Capitolul II Activitatea agenților de plasare a forței de muncă și a furnizorilor de servicii de plasare a forței de muncă în străinătate
Art. 17
În cazul plasării în străinătate a unor lucrători cetățeni români care, după semnarea contractului de mediere, nu își respectă obligațiile ce decurg din acesta, lucrătorii sunt obligați să achite o sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de către agentul de plasare sau de către furnizorul de servicii de plasare a forței de muncă, în baza documentelor justificative, fără ca această sumă să depășească 200 euro/lucrător, cu excepția cazului în care au fost agreate contractual și plătite alte sume.
Sursa oficială: legislatie.just.roFișierul sursăRaportează o problemă cu acest text
Ultima verificare a Legii nr. 156/2000 față de legislatie.just.ro a fost la 19.01.2026, mai veche decât ar trebui. Textul poate să nu fie la zi.
Versiuni
Istoric
| În vigoare din | Ce s-a întâmplat | Prin | Comparație |
|---|---|---|---|
| 17.12.2021 | Modificat rândul 1 | Legea nr. 296/2021 | Vezi modificarea |
| 29.04.2021 | Modificat rândul 1 | OUG nr. 33/2021 | Vezi modificarea |
| 25.03.2019 | Modificat rândul 1 | Legea nr. 232/2017 | Vezi modificarea |
| 05.05.2009 | Modificat rândul 1 | OG nr. 43/2002 | Vezi modificarea |
| 12.12.2003 | Modificat rândul 1 | act nemenționat de sursă | Vezi modificarea |
| 04.08.2000 | Intrat în vigoare | Legea nr. 156/2000 | Forma inițială |