Art. 2

În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a)brevet european - brevetul acordat conform Convenției brevetului european;

b)cerere internațională - cererea de protecție a unei invenții, înregistrată conform Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor;

c)consilier în proprietate industrială - persoana specializată în acordarea asistenței în domeniul proprietății industriale (invenții, mărci, desene, modele etc.), care desfășoară legal această activitate;

e)Convenția de la Paris - Convenția pentru protecția proprietății industriale din 20 martie 1883, Paris, astfel cum a fost revizuită și modificată;

f)descriere - prezentarea în scris a invenției;

g)inventator - persoana care a creat invenția;

h)mandatar autorizat - persoana care exercită profesia de avocat sau de consilier în proprietate industrială și care poate reprezenta o parte interesată în procedurile în fața Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci;

i)OSIM - Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci;

j)predecesor - persoana fizică sau juridică îndreptățită la brevet anterior depunerii cererii de brevet;

k)publicare - difuzarea informației într-un mod accesibil publicului;

l)solicitant - persoana fizică sau juridică care cere acordarea unui brevet de invenție;

m)succesor în drepturi - orice persoană fizică sau juridică căreia i s-a transmis fie dreptul la acordarea brevetului de invenție, fie drepturile care decurg dintr-un brevet de invenție eliberat;

n)revendicare - partea de brevet care cuprinde obiectul protecției solicitate și al cărei conținut determină întinderea protecției;

o)titularul brevetului - persoana fizică sau juridică căreia îi aparține dreptul conferit prin brevet;

p)unitate - persoana juridică care funcționează legal;

q)persoana care exploatează invenția - persoana fizică sau juridică care o pune în aplicare în mod legal. Persoana care exploatează invenția poate să fie identică cu titularul brevetului.