Lege nr. 21/1991
Legea nr. 21/1991
Ultima verificare a Legii nr. 21/1991 față de legislatie.just.ro a fost la 20.07.2026, mai veche decât ar trebui. Textul poate să nu fie la zi.
Textul actului
Articolele 1–36 din 60 (pagina 1 din 2)
Capitolul I Dispoziții generale
Art. 1
Ultima modificare: act nemenționat de sursă · din 04.10.2002
Cetățenia română este legătura și apartenența unei persoane fizice la statul român.
Cetățenii români sunt egali în fața legii; numai ei vor fi admiși în funcțiile publice civile și militare.
Cetățenii României se bucura de protecția statului român.
Art. 2
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Modurile de dobândire și de pierdere a cetateniei române sunt cele prevăzute în prezenta lege.
Art. 3
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Încheierea, declararea nulității, anularea sau desfacerea căsătoriei între un cetățean român și un străin nu produce efecte asupra cetateniei soților.
Capitolul II Dobândirea cetățeniei române
Art. 4
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Cetățenia română se dobândește prin:
a)naștere;
b)adopție;
c)acordare la cerere.
Art. 5
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Copiii născuți pe teritoriul României, din părinți cetățeni români, sunt cetățeni români.
Sunt, de asemenea, cetățeni români cei care:
a)s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul dintre părinți este cetățean român;
b)s-au născut în străinătate și ambii părinți sau numai unul dintre ei are cetățenia română.
Copilul găsit pe teritoriul statului român este cetățean român, dacă nici unul dintre părinți nu este cunoscut.
Art. 6 B. Prin adopție
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Cetățenia română se dobândește de către copilul cetățean străin sau fără cetățenie prin adopție, dacă adoptatorii sunt cetățeni români, iar adoptatul nu a împlinit vârsta de 18 ani.
În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetățean român, cetățenia adoptatului minor va fi hotărâtă, de comun acord, de către adoptatori. În situația în care adoptatorii nu cad de acord, instanța judecătorească competența sa încuviințeze adoptia va decide asupra cetateniei minorului, ținând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimțământul acestuia.
Dacă adoptia se face de către o singura persoana, iar aceasta este cetățean român, minorul dobândește cetățenia adoptatorului.
Art. 7
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
În cazul declarării nulității sau anulării adopției, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a fost niciodată cetățean român, dacă domiciliază în străinătate sau dacă părăsește țara pentru a domicilia în străinătate.
În cazul desfacerii adopției copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cetățenia română pe data desfacerii adopției, dacă acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăsește țara pentru a domicilia în străinătate.
Art. 8
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin, dacă îndeplinește următoarele condiții:
a)s-a născut și domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deși nu s-a născut pe acest teritoriu, locuiește în mod legal, continuu și statornic pe teritoriul statului român de cel puțin 7 ani sau, în cazul în care este căsătorit cu un cetățean român, de cel puțin 5 ani;
b)dovedește prin comportarea și atitudinea sa loialitate față de statul și de poporul român;
c)a împlinit vârsta de 18 ani;
d)are asigurate mijloacele legale de existenta;
e)este cunoscut cu o buna comportare și nu a fost condamnat în țara sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român;
f)cunoaște limba română și poseda notiuni elementare de cultura și civilizatie românească, în măsura suficienta pentru a se integra în viața socială;
g)cunoaște prevederile Constituției României.
Termenele prevăzute la alin. 1 lit. a) pot fi reduse până la jumătate în cazul în care solicitantul este o personalitate recunoscută pe plan internațional.
Art. 8^1 Viitor
Art. 8^2 Viitor
Art. 9
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Copilul născut din părinți cetățeni străini sau fără cetățenie și care nu a împlinit vârsta de 18 ani dobândește cetățenia română o dată cu părinții săi.
În cazul în care numai unul dintre părinți dobândește cetățenia română, părinții vor hotărî, de comun acord, cu privire la cetățenia copilului. În situația în care părinții nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ținând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimțământul acestuia.
Copilul dobândește cetățenia română pe aceeași dată cu părintele sau.
Art. 10
Ultima modificare: OUG nr. 68/2002 · din 04.10.2002
Cetățenia română se poate acorda și persoanei care a avut această cetățenie și care cere redobandirea ei, cu păstrarea cetateniei străine și stabilirea domiciliului în țara sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinește în mod corespunzător condițiile prevăzute la art. 8 lit. b), c) și e).
Dispozițiile alin. 1 se aplică și foștilor cetățeni români care înainte de data de 22 decembrie 1989 au pierdut cetățenia română din diferite motive, precum și celor cărora li s-a ridicat cetățenia română fără voia lor sau din alte motive neimputabile lor și descendenților acestora.
Părinții care se repatriaza și solicita redobandirea cetateniei române hotărăsc și în privința cetateniei copiilor lor minori. În situația în care părinții nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ținând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimțământul acestuia.
Redobandirea cetateniei de către unul dintre soți nu are nici o consecința asupra cetateniei celuilalt soț. Soțul cetățean străin sau fără cetățenie al persoanei care se repatriaza și redobândește cetățenia română poate cere dobândirea cetateniei române în condițiile prezentei legi.
Art. 10^1 Viitor
Art. 10^2 Viitor
Art. 11
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Aprobarea cererilor de acordare a cetateniei române se face prin hotărâre a Guvernului care apreciază, în acest sens, asupra propunerilor ministrului justiției.
Hotărârea Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Capitolul III Procedura acordării cetățeniei române
Art. 12
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Cererea de acordare a cetateniei române se face personal sau prin mandatar cu procura specială și autentică și va fi însoțită de acte care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege.
Art. 13
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Cererea de acordare a cetateniei române se adresează comisiei pentru constatarea condițiilor de acordare a cetateniei, care funcționează pe lângă Ministerul Justiției.
Comisia, formată din 5 magistrați de la Tribunalul București, este desemnată, pe o perioadă de 4 ani, de președintele acestei instanțe.
Președintele comisiei este magistratul cu funcția cea mai mare sau, la funcții egale, magistratul cu cea mai mare vechime în funcție.
Comisia are un secretariat condus de un consilier din Ministerul Justiției, desemnat de ministru.
Art. 13^1 Viitor
Art. 13^2 Viitor
Art. 14
Ultima modificare: act nemenționat de sursă · din 04.10.2002
Comisia dispune, pe cheltuiala petiționarului, publicarea în extras a cererii de acordare a cetateniei române în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
Examinarea cererii de către comisie se va putea face numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării acesteia.
Art. 14^1 Viitor
Art. 15
Ultima modificare: act nemenționat de sursă · din 04.10.2002
În vederea soluționării cererii, comisia poate dispune:
a)completarea actelor, precum și orice explicații din partea petiționarului;
b)solicitarea de relații de la orice autorități;
c)citarea oricărei persoane care ar putea da informații folositoare.
Art. 15^1 Viitor
Art. 16
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Autoritățile publice care dețin date sau informații din care rezultă ca solicitantul nu întrunește condițiile legale pentru acordarea cetateniei sunt obligate să le comunice comisiei.
Orice persoană poate face întâmpinare la comisia prevăzută la art. 13, cu privire la cererea de obținere a cetateniei române, în cazul prevăzut la alin. 1.
Art. 16^1 Viitor
Art. 17
Ultima modificare: act nemenționat de sursă · din 04.10.2002
După examinarea cererii comisia va întocmi un raport pe care îl va înainta, împreună cu cererea de acordare a cetateniei române, ministrului justiției.
În raport se va menționa, în mod obligatoriu, dacă sunt sau nu sunt întrunite condițiile legale pentru acordarea cetateniei.
Art. 18
Ultima modificare: Legea nr. 542/2002 · din 04.10.2002
Pe baza raportului comisiei ministrul justiției va prezenta Guvernului proiectul de hotărâre pentru acordarea cetateniei.
În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru acordarea cetateniei, pe baza raportului comisiei ministrul justiției va comunică aceasta petiționarului.
Împotriva comunicării ministrului justiției persoana nemultumita se poate adresa instanței de contencios administrativ competente în termen de 15 zile de la primirea acesteia, fără efectuarea procedurii prealabile.
Art. 19
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Persoana căreia i se acordă cetățenia română, potrivit art. 8 și 10, cu stabilirea domiciliului în țara, depune în termen de 6 luni, în fața ministrului justiției sau a secretarului de stat delegat anume în acest scop, jurământul de credința față de România.
Jurământul are următorul conținut:
"Jur sa fiu devotat patriei și poporului român, sa apar drepturile și interesele naționale, sa respect Constituția și legile României."
Persoana care a obținut cetățenia română în condițiile prevăzute la art. 10, cu menținerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credința în fața șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din țara în care domiciliază.
Art. 19^1 Viitor
Art. 20
Ultima modificare: Legea nr. 542/2002 · din 04.10.2002
Cetățenia română se dobândește pe data depunerii jurământului de credința.
După depunerea jurământului ministrul justiției ori, după caz, șeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular va elibera persoanei căreia i s-a acordat cetățenia română un certificat constatator.
Nedepunerea jurământului de credința față de România, în termenul prevăzut la art. 19 alin. 1, din vina persoanei căreia i s-a acordat cetățenia română atrage încetarea efectelor hotărârii Guvernului de acordare a cetateniei române față de persoana în cauza.
Art. 21
Ultima modificare: act nemenționat de sursă · din 04.10.2002
Dovada cetateniei române se face cu buletinul de identitate sau, după caz, cu cartea de identitate, pasaportul ori cu certificatul prevăzut la art. 20 alin. 2.
Cetățenia copilului până la vârsta de 14 ani se dovedește cu certificatul sau de naștere, însoțit de buletinul ori cartea de identitate, după caz, sau pasaportul oricăruia dintre părinți.
În cazul în care copilul este înscris în buletinul sau în cartea de identitate, după caz, ori în pasaportul unuia dintre părinți, dovada cetateniei se face cu oricare dintre aceste acte.
Dacă dovada cetateniei copilului până la vârsta de 14 ani nu se poate face în condițiile alineatului precedent, dovada se va putea face cu certificatul eliberat de organele de evidenta a populației.
Dovada cetateniei copiilor gasiți se face, până la vârsta de 14 ani, cu certificatul de naștere.
Capitolul IV Dovada cetățeniei române
Art. 22
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
În caz de nevoie misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României eliberează, la cerere, dovezi de cetățenie pentru cetățenii români aflați în străinătate.
Art. 22^1 Viitor
Art. 23
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Cetățenia română se pierde prin:
a)retragerea cetateniei române;
b)aprobarea renunțării la cetățenia română;
c)în alte cazuri prevăzute de lege.
Capitolul V Pierderea cetățeniei române
Art. 24
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Cetățenia română se poate retrage persoanei care:
a)aflată în străinătate, săvârșește fapte deosebit de grave prin care vătăma interesele statului român sau lezeaza prestigiul României;
b)aflată în străinătate, se inroleaza în forțele armate ale unui stat cu care România a rupt relațiile diplomatice sau cu care este în stare de război;
c)a obținut cetățenia română prin mijloace frauduloase.
Cetățenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobândit-o prin naștere.
Art. 25
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Retragerea cetateniei române nu produce efecte asupra cetateniei soțului sau copiilor persoanei căreia i s-a retras cetățenia.
Art. 26
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Pentru motive temeinice se poate aproba renunțarea la cetățenia română persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani și care:
a)nu este invinuita sau inculpata într-o cauza penală ori nu are de executat o pedeapsă penală;
b)nu este urmărită pentru debite către stat, persoane fizice sau juridice din țara sau, având astfel de debite, le achită ori prezintă garanții corespunzătoare pentru achitarea lor;
c)a dobândit ori a solicitat și are asigurarea ca va dobândi o alta cetățenie.
Art. 27
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Pierderea cetateniei române prin aprobarea renunțării nu produce nici un efect asupra cetateniei soțului sau copiilor minori.
Cu toate acestea, în cazul în care ambii părinți obțin aprobarea renunțării la cetățenia română, iar copilul minor se afla împreună cu ei în străinătate ori părăsește împreună cu ei țara, minorul pierde cetățenia română o dată cu părinții săi, iar dacă aceștia au pierdut cetățenia română la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia în străinătate, părăsește țara după ce ambii părinți au pierdut cetățenia română pierde cetățenia română pe data plecării sale din țara.
Dispozițiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător și în cazul în care numai unul dintre părinți este cunoscut sau este în viață.
Copilul minor, încredințat prin hotărâre judecătorească părintelui care are domiciliul în străinătate și care renunța la cetățenie, pierde cetățenia română pe aceeași dată cu părintele căruia i-a fost încredințat și la care locuiește, cu condiția obținerii acordului celuilalt părinte, cetățean român.
În situațiile prevăzute la alin. 2, 3 și 4 copilului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimțământul.
Art. 28
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Copilul minor, cetățean român, adoptat de un cetățean străin, pierde cetățenia română, dacă, la cererea adoptatorului sau, după caz, a adoptatorilor, dobândește cetățenia acestora în condițiile prevăzute de legea străină. Minorului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimțământul.
Data pierderii cetateniei române în condițiile alin. 1 este data dobândirii de către minor a cetateniei adoptatorului.
În cazul declarării nulității sau anulării adopției, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a pierdut niciodată cetățenia română.
Art. 29
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
În cazul declarării nulității sau anulării adopției, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a pierdut niciodată cetățenia română.
Cetățenia română se pierde și în cazul în care filiația s-a stabilit numai față de un părinte cetățean străin, celălalt părinte rămânând necunoscut.
Data pierderii cetateniei române în condițiile alin. 1 și 2 este data stabilirii filiației copilului.
Art. 30
Ultima modificare: act nemenționat de sursă · din 04.10.2002
Guvernul României dispune prin hotărâre retragerea cetateniei române sau, după caz, aprobarea renunțării la cetățenia română, apreciind asupra propunerii ministrului justiției, făcuta potrivit procedurii prevăzute la art. 13-18.
Art. 30^1 Viitor
Capitolul VI Procedura retragerii cetățeniei române și aprobării renunțării la cetățenia română
Art. 31
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Orice autoritate sau persoana care are cunoștința de existenta unui motiv pentru retragerea cetateniei române poate sesiza, în scris, comisia de pe lângă Ministerul Justiției, având obligația sa producă dovezile de care dispune.
Comisia sesizată poate cere date sau informații de la orice autoritate sau persoana care are cunoștința despre existenta situației prevăzute la art. 24.
Art. 32
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Cererea de renunțare la cetățenia română se face personal sau prin mandatar cu procura specială și autentică și se depune la comisia care funcționează pe lângă Ministerul Justiției, care va proceda potrivit prevederilor art. 13-18.
Capitolul VII Dispoziții finale și tranzitorii
Art. 33
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Data pierderii cetateniei române prin retragere sau prin aprobarea renunțării la aceasta este data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului.
Art. 34
Ultima modificare: Legea nr. 192/1999 · din 06.03.2000
Sunt și rămân cetățeni români persoanele care au dobândit și au păstrat această cetățenie potrivit legislației anterioare.
Art. 34^1 Viitor
Art. 34^3 Viitor
Art. 35 Text încheiat
Art. 36
Ultima modificare: OUG nr. 68/2002 · din 04.10.2002
Cererile privind acordarea cetateniei române și aprobarea renunțării la cetățenia română sunt supuse unei taxe prevăzute de lege.
Prin derogare de la prevederile alin. 1, redobandirea cetateniei române potrivit art. 10 alin. 2 este scutită de plată taxelor prevăzute de lege.