatea numai în baza unei relații contractuale cu un broker de asigurare/reasigurare;

58.agent de asigurare - persoana fizică sau juridică împuternicită, în baza autorizării unui asigurător ori reasigurător, să încheie în numele și în contul asigurătorului sau reasigurătorului, contracte de asigurare ori de reasigurare cu terții, conform condițiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător/reasigurător, broker de asigurare și/sau de reasigurare;

58^¹.subagenți - persoane fizice, altele decât conducătorul agentului de asigurare persoană juridică, care au calitatea de angajați cu contract de muncă cu persoana juridică și care acționează în numele acesteia;

58^².agent de asigurare subordonat - persoana fizică sau juridică ce, pe lângă activitatea sa profesională principală, intermediază în numele și în contul unuia sau mai multor asigurători produse de asigurare care sunt complementare la produsele furnizate de instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare care acționează într-o piață reglementată;

59.stat membru de origine al intermediarului:

a)în cazul în care intermediarul este o persoană fizică - statul membru în care este situată reședința acestuia și în care își desfășoară activitatea;

b)în cazul în care intermediarul este o persoană juridică - statul membru în care este situat sediul social sau, în cazul în care legislația statului respectiv nu prevede existența unui sediu social, statul membru în care este situat sediul central;

60.stat membru gazdă al intermediarului - statul membru, altul decât statul membru de origine, în care un intermediar în asigurări sau în reasigurări își desfășoară activitatea în baza dreptului la stabilire și a libertății de a presta servicii;

61.sucursala unui intermediar în asigurări sau în reasigurări - dezmembrământ fără personalitate juridică al unui intermediar în asigurări sau în reasigurări care, în baza unui mandat, este împuternicită să desfășoare, parțial sau total, activitatea de asigurare ori de reasigurare;

62.activitatea de intermediere în asigurări - activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activități preliminarii încheierii contractelor de asigurare sau oferirea de asistență pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activități nu vor fi considerate activități de intermediere în asigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un asigurător sau de un angajat al acestuia care acționează sub responsabilitatea asigurătorului.

Nu vor fi considerate activități de intermediere în asigurări nici următoarele: furnizarea de informații în mod ocazional, în contextul unei alte activități profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistență clienților în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui asigurător pe baze profesionale, precum și regularizarea daunelor;

63.activitatea de intermediere în reasigurări - activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activități preliminarii încheierii contractelor de reasigurare sau oferirea de asistență pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activități nu vor fi considerate activități de intermediere în reasigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un reasigurător sau de un angajat al acestuia care acționează sub responsabilitatea reasigurătorului.

Nu vor fi considerate activități de intermediere în reasigurări nici următoarele: furnizarea de informații în mod ocazional, în contextul unei alte activități profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistență clienților în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui reasigurător pe baze profesionale, precum și regularizarea daunelor.

64.bancassurance - activitatea de intermediere a produselor de asigurări care sunt complementare la produsele instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, desfășurată prin rețeaua acestor instituții în condițiile prevăzute prin norme emise în aplicarea prezentei legi;

65.locul obișnuit de staționare - teritoriul statului în care vehiculul este înmatriculat sau:

- în cazul în care nu se solicită înmatriculare pentru un anumit tip de vehicule, dar vehiculul deține plăcuțe de asigurare sau un semn distinctiv similar plăcuței de înmatriculare, teritoriul statului în care a fost emisă plăcuța de asigurare ori a fost emis semnul; sau

- în cazul în care nici plăcuța de înmatriculare, nici plăcuța de asigurare și nici semnul distinctiv nu se cere pentru un anumit tip de vehicule, teritoriul statului în care persoana care deține vehiculul își are reședința permanentă.

(1)Activitatea de asigurare se grupează în:

a)asigurări de viața;

b)asigurări generale.

(2)Un asigurător poate desfășura numai una dintre cele două categorii de asigurări prevăzute la alin. (1).

(2^¹)De la prevederile alin. (2) fac excepție asigurătorii cu activitate compozită, autorizați până la data de 31 decembrie 2005, precum și asigurătorii autorizați să desfășoare activitatea de asigurare în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (11), fără ca aceștia din urmă să fie considerați ca desfășurând activitate compozită.

(3)Clasele de asigurări aferente categoriilor prevăzute la alin. (1) sunt stabilite în anexa nr. 1.

(4)Activitatea de reasigurare se grupează în:

a)reasigurări de viață;

b)reasigurări generale;

c)reasigurări de viață și generale, denumite reasigurări compozite.

(1)Punerea în executare a prezentei legi, supravegherea și controlul respectării dispozițiilor sale revin Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în scopul apărării drepturilor asiguraților și al promovării stabilității activității de asigurare în România.

(2)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este autoritatea administrativă autonomă, de specialitate, independentă, autofinanțată, cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul București, care își exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi.

(3)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor își poate deschide reprezentante în orice alta localitate de pe teritoriul României.

(4)Pentru nevoile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ale reprezentantelor sale pe care aceasta le înființează, Guvernul și, după caz, autoritățile administrației publice locale vor atribui acesteia în administrare imobilele necesare - terenuri și clădiri - din domeniul public de interes național sau local, după caz, în termen de 60 de zile de la data cererii. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate utiliza propriile venituri pentru construirea, achiziționarea sau închirierea unor imobile corespunzătoare, conform prevederilor legale în vigoare.

(5)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este condusă de un consiliu format din 7 membri, dintre care un președinte și 2 vicepreședinți.

(6)Structura organizatorică și de personal a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, atribuțiile de conducere, de execuție și de control ale personalului său se stabilesc prin regulamentele de organizare și funcționare adoptate de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit prevederilor prezentei legi.

(7)Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sunt numiți de Parlament, în ședința comună a celor două Camere, la propunerea comisiilor reunite, respectiv Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital din Senat și Comisia pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților. Președintele și vicepreședinții se nominalizează pe funcții în lista de propuneri care se supune spre aprobare Parlamentului.

(8)Numirea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se face de pe lista comună propusă de Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital din Senat și de Comisia pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților, selectați exclusiv pe baza criteriilor de calificare profesională.

(9)Revocarea din funcție a unui membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se face la propunerea comisiilor reunite ale Parlamentului, respectiv Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital din Senat și Comisia pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților, în ședința comună a celor două Camere, dacă acesta încetează să îndeplinească condițiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor sale sau dacă se face vinovat de abateri grave, incompatibile funcției sale.

(9^¹)Nici un membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nu va fi schimbat din funcție din alte motive sau prin altă procedură decât cea prevăzută la alin. (9).

(10)Durata mandatului de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este de 5 ani, fiecare membru putând fi reinvestit.

(11)Primii membri ai Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor vor fi numiți pentru mandate cu durate diferite, astfel încât în fiecare an să expire mandatul unuia dintre ei.

(12)Președintele va fi numit pentru un mandat de 5 ani, iar vicepreședintele pentru un mandat de 4 ani.

(13)Membrii ale căror mandate au expirat vor rămâne în funcție până la numirea succesorilor lor.

(14)În cazul imposibilității definitive de exercitare a mandatului de către unul dintre membri, comisiile parlamentare menționate la alin. (8) vor propune persoana care urmează să fie numita de Parlament pentru durata restantă a mandatului.

(15)Se considera imposibilitate definitiva de exercitare a mandatului orice împrejurare care creează o indisponibilizare cu o durata de 90 de zile consecutive.

(16)Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a)să fie cetățeni români cu domiciliul în România, cu o buna reputație și pregătire profesională și o vechime de cel puțin 5 ani în activitatea financiar-bancară și/sau de asigurări și reasigurări;

b)să nu fie senatori, deputați sau membri ai vreunui partid politic pe perioada exercitării mandatului;

c)să nu exercite o alta profesie sau să nu ocupe o funcție publică sau privată, cu excepția activității didactice în învățământul superior;

d)să nu fie membri în consiliile de administrație sau în comisiile de cenzori ale persoanelor juridice, subiecte ale supravegherii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, sau acționari semnificativi ai acestora, atât ei, cât și membrii familiilor lor până la gradul al treilea;

e)să nu fi fost declarați faliți sau să nu fi făcut parte din conducerea unei societăți de asigurare sau financiar-bancare, care, sub orice forma, și-a încetat activitatea și nu și-a respectat obligațiile față de terți;

f)să nu aibă cazier judiciar și fiscal;

g)să nu fie soți și nici rude ori afini până la gradul al treilea cu Președintele României, președinții Camerelor Parlamentului și membrii Guvernului.

(17)Calitatea de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor încetează în următoarele situații:

a)la expirarea termenului pentru care a fost numit, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (13);

b)prin demisie;

c)prin revocarea de către Parlament conform prevederilor alin. (9) și (9^¹);

d)la apariția unei incompatibilități sau a unui impediment dintre cele prevăzute la alin. (16);

e)prin înlocuire, conform alin. (14).

(18)Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor au obligația să notifice de îndată, în scris, Parlamentului apariția oricăreia dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute la alin. (16); până la decizia Parlamentului membrul Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este suspendat de drept.

(18^¹)Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum și personalul acesteia, însărcinat să exercite atribuții de supraveghere, nu răspund civil ori penal, după caz, dacă instanțele judecătorești constata îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii de către aceste persoane, cu buna-credința și fără neglijența, a oricărui act ori fapt în legătura cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor de supraveghere.

(18^²)Cheltuielile de judecată ocazionate de procedurile judiciare inițiate împotriva persoanelor prevăzute la alin. (18^¹) se suportă de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, urmând a fi recuperate, după caz, de la persoana care a căzut în pretenții.

(19)Președintele este reprezentantul de drept al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate administrativă autonomă, ca persoana juridică de drept public și în raporturi de drept comun.

(20)În cazul imposibilității temporare de exercitare a prerogativelor președintelui, reprezentarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor revine unuia dintre vicepreședinții acesteia, desemnat de președinte.

(21)Dacă atât președintele, cât și vicepreședinții se află în imposibilitate de exercitare a prerogativelor, reprezentarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor va fi asigurată de decanul de vârstă dintre ceilalți 4 membri.

(22)Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor deliberează valabil în prezența a cel puțin 4 dintre membrii săi, incluzând președintele sau, în absența acestuia, unul dintre vicepreședinți.

(23)Hotărârile sunt adoptate cu votul majorității membrilor prezenți, iar în caz de balotaj, votul președintelui sau, în absența acestuia, cel al vicepreședintelui care conduce dezbaterile este decisiv.

(24)Hotărârea adoptată este obligatorie pentru toți membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, membrii care au votat împotriva și cei absenți putându-și consemna opinia separată în procesul-verbal al ședinței respective.

(24^¹)Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor își exercita mandatul potrivit legii. Ei răspund pentru activitatea lor în mod solidar, cu excepția situației în care au votat împotriva unei hotărâri și au consemnat opinia separată în procesul-verbal.

(25)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor efectuează schimburi de informații cu autoritățile competente din statele membre, în vederea îmbunătățirii activității de supraveghere, în condițiile în care informațiile vor fi supuse condițiilor de confidențialitate stabilite în normele emise în aplicarea prezentei legi.

(25^¹)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor încheie memorandumuri de colaborare cu autorități similare privind schimbul informațiilor confidențiale, necesare activității de supraveghere, memorandumuri care să stipuleze că divulgarea acelor informații publicului se face doar cu acordul explicit al acelor autorități sau, în cazurile specificate, doar pentru scopurile pentru care autoritățile respective și-au dat acordul.

(25^²)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate încheia acorduri de cooperare cu autorități din state terțe numai dacă informațiile trimise către acele autorități beneficiază de același nivel de confidențialitate cu care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor tratează acele informații în România, în conformitate cu legislația națională.

(25^³)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să coopereze cu Comisia Europeană în vederea furnizării către aceasta a informațiilor necesare întocmirii raportului prevăzut la art. 40 din Directiva nr. 92/49/EEC.

(25^⁴)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cooperează permanent cu Comisia Europeană în vederea îmbunătățirii supravegherii activității de asigurare.

(25^⁵)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează Comisia Europeană asupra dificultăților apărute prin aplicarea prezentei legi, precum și asupra oricăror bariere care pot să apară în detrimentul activității asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare autorizați sau stabiliți în România, în comparație cu sucursalele aflate în afara teritoriului României.

(25^⁶)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și Comisia Europeană analizează în timp util aceste dificultăți în vederea unei soluționări corespunzătoare.

(26)Pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 5, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă avize, norme, decizii și circulare, sub semnătura președintelui, după deliberare în ședințe, ținute conform dispozițiilor alin. (22)-(24), cu respectarea prevederilor alin. (28);

(27)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adopta norme care sunt puse în aplicare prin ordin al președintelui, iar actele individuale sunt deciziile și avizele.

(28)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor consulta colegiul alcătuit din reprezentanții asociațiilor profesionale ale operatorilor de pe piața de asigurări.

(29)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are în structura sa personal de specialitate compus din economiști, juriști, experți contabili, actuari, statisticieni, matematicieni, ingineri, informaticieni, medici, precum și din alte persoane calificate în domeniul asigurărilor și finanțelor.

(30)Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor stabilește prin decizie salarizarea membrilor săi și a personalului de specialitate, având în vedere nivelul remunerației acordate unor posturi similare de pe piața de asigurări.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are următoarele atribuții principale:

a)elaborează și/sau avizează proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicații asupra acestui domeniu, inclusiv reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor, după consultarea cu asociațiile profesionale ale operatorilor din asigurări, iar în ceea ce privește reglementările contabile, și după avizul/informarea, după caz, potrivit legii, a Ministerului Finanțelor Publice; de asemenea, avizează obligatoriu toate actele administrative individuale care au legătură cu activitatea de asigurare;

a^¹)stabilește obiectivele, organizarea și funcționarea activității de audit public intern;

b)autorizează asigurătorii, reasigurătorii și brokerii de asigurare și/sau de reasigurare să desfășoare activitate de asigurare, reasigurare, respectiv intermediere în asigurări și/sau în reasigurări, după caz, și aprobă orice modificare a documentelor sau condițiilor pe baza cărora s-a acordat această autorizare; prin documente se înțelege statutul și/sau actul constitutiv al societății, studiul de fezabilitate și, numai în cazul persoanelor semnificative, organigrama și/sau regulamentul de organizare și funcționare, precum și orice alte acte stabilite prin normele de autorizare, emise în aplicarea prezentei legi. Aprobarea modificărilor, inclusiv în cazul persoanelor menționate la lit. d), se solicită în cel mult 10 zile calendaristice de la adoptarea hotărârii ori deciziei privind modificarea documentelor sau a condițiilor;

b^¹)aprobă, pentru înregistrarea ca asigurător/reasigurător la oficiul registrului comerțului, fondatorii, acționarii direcți și/sau indirecți, în baza prevederilor normelor emise în aplicarea prezentei legi;

c)autorizează practicarea asigurărilor obligatorii stabilite prin lege și încasează ca venituri proprii o contribuție procentuală din valoarea primelor brute încasate, aferente asigurărilor respective, în vederea exercitării supravegherii și controlului activității de asigurări obligatorii, în condițiile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia;

d)aprobă și, după caz, retrage aprobarea, în condițiile legislației în vigoare și ale normelor emise în aplicarea acesteia, pentru persoanele semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare și avizează și, după caz, retrage avizul, pentru membrii Consiliului director al Fondului de protecție a victimelor străzii;

e)aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător/ reasigurător/broker de asigurare și/sau de reasigurare autorizat în România, în condițiile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia. Aprobarea se dă, de la data depunerii documentației complete, în termen de 90 de zile pentru asigurători/reasigurători și în termen de 45 de zile pentru brokerii de asigurare și/sau de reasigurare;

f)aprobă transferul de portofoliu, inclusiv pentru sucursalele societăților de asigurare din România, aflate pe teritoriul altor state membre, către un alt asigurător român sau către un alt asigurător ori o sucursală stabilită pe teritoriul Uniunii Europene, după consultarea autorității competente a statului membru al sucursalei, precum și pentru sucursalele din România ale asigurătorilor cu sediul social în afara Uniunii Europene, în condițiile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia;

g)aprobă, la cererea asigurătorilor, reasigurătorilor și brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare, limitarea, suspendarea sau, după caz, încetarea activității, după verificarea situației financiare a acestora;

h)supraveghează situația financiară a asigurătorilor/ reasigurătorilor/brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare, precum și activitatea altor intermediari în asigurări și/sau în reasigurări, persoane fizice sau juridice, conform prevederilor prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia, inclusiv a sucursalelor acestora stabilite pe teritoriul altor state membre, în conformitate cu dreptul de stabilire, după consultarea autorității competente a statului membru al sucursalei;

h^¹)în vederea aplicării principiilor de supraveghere prudențială și preventivă, exercită un control permanent asupra activității asigurătorilor, reasigurătorilor și a brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare prin analiza și evaluarea, prin direcțiile de specialitate la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, a informațiilor cuprinse în rapoartele, informările și documentele transmise acesteia în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale normelor emise în aplicarea acesteia, precum și în conformitate cu avizele și deciziile emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

h^²)în vederea protejării intereselor asiguraților și a potențialilor asigurați, efectuează controale periodice sau inopinate la sediile asigurătorilor, reasigurătorilor și ale intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări, persoane juridice, face investigații detaliate privind condițiile de desfășurare a activității de către aceștia, între altele prin colectarea de informații și solicitarea de documente privind activitatea lor;

h^³)în vederea asigurării unei pregătiri profesionale unitare a persoanelor care lucrează în domeniul asigurărilor, aprobă, în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia și prin hotărâri adoptate de Consiliul Comisei de Supraveghere a Asigurărilor, programa cursurilor și tematica examenelor de absolvire pentru entitățile care organizează astfel de cursuri de calificare, pregătire și perfecționare profesională, postliceală sau postuniversitară, inclusiv pentru profesia de actuar, cu excepția instituțiilor de învățământ superior acreditate de Ministerul Educației și Cercetării, precum și cerințele minime de abilitare a lectorilor pentru aceste cursuri;

h^⁴)înființează și coordonează Institutul de Management în Asigurări, constituit ca persoană juridică de drept privat, nonprofit;

i)asigură o supraveghere suplimentară, potrivit modalităților prevăzute în norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a următoarelor entități:

1.orice societate de asigurare sau de reasigurare care este o societate participativă în cel puțin o societate de asigurare sau de reasigurare ori o societate de reasigurare sau o societate de reasigurare dintr-un stat terț;

2.orice societate de asigurare sau de reasigurare a cărei societate-mamă este, după caz, un holding de asigurare, un holding financiar mixt ori o societate de reasigurare sau o societate de reasigurare dintr-un stat terț;

3.orice societate de asigurare sau de reasigurare a cărei societate-mamă este un holding mixt de asigurare;

j)solicită prezentarea de informații și documente, inclusiv cu caracter statistic, referitoare la activitatea de asigurare, managementul acestei activități și conducerea executivă a acesteia, atât de la asigurători, reasigurători, intermediari în asigurări și/sau în reasigurări, cât și de la oricare altă persoană, fizică sau juridică, care are legătură directă ori indirectă cu activitatea acestora, inclusiv informații referitoare la bazele tehnice utilizate pentru calculul primelor de asigurare și al rezervelor tehnice;

k)ia măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor prudențiale specifice;

l)aplică măsurile prevăzute de lege privind redresarea financiară, reorganizarea sau, după caz, falimentul asigurătorilor și reasigurătorilor, precum și a/al sucursalelor și filialelor acestora;

l^¹)abrogată;

m)aplică măsurile de sancționare prevăzute de lege, inclusiv în legătură cu exercitarea unei influențe directe sau indirecte, care este incompatibilă cu principiile de conducere prudențială a activității asigurătorilor, stabilite prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

n)primește și răspunde la toate sesizările și reclamațiile privind activitatea asigurătorilor, reasigurătorilor și intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări;

o)aprobă propriul buget de venituri și cheltuieli;

p)participă, în calitate de membru, la comitetele sau organismele specifice domeniului asigurărilor de pe lângă Comisia Europeană, la asociațiile internaționale ale autorităților de supraveghere în asigurări și reprezintă România la conferințe și întâlniri internaționale;

q)informează autoritățile competente din statele membre pe teritoriul cărora sunt sucursale ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare ori a agenților de asigurare români sau unde se prestează de către aceștia servicii, despre orice măsuri sancționatorii luate împotriva acestora, inclusiv despre retragerea autorizației de funcționare;

r)deschide și menține Registrul asigurătorilor/ reasigurătorilor și intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări, precum și Registrul actuarilor, ale căror formă și conținut sunt stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi;

s)îndeplinește alte atribuții prevăzute de prezenta lege.

(1)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu poate dezvălui informații obținute în timpul exercitării atribuțiilor sale.

(2)Obligația de confidențialitate prevăzută la alin. (1) nu se aplica în cazul în care informația este data:

a)cu acordul scris al asigurătorului implicat;

b)la solicitarea instanței judecătorești;

c)în interesul asiguraților.

d)în baza schimbului de informații, a memorandumurilor de colaborare sau a acordurilor de cooperare, conform condițiilor stabilite la art. 4 alin. (25), (25^¹) și (25^²).

(1)În numele Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, președintele acesteia prezintă Parlamentului, până la data de 30 iunie a anului următor, raportul anual al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care cuprinde activitățile acesteia, situațiile financiare anuale și raportul de audit, ce vor fi dezbătute, fără a fi supuse votului, în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului.

(2)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va edita și va publica un raport informativ anual asupra pieței de asigurări și asupra instituțiilor și organismelor acesteia, cu respectarea prevederilor art. 6.

(1)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme în aplicarea prevederilor prezentei legi, precum și norme prudențiale specifice, conform practicilor în asigurări.

(2)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite decizii sau, după caz, circulare, prin care:

a)impune interdicții, acorda, suspenda sau retrage autorizații;

b)modifica sau revoca condiții, cerințe sau termeni impuși de aceasta prin actele sale;

c)aprobă divizarea sau fuzionarea asigurătorilor/ reasigurătorilor/brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare;

d)aproba transferul de portofoliu de asigurări;

e)înregistrează și aprobă actuarii;

f)aprobă, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi, la asigurătorii/reasigurătorii autorizați, inclusiv la cei ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piață bursieră, persoanele fizice sau juridice care doresc să devină acționari semnificativi direct și/sau indirect, după caz, care doresc să își majoreze drepturile de vot ori a poziției de acționar semnificativ direct sau indirect, care doresc să renunțe la calitatea de acționar semnificativ direct sau indirect sau să își diminueze drepturile sale de vot ori a poziției de acționar semnificativ direct sau indirect, după ce a fost aprobată intenția acestora de a deveni acționari semnificativi, de a-și majora cota de participare, de renunțare la calitatea de acționar semnificativ sau de diminuare a cotei de participare;

g)aprobă criteriile și condițiile de înscriere în Corpul experților în asigurări, care funcționează pe lângă ea, precum și statutul acestuia;

h)stabilește salarizarea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și a personalului sau, cu respectarea dispozițiilor art. 4;

h^¹)actualizează nivelul taxei de autorizare pentru asigurători sau reasigurători;

h^²)stabilește/precizează alte obiective de interes și/sau instituie obligații privind activitatea asigurătorilor, reasigurătorilor, intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări, Fondului de protecție a victimelor străzii și a entităților care organizează cursuri de calificare, pregătire și perfecționare profesională;

i)exercită de la sediul său, prin direcțiile de specialitate, un control permanent, prin analizarea datelor și informațiilor cuprinse în rapoartele și informările periodice și anuale, precum și a documentelor prin care se solicită aprobarea prealabilă a modificărilor la condițiile inițiale de autorizare, asupra activității asigurătorilor, reasigurătorilor și intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări, și dispune efectuarea acțiunilor de control periodic sau inopinat la sediile acestora;

j)da dispoziții privind prezentarea de documente, situații, informații și audieri;

k)constată și aplică sancțiuni, ca urmare a controlului permanent, periodic sau inopinat, asigurătorilor, reasigurătorilor și intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări, acționarilor semnificativi ori persoanelor semnificative ale acestora sau Consiliului director al Fondului de protecție a victimelor străzii ori conducerii entităților care organizează cursuri de calificare, pregătire și perfecționare profesională pentru încălcarea prevederilor prezentei legi, a normelor, deciziilor și avizelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

k^¹)toate deciziile de sancționare vor cuprinde justificarea legală a aplicării acestora și vor fi comunicate persoanelor fizice sau juridice împotriva cărora s-a dispus sancțiunea. În deciziile de sancționare se vor menționa și dreptul de contestare de către persoanele în cauză a măsurilor sancționatorii dispuse, termenul până la care se poate depune contestația, precum și autoritatea sau instanța către care trebuie adresată contestația;

l)aplică alte măsuri prevăzute de legislația în vigoare.

(3)Avizele sunt acte prin care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor formulează răspunsuri oficiale la chestiuni privind activitatea de asigurare sau care au implicații asupra acesteia.

(4)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor face precizări sau clarificări la probleme de interes comun pentru toți asigurătorii, reasigurătorii sau intermediarii în asigurări și/sau în reasigurări, prin emiterea unor circulare. Circularele nu instituie obligații și în baza lor nu se pot constata sau aplica sancțiuni.

(5)În îndeplinirea atribuțiilor sale, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, precum și personalul acesteia nu vor solicita sau primi instrucțiuni de orice natură de la nicio instituție ori autoritate publică.

(1)Normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu atribuțiile prevăzute în prezenta lege vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)Deciziile, avizele și circularele nu sunt supuse publicării, cu excepția celor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a), c), d) și h^¹).

(1)Constituie venit propriu la bugetul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor:

a)taxele și majorările prevăzute la art. 13 și 36;

a^¹)sumele provenite, potrivit legii, din amenzi contravenționale;

b)veniturile provenite din donații, publicații și din alte surse legale.

b^¹)contribuția prevăzută la art. 5 lit. c);

(2)Excedentul bugetului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se reportează în anul următor.

(3)Disponibilitățile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pot fi plasate în instrumente purtătoare de dobândă la Trezoreria Statului și la instituții de credit, în instrumente ale pieței monetare, în titluri de stat sau titluri ale administrației publice locale, precum și în alte plasamente sau alocări stabilite prin legislația în vigoare.

(1)Activitatea de asigurare în România poate fi exercitată numai de:

a)persoane juridice române, constituite ca societăți pe acțiuni și/sau societăți mutuale, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor potrivit procedurii reglementate la art. 12;

b)asigurători sau reasigurători autorizați în statele membre, care desfășoară activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul României în conformitate cu dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii;

c)sucursale aparținând unor societăți-mamă guvernate de legi dintr-un stat terț, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit procedurii prevăzute la art. 12 și cu respectarea condițiilor stabilite potrivit cap. III^²;

d)filiale ale unor asigurători sau reasigurători din state terțe, autorizați de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit procedurii reglementate la art. 12;

e)asigurători sau reasigurători care adoptă forma de companie europeană pe acțiuni (SE - Societas Europaea).

(2)Un asigurător nu poate fi înregistrat în registrul comerțului fără avizul prealabil în vederea înregistrării emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(1)Cererea de autorizare pentru desfășurarea activității de asigurare va fi transmisă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în formatul și însoțită de documentele prevăzute de legislația în domeniu.

(2)În cazul în care consideră necesar, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate solicita informații suplimentare, poate desfășura investigații proprii sau cu sprijinul altor autorități competente ori poate să folosească informații provenite din alte surse.

(3)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va decide asupra acordării autorizației necesare desfășurării activității de asigurare sau asupra respingerii cererii de autorizare, în termen de 4 luni de la data depunerii documentației complete.

(4)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda autorizația menționată la alin. (3) în cazul îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții:

a)întocmirea pentru toate riscurile dintr-o clasă, iar în situația în care asigurătorul dorește să acopere numai anumite riscuri incluse în acea clasă, doar pentru acele riscuri, a unui studiu de fezabilitate care va cuprinde cel puțin următoarele informații și documente:

1.natura angajamentelor sau a riscurilor pe care asigurătorul își propune să le acopere;

2.metodele actuariale de calcul folosite pentru stabilirea rezervelor tehnice;

3.principiile programului de reasigurare și lista cu reasigurătorii, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi;

4.componentele fondului de siguranță, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi;

5.resursele financiare pentru acoperirea cheltuielilor și, în cazul asigurării prevăzute în anexa nr. 1 lit. B clasa nr. 18, resursele de care dispune asigurătorul pentru acordarea asistenței;

6.primele trei exerciții financiare, studiul de fezabilitate care va cuprinde și:

a)estimarea cheltuielilor aferente conducerii executive și a celor aferente funcțiilor de conducere specifice domeniului asigurărilor;

b)estimarea primelor și a daunelor;

c)bugetul de venituri și cheltuieli;

d)estimarea resurselor financiare necesare constituirii rezervelor tehnice și a marjei de solvabilitate;

7.un sistem de tehnologie a informației adecvat derulării optime a activității de asigurare pe care își propune să o practice, conform celor solicitate la pct. 1, în conformitate cu normele privind autorizarea asigurătorilor, emise în aplicarea prezentei legi;

b)în cazul practicării clasei de asigurări generale nr. 18 - Asigurări de asistență a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absențelor de la domiciliu ori de la locul de reședință permanentă, studiul de fezabilitate prevăzut la lit. a) cuprinde, pentru această clasă, și următoarele informații:

1.dovezi privind existența personalului calificat;

2.dovezi privind dotarea cu echipamentul tehnic adecvat;

3.rețeaua de asistență ce urmează a fi folosită pentru îndeplinirea obligațiilor aferente acestei clase de asigurări;

c)din studiul de fezabilitate prezentat rezultă că societatea dispune de marja de solvabilitate minimă;

d)capitalul social vărsat de către solicitant în contul unei bănci autorizate de Banca Națională a României sau, în cazul unei societăți mutuale, fondul de rezervă liberă vărsat în conformitate cu prevederile legale din domeniu;

e)numele societății nu induce în eroare publicul;

f)societatea va desfășura exclusiv activitate de asigurare;

g)în cazul unui asigurător străin, solicitantul trebuie să demonstreze că este legal constituit în țara de origine;

h)asigurătorii care solicită autorizarea pentru clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. 1, exclusiv răspunderea transportatorului, trebuie să numească un reprezentant de despăgubiri în fiecare stat membru;

i)abrogată;

(4^¹)Condițiile generale și specifice ale polițelor de asigurare, valoarea primelor de asigurare, modul de calcul al primelor sau formularele și alte documente pe care un asigurător intenționează să le utilizeze în relațiile sale cu asigurații nu sunt supuse aprobării prealabile sau informărilor sistematice.

(4^²)Având în vedere principiile de supraveghere prudențială, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate solicita, cu respectarea prevederilor alin. (4^¹), informații privind bazele tehnice ale calculelor privind primele și rezervele tehnice, în vederea verificării conformării acestora cu principiile actuariale.

(4^³)Autoritățile competente ale statelor membre vor fi consultate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor înainte de a emite o autorizație de funcționare pentru un asigurător/reasigurător aflat în una dintre următoarele situații:

a)este o filială a unui asigurător/reasigurător autorizat într-un alt stat membru;

b)este o filială a unei societăți de asigurare-mamă a unui asigurător/reasigurător autorizat într-un alt stat membru;

c)este controlat de aceeași persoană fizică sau juridică de care este controlat un asigurător sau reasigurător în respectivul stat membru.

(4^⁴)Autoritățile competente care supraveghează instituțiile de credit sau societățile de servicii și investiții financiare dintr-un stat membru vor fi consultate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor înainte de a emite o autorizație de funcționare pentru un asigurător/reasigurător care se află în una dintre următoarele situații:

a)este o filială a unei instituții de credit sau a unei societăți de servicii și investiții financiare autorizate în Uniunea Europeană; sau

b)este o filială a unei companii de asigurare mamă a unei instituții de credit sau a unei societăți de servicii și investiții financiare autorizate în Uniunea Europeană; sau

c)este controlat de aceeași persoană, fizică sau juridică, ce controlează o instituție de credit sau o societate de servicii și investiții financiare autorizată în Uniunea Europeană.

(4^⁵)Autoritățile competente menționate la alin. (4^³) și (4^⁴) vor fi consultate atât pentru evaluarea acționarilor, cât și a reputației și a experienței persoanelor semnificative implicate în conducerea unei alte entități din cadrul aceluiași grup.

(4^⁶)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va putea solicita autorităților competente în cauză orice informații considerate relevante despre acționariatul unui asigurător/reasigurător sau despre reputația și experiența persoanelor semnificative ale acestuia, atât în vederea emiterii unei autorizații de funcționare, cât și în ceea ce privește evaluarea permanentă a modului de desfășurare a activității acelui asigurător/reasigurător, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

(5)Pentru asigurătorii din statele terțe se adaugă următoarele cerințe:

a)sucursalele aparținând societăților de asigurare, societăților de reasigurare, precum și societăților mutuale cu sediul social în state terțe dețin pe teritoriul României active în valoare de cel puțin jumătate din fondul de siguranță prevăzut la data autorizării pentru asigurătorii sau reasigurătorii persoane juridice române;

b)sucursalele aparținând societăților de asigurare, societăților de reasigurare, precum și societăților mutuale cu sediul social în state terțe constituie pe teritoriul României un depozit inițial drept garanție la o instituție de credit autorizată de Banca Națională a României, în valoare de o pătrime din fondul de siguranță prevăzut la data autorizării pentru asigurătorii sau reasigurătorii persoane juridice române.

(6)Autorizația acordată unui asigurător de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este valabilă pe întregul teritoriu al Comunității Europene și al statelor aparținând Spațiului Economic European, în conformitate cu dreptul de stabilire și cu libertatea de a presta servicii.

(7)Autorizația se acordă pentru toate riscurile dintr-o clasă de asigurare, exceptând situația în care asigurătorul dorește să acopere numai anumite riscuri incluse în clasa respectivă.

(7^¹)Asigurătorul care solicită autorizație pentru o nouă clasă de asigurări sau extinderea la unele ori la toate riscurile acoperite de aceeași clasă de asigurări trebuie să prezinte pentru aceste situații studiul de fezabilitate prevăzut la art. 12 alin. (4) lit. a)-c) și, după caz, numele persoanelor prevăzute la lit. h), precum și alte documente și informații, în conformitate cu prevederile normelor emise în aplicarea prezentei legi.

(8)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda autorizația pentru grupele de clase menționate la lit. C din anexa nr. 1, dacă asigurătorul solicită aceasta și îndeplinește toate condițiile prevăzute în lege.

(9)Autorizația acordată pentru o clasă sau un grup de clase este valabilă și pentru a subscrie riscuri suplimentare dintr-o altă clasă, dacă se îndeplinesc condițiile prevăzute la lit. D din anexa nr. 1.

(10)Abrogat.

(11)Asigurătorii autorizați să practice asigurări de viață pot, de asemenea, să primească autorizație pentru clasele 1 și 2, prevăzute la lit. B din anexa nr. 1. Asigurătorii autorizați să practice asigurări generale, dar numai pentru clasele 1 și 2, prevăzute la lit. B din anexa nr. 1, au dreptul să primească autorizație de funcționare și pentru categoria asigurării de viață.

(12)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va respinge cererea de autorizare în cazul neîndeplinirii cerințelor prevăzute la alin. (4) și (5), precum și atunci când constată una sau mai multe dintre următoarele situații:

a)documentația prezentată nu este întocmită în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

b)din documentația prezentată rezultă că:

1.asigurătorul nu va desfășura o activitate în conformitate cu prevederile prezentei legi;

2.acționarii și persoanele semnificative nu îndeplinesc condițiile și criteriile prevăzute de legislația în vigoare;

3.necesitatea asigurării unui management prudențial al asigurătorului nu este satisfăcută în raport cu calificarea acționarilor și a membrilor, în mod direct sau indirect;

c)analiza studiului de fezabilitate indică faptul că asigurătorul nu poate asigura realizarea obiectivelor stabilite și în condiții compatibile cu reglementările privind practica prudențială, care să protejeze în mod adecvat asigurații;

d)există o formă de asociere prin intermediul căreia acționariatul, până la ultima persoană fizică implicată, nu este adus la cunoștință Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

e)sistemul de tehnologie a informației de care dispune nu este adecvat derulării optime a activității de asigurare pe care își propune să o practice.

f)nu pot deține, direct și/sau indirect, calitatea de acționar, precum și cea de persoană semnificativă a unui asigurător sau reasigurător persoanele nominalizate în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea și combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanțării de acte de terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002, cu modificările ulterioare, precum și în lista întocmită în conformitate cu prevederile art. 5 din această ordonanță de urgență.

(13)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va comunica solicitantului motivele respingerii cererii de autorizare.

(14)Împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor persoana implicată poate face plângere la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei.

(15)Prin decizia de acordare a autorizației emisă de președintele Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se stabilește data de la care asigurătorul va începe să-și desfășoare activitatea.

(16)Asigurătorii și reasigurătorii autorizați în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia sunt obligați să includă în toate documentele emise, inclusiv în corespondența cu terții, codul unic alocat prin registrul prevăzut la art. 5 lit. r), precum și următorul înscris: „Autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor”.

(17)Toate rapoartele, informările, documentele și solicitările asigurătorilor sau reasigurătorilor, precum și corespondența de orice fel a acestora cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor vor fi semnate, după caz, numai de conducerea executivă, de conducătorul activității de asigurări de viață și, respectiv, al activității de asigurări generale, în cazul asigurătorilor cu activitate compozită, sau de persoanele care ocupă funcțiile de conducere specifice domeniului asigurărilor.

(18)Orice împuternicire dată unei alte persoane, emisă inclusiv de acționarii semnificativi, direcți ori indirecți, de membrii consiliului de administrație și/sau ai consiliului director și/sau ai consiliului de supraveghere, după caz, al asigurătorului sau reasigurătorului, este nulă de drept.

(19)Asigurătorii și reasigurătorii autorizați în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia sunt obligați să afișeze la toate sediile, principale și secundare, la loc vizibil, copii după certificatul de înmatriculare emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor după înregistrarea în registrul prevăzut la art. 5 lit. r).

(20)Prin excepție de la prevederile alin. (4) lit. f), asigurătorii pot desfășura, în conformitate cu legislația specifică în vigoare, și activitatea de administrare a fondurilor de pensii facultative.

(21)Activele, pasivele, veniturile și cheltuielile privind desfășurarea activității de administrare a fondurilor de pensii facultative trebuie organizate, evidențiate și administrate distinct de activele, pasivele, veniturile și cheltuielile aferente activității de asigurare, fără posibilitate de transfer.

(22)Activele, pasivele, veniturile și cheltuielile prevăzute la alin. (21) sunt destinate exclusiv operațiunilor legate de fondurile de pensii facultative și activități conexe.

(1)În vederea obținerii autorizării de funcționare, precum și oricând pe perioada derulării activității, un asigurător sau reasigurător trebuie să fie în relații de muncă cu cel puțin un actuar, iar în cazul în care volumul de activitate necesită angajarea a 2 sau mai mulți actuari, pentru aceștia se aplică, de asemenea, prevederile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia.

(2)Obligațiile actuarului sunt următoarele:

a)determinarea valorii rezervelor tehnice;

b)controlul activelor admise să acopere rezervele tehnice;

c)calculul primelor de asigurare;

d)calculul marjei de solvabilitate minime;

e)calculul marjei de solvabilitate de care dispune asigurătorul;

f)calculul beneficiilor obținute din fructificarea activelor admise să acopere rezervele tehnice pentru asigurările de viață;

g)elaborarea, certificarea și transmiterea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a raportului actuarial anual, ale cărui conținut și formă sunt stabilite prin normele emise în aplicarea prezentei legi;

h)certificarea tuturor rapoartelor transmise către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor care conțin calculele prevăzute la lit. a)-f);

i)notificarea, conform prevederilor alin. (3) și (4), a oricăror nereguli constatate sau a unor situații care indică sau conduc la încălcarea prevederilor prezentei legi și a normelor emise în aplicarea acesteia.

(3)Actuarul trebuie să aducă la cunoștință, în scris, în cel mult două zile lucrătoare de la data constatării, consiliului de administrație și/sau consiliului director și/sau consiliului de supraveghere, după caz, precum și conducerii executive a asigurătorului sau reasigurătorului, pe perioada îndeplinirii obligațiilor prevăzute la alin. (2), despre orice situație care indică comiterea unei încălcări a prevederilor prezentei legi și a normelor emise în aplicarea acesteia.

(4)În termen de 30 de zile calendaristice de la data notificării persoanelor menționate la alin. (3), actuarul va informa Comisia de Supraveghere a Asigurărilor atât despre conținutul notificării, cât și despre măsurile luate de asigurător în vederea remedierii situației.

(5)Actuarul are obligația de a informa Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și în cazul în care, în termen de 10 zile calendaristice de la data notificării prevăzută la alin. (3), asigurătorul nu a întreprins nici o acțiune sau nu a inițiat nici o măsură de remediere a situației.

(6)Persoanele menționate la alin. (3) nu pot iniția nici o măsură sancționatorie la adresa unui actuar care, în exercitarea obligațiilor sale, se conformează prevederilor alin. (4).

(7)Actuarul poate fi numit sau revocat numai de către consiliul de administrație și/sau consiliul director și/sau consiliul de supraveghere, după caz, al asigurătorului sau reasigurătorului și nu poate fi membru al unui astfel de consiliu.

(8)Numirea sau, după caz, revocarea actuarului se aduce la cunoștință Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în termen de maximum 3 zile de la data la care s-a adoptat hotărârea de către organul competent să ia această decizie, însoțită, în cazul revocării, de motivarea acesteia.

(9)Organul competent, dintre cele menționate la alin. (7), este obligat să numească un nou actuar, în termen de maximum 20 de zile calendaristice de la data revocării actuarului precedent.

(10)În cazul în care organul competent încalcă obligația prevăzută la alin. (9), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor numește, în termen de 10 zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la același alineat, un actuar pentru o perioadă de maximum 6 luni.

(11)Alte prevederi vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi.

(1)Registrul actuarilor se deschide și se menține de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în sistem computerizat și pe suport hârtie, datele înscrise în acesta fiind permanent accesibile publicului la sediul central al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Persoanele înscrise în registru vor constitui Corpul actuarilor, ale cărui statut și regulament de organizare și funcționare se aprobă prin hotărâre a Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(2)Poate fi înregistrată în Registrul actuarilor orice persoană fizică care îndeplinește cumulativ următoarele:

a)este licențiată cu diplomă de studii superioare de lungă durată;

b)a absolvit cu diplomă, în țară, studii actuariale la instituții de învățământ superior sau alte forme de pregătire postuniversitară, cu condiția ca cel puțin un membru al comisiei de examinare să dețină calificarea de actuar, sau a absolvit, cu diplomă sau prin certificarea unui examen, cursurile unor instituții recunoscute pe plan internațional în pregătirea și calificarea în profesia de actuar;

c)a lucrat o perioadă de cel puțin 3 ani în domeniul asigurărilor, matematicilor financiare sau statisticilor, activitatea desfășurată necesitând cunoștințe actuariale;

d)nu are cazier judiciar sau fiscal.

(3)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va face înregistrarea în Registrul actuarilor la cererea scrisă a persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (2).

(4)Actuarii sunt obligați să anunțe, în cel mult 7 zile calendaristice, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor despre orice modificare a datelor care fac subiectul înregistrării în Registrul actuarilor.

(5)Cetățenii străini sunt exceptați de la îndeplinirea cerinței privind studiile actuariale, dacă dovedesc prin acte oficiale recunoașterea ca actuar obținută în țara de origine.

(6)Sancționarea unui actuar de trei ori de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi și a normelor emise în aplicarea acesteia sau condamnarea printr-o sentință definitivă duce la radierea obligatorie din Registrul actuarilor.

(7)Alte prevederi referitoare la Registrul actuarilor vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi.

(1)Un asigurator care solicita autorizarea conform prevederilor art. 12 și 44 achită la depunerea cererii de autorizare o taxa de autorizare de 75.000.000 lei. Cuantumul taxei de autorizare se poate actualiza anual, prin decizie a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în funcție de indicele prețurilor comunicat de Comisia Națională pentru Statistica.

(2)În cazul respingerii cererii de autorizare sau a retragerii documentației de către solicitant, taxa de autorizare nu se restituie.

(3)Asigurătorul achită, din momentul acordării autorizației de funcționare, pe durata valabilității acesteia, o

taxa de funcționare, stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de maximum 0,3% din primele brute încasate în perioada pentru care sunt datorate.

(3^¹)După data aderării României la Uniunea Europeană, taxa de funcționare prevăzută la alin. (3) se poate majora până la maximum 0,5% din primele brute încasate în perioada pentru care sunt datorate, în raport cu obligațiile ce revin Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, după dobândirea statutului de stat membru al Uniunii Europene.

(4)Asiguratorii plătesc taxa de funcționare la termenul stabilit prin norme.

(5)Pentru nevirarea la termen a taxei de funcționare prevăzute la alin. (3), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va calcula dobânzi și penalități de întârziere, în conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la colectarea creanțelor fiscale.

(6)Prin plata taxei de autorizare, prevăzută la alin. (1), asigurătorul primește autorizarea doar pentru o anumită clasă, exceptând situația în care asigurătorul dorește să acopere numai anumite riscuri incluse în clasa respectivă, așa cum sunt prevăzute în anexa nr. 1, iar pentru fiecare clasă sau, după caz, numai pentru anumite riscuri dintr-o clasă, va achita taxele prevăzute la alin. (7).

(7)Un asigurător care solicită autorizarea conform prevederilor art. 12 alin. (7 1) achită, la depunerea cererii de autorizare, o taxă de autorizare reprezentând 40% din cuantumul taxei prevăzute la alin. (1).

(8)Un asigurător sau reasigurător care solicită autorizarea pentru un transfer de portofoliu, inclusiv în cazurile prevăzute de art. 23 alin. (4), achită o taxă de autorizare de transfer de portofoliu, reprezentând 50% din cuantumul taxei prevăzute la alin. (1).

(9)Un asigurător, reasigurător sau un intermediar în asigurare și/sau de reasigurare, Fondul de protecție a victimelor străzii sau o entitate care organizează cursuri de calificare, pregătire și perfecționare profesională, care solicită aprobarea pentru modificări la condițiile și documentele în baza cărora s-a acordat autorizația/avizul, precum și orice informații sau certificări din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru a-i servi în relațiile cu terții, va achita o taxă de aprobare, după caz, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 35 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României la data plății.

(10)Orice persoană fizică sau juridică, cu excepția asiguraților, păgubiților și a instituțiilor publice, care solicită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor informații, certificări sau puncte de vedere, va achita o taxă reprezentând echivalentul în lei al sumei de 35 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României din data plății.

(11)Pentru toate autorizațiile emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, distruse, pierdute sau furate, se vor elibera duplicate, la cererea persoanelor îndreptățite, în condițiile prevăzute în normele emise în aplicarea prezentei legi, contra unei taxe reprezentând 25% din sumele prevăzute la alin. (1) și la art. 36 alin. (1).

Prevederile art. 13 se aplică întocmai și reasigurătorilor autorizați să desfășoare activitate de reasigurare de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(1)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor retrage autorizația de funcționare în cazul în care constată că un asigurător autorizat se află în una dintre următoarele situații:

a)nu a început să desfășoare activitatea de asigurare în termen de 12 luni de la data eliberării autorizației;

b)renunță la activitatea de asigurare și solicită în mod expres retragerea autorizației de funcționare;

c)încetează să mai desfășoare activitatea de asigurare pe o perioadă de 6 luni consecutive;

d)nu mai îndeplinește condițiile pe baza cărora a fost autorizat;

e)nu a dus la îndeplinire măsurile specificate în planul de redresare financiară sau aceste măsuri nu și-au atins scopul, după caz;

f)încalcă dispozițiile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia.

(2)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează autoritățile competente ale celorlalte state membre despre retragerea autorizației unui asigurător care desfășoară activitatea de asigurare pe teritoriul acestora.

(3)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ia măsurile legale în cazul informațiilor primite de la autoritățile competente din celelalte state membre privind retragerea autorizației unui asigurător care desfășoară activitate de asigurare pe teritoriul României, în conformitate cu dreptul de stabilire și cu libertatea de a presta servicii.

(4)Decizia de retragere a autorizației se motivează și se comunică asigurătorului. Împotriva deciziei de retragere a autorizației asigurătorul poate face plângere la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va publica cel puțin o data pe an în Monitorul Oficial al României, precum și într-o publicație de larga circulație lista actualizată cuprinzând asiguratorii autorizați și orice alte informații pe care le va considera necesare în aplicarea prezentei legi.

Asigurătorii autorizați potrivit prevederilor art. 12 pot să desfășoare activitate de asigurare pe teritoriul oricărui stat membru prin intermediul unei sucursale, cu notificarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Notificarea prevăzută la art. 15^¹ va cuprinde următoarele informații și documente:

1.denumirea statului membru pe teritoriul căruia intenționează să își stabilească o sucursală;

2.studiul de fezabilitate, clasele de asigurări pe care intenționează să le practice, precum și structura organizatorică a viitoarei sucursale;

3.sediul viitoarei sucursale din statul membru gazdă, de la care pot fi obținute și la care pot fi transmise documente, care va fi și adresa la care se vor transmite toate informațiile și documentele către persoana sau persoanele semnificative;

4.numele persoanelor semnificative, care au capacitatea de a reprezenta și angaja asigurătorul în relațiile cu terții pe teritoriul statului membru respectiv, precum și în relația cu autoritățile competente și alte instituții din acel stat;

5.declarația pentru asigurătorul care dorește să practice clasa 10, exclusiv răspunderea transportatorului, prevăzută la lit. B din anexa nr. 1, din care să rezulte că este membru al Biroului Național și al Fondului Național de Garantare din statul membru pe teritoriul căruia își propune să deschidă o sucursală, după caz.

(1)În termen de 3 luni de la depunerea documentației prevăzute la art. 15^², Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite aceste informații autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia se va stabili sucursala, informând și asigurătorul în cauză, cu excepția cazului în care constată că:

a)situația financiară a asigurătorului nu permite îndeplinirea obligațiilor asumate;

b)persoanele semnificative prevăzute la pct. 4 al art. 15^² au fost condamnate pentru infracțiuni contra patrimoniului sau pentru infracțiuni prevăzute de legislația financiar-fiscală;

c)persoanele semnificative prevăzute la pct. 4 al art. 15^² nu dispun de calificarea și experiența necesare;

d)structura organizatorică nu asigură desfășurarea corespunzătoare a activității asigurătorului.

(2)Informarea prevăzută la alin. (1) este însoțită de confirmarea că asigurătorul posedă marja de solvabilitate minimă.

(3)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite asigurătorului în cauză, în termen de 3 luni de la depunerea documentației prevăzute la art. 15^², motivarea refuzului comunicării informațiilor prevăzute la art. 15^².

(4)Împotriva refuzului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor comunicat în condițiile prevăzute la alin. (3) asigurătorul poate face plângere, potrivit legii, la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia.

Sucursala poate să își înceapă activitatea astfel:

a)de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îi transmite asigurătorului confirmarea primită de la autoritatea competentă a statului membru al sucursalei; sau

b)dacă în termen de două luni de la transmiterea informării în conformitate cu art. 15^³ alin. (1) nu se primește nici o confirmare din partea autorității competente a statului membru al sucursalei.

Orice modificare a informațiilor prevăzute la art. 15^² și 15^⁷ se comunică de către asigurător, în scris, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum și autorității competente a statului membru al sucursalei sau statului membru al furnizării de servicii, cu cel puțin 30 de zile înainte de efectuarea modificării.

Oricare asigurător autorizat să desfășoare activități în România care, în baza libertății de a presta servicii, dorește să desfășoare această activitate pentru prima dată în unul sau mai multe state membre, în mod direct și nu prin intermediul unei sucursale, trebuie, în prealabil, să notifice Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor despre această intenție, menționând și natura obligațiilor pe care intenționează să și le asume.

(1)În termen de 30 de zile de la data primirii notificării prevăzute la art. 15^⁶, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor comunică autorităților competente ale statului sau statelor membre ale furnizării de servicii următoarele informații:

a)dovada deținerii de către asigurător a marjei minime de solvabilitate, calculată în concordanță cu prevederile legale în vigoare;

b)clasele de asigurări pe care a fost autorizat să le practice asigurătorul;

c)natura obligațiilor pe care asigurătorul își propune să și le asume în statul membru al furnizării de servicii.

(2)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va înștiința asigurătorul în cauză despre data comunicării prevăzute la alin. (1).

(3)Asigurătorul care intenționează, în baza libertății de a presta servicii, să acopere riscurile prevăzute la clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. 1, altele decât răspunderea transportatorului, trebuie:

a)să comunice numele și adresa reprezentanței de despăgubiri;

b)să dea o declarație că a devenit membru al Biroului Național și al Fondului Național de Garantare din statul membru al furnizării de servicii.

(1)În termen de 30 de zile Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite asigurătorului motivele refuzului comunicării informațiilor prevăzute la art. 15^⁷.

(2)Împotriva refuzului transmiterii comunicării prevăzute la alin. (1) de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor asigurătorul poate face plângere la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicarea refuzului, potrivit legii.

Asigurătorul poate începe să desfășoare activitate de asigurare începând cu data comunicării prevăzute la art. 15^⁷ alin. (2).

(1)Oricare asigurător care desfășoară activitate de asigurare, în baza dreptului de stabilire sau în baza libertății de a presta servicii, și nu respectă prevederile legale în vigoare va transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor toate documentele legale solicitate de către aceasta privind desfășurarea activității, pe care și asigurătorii cu sediul social în România au obligația să le transmită.

(2)Sucursalele și agențiile asigurătorilor și reasigurătorilor autorizați de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care desfășoară prin intermediul acestora activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul altor state membre, în baza dreptului de stabilire, sunt obligate să aibă o marjă de solvabilitate conținând active negrevate de orice sarcini sau datorii, din care se scad activele necorporale. Marja de solvabilitate va fi calculată în conformitate cu prevederile normelor emise în aplicarea prezentei legi.

(3)În scopul calculării marjei de solvabilitate, se va ține seama numai de primele și de daunele aferente activității desfășurate de sucursala sau agenția în cauză.

(1)În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că asigurătorul care desfășoară activitate de asigurare, în baza dreptului de stabilire sau în baza libertății de a presta servicii, nu respectă legislația română în vigoare, îi solicită acestuia să adopte măsuri de remediere.

(2)În cazul în care se constată că nu s-au adoptat toate măsurile necesare pentru remedierea situației, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează autoritatea competentă din statul membru de origine în vederea luării unor măsuri de remediere. Măsurile de remediere luate vor fi comunicate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(3)În cazul în care măsurile luate de autoritățile competente din statul membru de origine se dovedesc a fi inadecvate și/sau insuficiente și dacă asigurătorul în cauză continuă să încalce prevederile legislației române în vigoare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor își exercită atribuțiile ce îi revin conform legii, după informarea autorității competente din statul membru de origine, în vederea sancționării nerespectării prevederilor legislației naționale, fiind în drept să dispună inclusiv interzicerea desfășurării activității de asigurare și a încheierii de noi contracte de asigurare.

(4)Împotriva unui asigurător care desfășoară activitate de asigurare în România pe baza dreptului de stabilire Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate lua toate măsurile potrivit prevederilor legislației în vigoare, inclusiv asupra proprietăților pe care acesta le deține pe teritoriul României.

(5)Înainte ca sucursala unui asigurător să își înceapă activitatea, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în decurs de două luni de la primirea documentației cu privire la intenția asigurătorului de a-și începe activitatea pe teritoriul României, va informa autoritățile competente din statul membru despre condițiile în care trebuie să se desfășoare activitatea de asigurare în România.

Măsurile prevăzute la art. 15^¹¹ vor fi motivate și comunicate asigurătorului în cauză de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(1)În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor intenționează să efectueze controale în vederea supravegherii financiare a asigurătorilor și reasigurătorilor români care desfășoară activități de asigurare sau reasigurare pe teritoriul Uniunii Europene, în baza dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii, va informa autoritățile competente ale statului membru gazdă privind intenția sa.

(2)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, după ce a fost informată de către autoritățile competente din statul membru de origine al asigurătorului care, în baza dreptului de stabilire, își desfășoară activitatea printr-o sucursală pe teritoriul României despre intenția de a efectua, prin personal propriu sau prin persoane desemnate special, un control inopinat, în vederea obținerii de informații necesare supravegherii financiare a asigurătorului, va permite efectuarea acestui control. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate participa la acest control.

Informațiile și documentele solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu art. 15^¹⁰ și art. 36^³ alin. (2) vor fi redactate în limba română.

(1)Oricare asigurător cu sediul social în afara Uniunii Europene și care dorește să stabilească o sucursală sau o agenție pe teritoriul României este obligat să solicite autorizarea oficială a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(2)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda această autorizație dacă asigurătorul îndeplinește cel puțin următoarele condiții:

a)este îndreptățit să desfășoare activitate de asigurare conform art. 2 lit. A pct. 1;

b)deschide o agenție sau o sucursală pe teritoriul României;

c)se obligă să deschidă conturi specifice activității de asigurare pe care o desfășoară și să înregistreze toate datele privind tranzacțiile efectuate;

d)desemnează un reprezentant, cu aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

e)posedă în România active în suma prevăzută la art. 12 alin. (5);

f)se obligă să mențină marja de solvabilitate în conformitate cu art. 16 alin. (5);

g)prezintă un studiu de fezabilitate în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (4) lit. a) și, după caz, lit. b);

h)trimite orice informații solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu prevederile art. 15^¹⁰.

Transferul de portofoliu se va face în conformitate cu prevederile art. 5 lit. f) și ale normelor de aplicare a prezentei legi.

Asigurătorul trebuie să se conformeze prevederilor art. 21 și 22.

Asigurătorul trebuie să se conformeze prevederilor art. 12 alin. (4) lit. i) și alin. (5) lit. a) și b), ale art. 16 alin. (5), (5^¹), (6) și (6^¹), ale art. 18 și ale normelor emise în aplicarea prezentei legi.

(1)Orice asigurător care a primit autorizație de la mai multe state membre poate cere să i se aplice următoarele avantaje care vor fi acordate numai împreună:

a)marja de solvabilitate prevăzută la art. 15^¹⁸ va fi calculată avându-se în vedere întreaga activitate desfășurată în cadrul Uniunii Europene; în acest caz se va ține seama numai de activitățile efectuate de toate agențiile sau sucursalele stabilite în cadrul Uniunii Europene;

b)depozitul solicitat conform art. 12 alin. (5) lit. b) va fi depus numai în unul dintre aceste state membre;

c)activele reprezentând fondul de siguranță pot fi localizate în oricare dintre statele membre pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea.

(2)Cererea de a beneficia de avantajele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie adresată autorităților competente ale statelor membre în cauză. Cererea trebuie să denumească autoritatea competentă a statului membru care va supraveghea în viitor marja de solvabilitate pentru întreaga activitate a agențiilor și sucursalelor stabilite în Uniunea Europeană. Alegerea trebuie să fie motivată. Depozitul va fi depus în acel stat membru.

(3)Avantajele prevăzute la alin. (1) pot fi acordate numai cu acceptul tuturor autorităților competente ale statelor membre cărora le-a fost adresată. Avantajele vor fi acordate de la data la care autoritatea competentă nominalizată informează celelalte autorități competente că va supraveghea marja de solvabilitate pentru întreaga activitate a agențiilor și sucursalelor stabilite în Uniunea Europeană. Autoritatea competentă nominalizată trebuie să obțină de la celelalte state membre informațiile necesare pentru a supraveghea marja de solvabilitate agregată a agențiilor și sucursalelor stabilite pe teritoriul lor.

(4)La cererea unuia sau mai multor state membre, avantajele acordate, conform prezentului articol, pot să fie anulate simultan de către toate statele membre în cauză.

(1)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să informeze Comisia Europeană despre:

a)orice autorizație acordată unei filiale directe ori indirecte aparținând uneia sau mai multor societăți-mamă dintr-un stat terț;

b)orice achiziție prin care o societate-mamă dobândește calitatea de acționar semnificativ al unui asigurător persoană juridică română care îl transformă pe acesta într-o filială a acelei societăți-mamă.

(2)Când o autorizație este acordată unei filiale directe sau indirecte a uneia sau mai multor societăți-mamă dintr-un stat terț, structura acelui grup trebuie să fie specificată într-un document remis Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, pe care aceasta îl va transmite Comisiei Europene.

(1)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să informeze Comisia Europeană despre dificultățile întâmpinate de asigurătorii români, persoane juridice, în stabilirea sau desfășurarea activității lor într-un stat terț.

(2)La cererea Comisiei Europene, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va transmite acesteia informații referitoare la:

a)orice cerere de autorizare formulată de filiale directe ori indirecte ale uneia sau mai multor societăți-mamă din statul terț în cauză;

b)orice planuri privind dobândirea de către un asigurător dintr-un stat terț a calității de acționar semnificativ al unui asigurător, persoană juridică română, acesta din urmă devenind o filială a acelui asigurător.

(3)Ca urmare a prevederilor alin. (1), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru o perioadă de până la 3 luni, care poate fi prelungită numai cu acordul expres al Comisiei Europene, poate suspenda sau limita deciziile privind:

a)acordarea autorizației pentru cererile primite până la momentul adoptării deciziei de suspendare, precum și pentru cererile primite în această perioadă;

b)acordarea dreptului de dobândire în mod direct sau indirect a calității de acționar semnificativ al unui asigurător persoană juridică română de către o societate-mamă din statul terț în cauză.

(4)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune încetarea măsurilor prevăzute la alin. (3) ca urmare a primirii din partea Comisiei Europene a unei notificări privind încheierea unui acord cu statul terț în cauză.

(5)Măsurile prevăzute la alin. (3) vor fi întreprinse cu respectarea obligațiilor asumate de către Uniunea Europeană în cadrul tuturor acordurilor internaționale, bilaterale sau multilaterale privind inițierea și desfășurarea activității de asigurare.

(1)Fiecare asigurator trebuie să mențină, cumulativ:

a)capitalul social vărsat sau, după data aderării României la Uniunea Europeană, fondul de siguranță ori, în cazul unei societăți mutuale, fondul de rezervă liberă vărsat;

b)marja de solvabilitate minimă;

c)abrogată;

(2)Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezerva libera vărsat nu poate fi mai mic de:

a)7 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale, exceptând asigurările obligatorii;

b)14 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale;

c)10 miliarde lei pentru activitatea de asigurări de viața;

d)suma valorilor prevăzute la lit. a) și c) sau b) și c), după caz, în funcție de activitățile de asigurare desfășurate.

(3)Capitalul social vărsat și fondul de rezerva libera vărsat, stabilite la alin. (2), se vor actualiza periodic prin norme de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(4)Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezerva libera vărsat, prevăzute la alin. (1) lit. a), trebuie să fie depuse integral în forma bănească, atât la constituirea, cât și la majorarea acestora.

(4^¹)La majorarea capitalului social cu aport în numerar echivalent valută se va utiliza cursul valutar comunicat de Banca Națională a României la data efectuării subscrierii sau a vărsării acestuia.

(5)Asigurătorul trebuie să dețină în orice moment o marjă de solvabilitate disponibilă corespunzătoare activității desfășurate de către acesta. Marja de solvabilitate disponibilă, precum și solvabilitatea ajustată în vederea exercitării supravegherii suplimentare se calculează și se raportează conform prevederilor stabilite prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(5^¹)În funcție de clasele de asigurări practicate, asigurătorii sunt obligați să își determine marja de solvabilitate minimă, ale cărei modalități de calcul și de raportare se stabilesc prin norme emise în aplicarea prezentei legi.

(6)O treime din marja de solvabilitate minimă, prevăzută la alin. (1) lit. b), trebuie să constituie fondul de siguranță. Elementele care constituie fondul de siguranță se vor stabili prin norme emise în aplicarea prezentei legi. Mărimea fondului de siguranță nu poate fi mai mică decât cea prevăzută în legislația europeană din domeniul asigurărilor și va fi actualizată prin norme emise în concordanță cu prevederile acestei legislații. În funcție de clasele de riscuri subscrise, valoarea minimă a fondului de siguranță se stabilește prin norme emise în aplicarea prezentei legi. În cazul societăților mutuale, fondul de siguranță reprezintă cel puțin trei pătrimi din valoarea minimă a fondului de siguranță stabilită pentru asigurători.

(6^¹)În cazul sucursalelor aparținând societăților de asigurare cu sediul social în state terțe, deschise pe teritoriul României, fondul de siguranță reprezintă cel puțin jumătate din valoarea minimă a fondului de siguranță stabilită pentru asigurător.

(7)În vederea stabilirii marjei de solvabilitate, evaluarea activelor și a obligațiilor unui asigurator se efectuează conform normelor, care vor cuprinde și precizări privind categoria activelor și datoriilor care nu vor fi luate în considerare sau vor fi considerate numai într-o anumită proporție.

(1)Acțiunile emise de asigurători pot fi numai nominative.

(2)Orice forma de asociere prin care proprietatea acțiunilor este ascunsă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este lovită de nulitate.

(1)Activele unui asigurător/reasigurător admise să reprezinte rezervele tehnice brute trebuie să fie localizate în România sau într-un alt stat membru, pentru riscurile subscrise în România ori în alt stat membru.

(2)Activele fiecărui asigurător admise să reprezinte rezervele tehnice nu pot fi grevate de sarcini și nu pot face obiectul unor garanții de orice fel, în favoarea terților.

(3)Activele libere de sarcini admise să reprezinte rezervele tehnice constituite de sucursale stabilite pe teritoriul României, aparținând unor societăți de asigurare cu sediul social în state terțe, trebuie păstrate în România până la valoarea minimă a fondului de siguranță, iar surplusul poate fi păstrat în statele membre.

Asiguratorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital și rezervele tehnice în bunuri mobiliare și imobiliare, precum acțiuni, obligațiuni, alte titluri de participație, depozite bancare, clădiri destinate activității proprii sau închirierii.

(1)Asigurătorul trebuie să își conducă activitatea, cu respectarea normelor prudențiale specifice, conform practicilor în asigurări și să prevadă:

a)organizarea și desfășurarea activității cu prudenta și profesionalism, în concordanta cu natura și mărimea activității prestate;

b)încadrarea unui număr suficient de persoane care îndeplinesc condițiile de calificare, pregătire și de competență profesională, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi.

(2)Asigurătorul, pentru asigurările facultative practicate, trebuie să elaboreze:

a)propriile condiții de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare;

b)propriile clauze de asigurare, care pot modifica condițiile de asigurare, în funcție de opțiunea proprie sau de cea a asiguratului;

c)propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;

d)propriile reglementări și instrucțiuni de constatare și lichidare a daunelor, în stricta concordanta cu prevederile cuprinse în condițiile și în clauzele de asigurare;

e)reglementări interne privind constituirea și menținerea rezervelor tehnice, în funcție de propriul sistem de evidenta operativă, cu respectarea normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(3)Asigurătorul are obligația:

a)să conducă evidenta contabila și operativă, care să permită:

- întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

- analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul de a stabili dacă activitatea sa în ansamblu este rentabilă;

b)să supravegheze activitatea personalului propriu, a unităților din subordine și a agenților, subagenților și agenților subordonați și să instituie proceduri antifraudă, astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurare desfășurată de asigurător;

c)să își organizeze procedurile de control intern, în conformitate cu legislația în vigoare și cu normele emise în aplicarea prezentei legi.

c^¹)să transmită bugetul de venituri și cheltuieli, în fiecare an, în termen de 10 zile calendaristice de la data aprobării acestuia; orice rectificare a acestuia va fi transmisă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în același termen;

c^²)să își organizeze un sistem intern de management al riscului, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi;

c^³)asigurătorii cu activitate compozită au obligația să organizeze și să conducă evidența contabilă separat pentru cele două activități de asigurare;

c^⁴)să întocmească rapoarte privind activitatea de reasigurare proprie, precum și programele de reasigurare, ale căror periodicitate, conținut și formă vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi;

c^⁵)să instituie proceduri și să întreprindă măsuri de pregătire a personalului propriu pentru respectarea legislației în vigoare și a normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor privind combaterea terorismului și prevenirea spălării banilor prin intermediul activității de asigurare;

d)să întocmească și să prezinte situații financiare individuale și, după caz, consolidate, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legislației în vigoare;

e)să transmită orice alte raportări financiare, precum și alte rapoarte, situații sau analize solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ori stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi, avize sau decizii;

f)să țină un registru special al activelor admise să acopere rezervele tehnice constituite pentru asigurări generale și un registru special al activelor admise să acopere rezervele tehnice constituite pentru asigurările de viață, în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 și ale normelor emise în aplicarea prezentei legi;

f^¹)să instituie proceduri de avizare, constatare și soluționare a daunelor în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi;

f^²)să instituie proceduri de primire și soluționare a reclamațiilor, inclusiv pe cale amiabilă, să deschidă și să mențină un registru de reclamații și sesizări și să trimită raportări către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi;

g)să asigure auditarea situațiilor financiare anuale și, după caz, consolidate, de către un auditor financiar persoană juridică, autorizat de Camera Auditorilor Financiari din România, aprobat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi. Din echipa desemnată de auditor cel puțin o persoană trebuie să dețină calitatea de actuar, așa cum este definită în prezenta lege, sau să dovedească această calificare prin acte oficiale emise de autorități sau asociații profesionale din alte state;

h)să publice anual un raport care va conține cel puțin informațiile prevăzute în norme emise în aplicarea prezentei legi;

i)să prezinte direcțiilor de specialitate și echipelor de control ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor toate raportările, documentele, situațiile și informațiile solicitate de acestea.

(1)Auditorul financiar va întocmi un raport anual, însoțit de opinia sa, din care să rezulte dacă situațiile financiare prezintă o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare, a fluxurilor de trezorerie și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată, conform standardelor profesionale publicate de Camera Auditorilor Financiari din România.

(2)De asemenea, auditorul financiar va analiza practicile și procedurile controlului și auditului intern și, dacă consideră că acestea nu sunt corespunzătoare, va face recomandări asigurătorului pentru remedierea lor și va furniza, la solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, orice detalii, clarificări, explicații referitoare la datele cuprinse în situațiile financiare ale asigurătorului.

(3)Auditorul financiar al unui asigurător trebuie să informeze Comisia de Supraveghere a Asigurărilor de îndată ce, în exercitarea atribuțiilor sale, a luat cunoștință despre orice act sau fapt, în legătură cu asigurătorul ori cu entitățile care intră în perimetrul de consolidare, care:

a)constituie o încălcare a legii și/sau a reglementărilor ori a actelor emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condițiile de autorizare și de desfășurare a activității asigurătorului;

b)este de natură să afecteze situația patrimonială a asigurătorului sau buna sa funcționare;

c)poate conduce la un refuz din partea auditorului de a-și exprima opinia asupra situațiilor financiare ale asigurătorului sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.

(4)Transmiterea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a informațiilor prevăzute la alin. (3) nu constituie o încălcare a oricărei restricții privind divulgarea de informații și nu va atrage nici un fel de răspundere asupra persoanei în cauză.

(5)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează Camera Auditorilor Financiari din România privind orice încălcare a prevederilor alin. (1)-(3), în vederea luării de către aceasta a măsurilor necesare pentru remedierea acestor încălcări.

(1)Asigurătorul care exercita o activitate de asigurări generale are obligația să constituie și să mențină următoarele rezerve tehnice:

a)rezerva de prime - se calculează lunar prin însumarea cotelor-părți din primele brute subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferența dintre volumul primelor brute subscrise și această rezervă să reflecte primele brute alocate părții din riscurile expirate la data calculării;

b)rezerva de daune - se creează și se actualizează lunar, în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurator, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plății acestor daune;

c)rezerva de daune neavizate - se creează și se ajustează cel puțin la încheierea exercițiului financiar, dacă reglementările interne ale asigurătorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele întâmplate, dar neavizate;

d)rezerva de catastrofă - se creează prin aplicarea lunară a unui procent de minimum 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acoperă riscuri catastrofale, până când fondul de rezerva atinge cel puțin nivelul reținerii proprii sau 10% din acumularea răspunderilor asumate prin contractele ce acoperă riscuri catastrofale; aceasta rezerva este destinată acoperirii despăgubirilor aferente daunelor de natura catastrofală;

e)rezerva pentru riscuri neexpirate - se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exercițiului financiar, aferente contractelor de asigurare încheiate înainte de acea data, în măsura în care valoarea estimată a acestora depășește suma dintre rezerva de prime și primele care urmează să se mai încaseze la aceste contracte;

f)rezerva de egalizare - se creează în anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.

(2)În calculul rezervelor prevăzute la alin. (1) lit. b)-f) se includ sumele estimate pentru daune și costurile de lichidare a acestora, după deducerea părții ce urmează să fie recuperată de la reasigurători.

(3)Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări de viață are obligația, cu respectarea prevederilor art. 28, să constituie și să mențină rezerve tehnice, inclusiv rezerve matematice, pentru fondul asigurărilor de viață.

(4)Mărimea rezervelor tehnice, constituite și menținute conform alin. (1) și (3), nu poate fi mai mica decât mărimea obținută prin calculul acestor rezerve, potrivit metodologiei stabilite prin norme.

(4^¹)Primele brute subscrise, pe baza cărora se vor calcula rezervele tehnice prevăzute la alin. (1) lit. a), d) și e) și la alin. (3), se vor stabili în conformitate cu prevederile normelor.

(5)Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite și menținute în condițiile acestui articol, reprezintă obligații ale asigurătorului și se deduc din veniturile acestuia pentru determinarea profitului.

(6)În cazurile în care contractul de asigurare prevede încasarea primelor și plata despăgubirilor în valuta, rezervele tehnice aferente se pot constitui și menține în valuta. Evaluarea se va efectua în conformitate cu prevederile normelor.

(7)Alte categorii de rezerve tehnice pot fi stabilite prin norme, iar prevederile acestui articol se aplica și acestor categorii.

Prevederile art. 20-21 se aplică și reasigurătorilor.

(1)Categoriile de active admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului, regulile de dispersare a plasamentelor, precum și coeficientul de lichiditate se stabilesc prin norme, la elaborarea cărora se va ține seama de categoriile și de clasele de asigurări practicate.

(2)Activele admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului aflat în procedură de lichidare constituie gajul general al asiguraților creditori, creanțele acestora bucurându-se de prioritate absolută față de orice alte creanțe în ceea ce privește aceste active.