Legea nr. 3/1978

Asigurarea sănătății populației, afirmarea deplina a capacității de muncă și creație a omului, creșterea și educarea unor generații viguroase, capabile sa perpetueze și sa ducă mai departe inaltele virtuti morale și spirituale ale poporului, constituie obiective principale ale politicii partidului și statului în procesul multilateral de dezvoltare și inflorire a patriei, de ridicare a bunastarii și prosperitatii întregii natiuni.

Statul asigură întregii populații apărarea și întărirea sănătății, fără deosebire de naționalitate, rasa, sex sau religie, precum și asistența medicală gratuita, în condițiile prevăzute de lege. Asigurarea sănătății populației se realizează potrivit unor măsuri complexe - economice, sociale, culturale și sanitare - integrate în planul național unic de dezvoltare economico-socială. Pe aceasta baza se creează condițiile necesare pentru dezvoltarea fizica și intelectuală sanatoasa a tuturor cetățenilor, sprijinirea procesului de creștere a natalitatii, ocrotirea mamei și copilului, întărirea familiei, realizarea cerințelor de igiena și protecție a muncii, prevenirea poluarii mediului înconjurător și intensificarea acțiunilor de cultura și de educație sanitară. Concomitent cu acțiunile de păstrare și intarire a sănătății populației, de prevenire a imbolnavirilor, se asigura toate mijloacele pentru tratament și refacere a sănătății în caz de imbolnavire, pentru recuperarea capacității de muncă, prelungirea duratei activității și a vieții omului.

În concordanta cu dezvoltarea economico-socială a tarii, statul aloca o parte importanța din venitul național pentru lărgirea și perfecționarea rețelei de unități sanitare, pentru îmbunătățirea continua a dotării acesteia cu medicamente, produse biologice, aparatura și utilaje medicale, cu alte mijloace terapeutice și profilactice, precum și pentru valorificarea factorilor naturali pentru odihna, recrearea și sănătatea oamenilor muncii, a întregii populații.

Statul asigură formarea medicilor, farmacistilor și celuilalt personal sanitar, perfecționarea continua, precum și repartizarea corespunzătoare a acestuia pe întreg teritoriul tarii. În unitățile administrativ-teritoriale locuite și de populație de alta naționalitate decît cea română se va asigura încadrarea unităților cu personal sanitar din rindul acesteia sau care cunoaște limba și felul de trai al populației locale.

Întreaga activitate de apărare a sănătății populației se exercită prin unitățile sanitare de stat, care asigura accesul neingradit al tuturor cetățenilor la asistența medicală. Unitățile sanitare sînt obligate să-și organizeze activitatea astfel încît sa acorde asistența medicală necesară în mod neintrerupt, ziua și noaptea.

În aplicarea politicii partidului și statului în domeniul sănătății publice, organele de conducere a activității sanitare și unitățile sanitare, ca organe de execuție, trebuie să asigure realizarea următoarelor obiective principale:

a)promovarea și întărirea sănătății poporului pentru păstrarea și dezvoltarea continua a capacității sale de creație materială și spirituală, pentru creșterea viguroasa, fizica și intelectuală, a noilor generații;

b)îmbunătățirea permanenta a condițiilor de igiena în mediul de viața al populației și la locul de muncă, respectarea normelor de protecție a mediului înconjurător, astfel ca oamenii să fie feriti de îmbolnăviri sau accidente, să-și mențină o cît mai buna stare de sănătate;

c)apărarea și întărirea sănătății mamei, copilului și tineretului, creșterea natalitatii, asigurarea unor proporții corespunzătoare în structura de vîrsta a populației și menținerea tineretii națiunii;

d)formarea deprinderilor sanatoase de viața și munca, prin folosirea unei alimentatii rationale, practicarea culturii fizice, sportului și turismului, utilizarea pe scara larga a factorilor naturali, respectarea unui regim echilibrat de activitate și odihnă;

e)organizarea unor largi acțiuni de profilaxie, identificarea și evaluarea factorilor care influențează negativ sănătatea publică și luarea din timp a măsurilor necesare pentru înlăturarea acestora;

f)acordarea unei asistente medicale de calitate, prompta și eficienta, care să asigure tratament medical corespunzător pentru apărarea și refacerea în termen cît mai scurt a sănătății cetățenilor;

g)ridicarea continua a nivelului de educație sanitară al întregii populații, astfel încît fiecare cetățean sa devină apărătorul sănătății proprii, a familiei și a colectivității.

Personalul sanitar are obligația să asigure realizarea obiectivelor politicii sanitare în unitățile în care își desfășoară activitatea și acordarea asistenței medicale preventive, curative și de recuperare a capacității de muncă, în condițiile prevăzute de prezenta lege. În acest scop, personalul sanitar are obligația să-și consacre întreaga energie, putere de muncă și pricepere activității de asigurare a stării de sănătate, de prevenire a imbolnavirilor și de intarire continua a capacității de muncă a cetățenilor, sa răspundă cu promptitudine oricînd se solicita îngrijire medicală, sa manifeste spirit de abnegatie în îndeplinirea profesiei, să respecte normele eticii și echității socialiste și să-și desavirseasca pregătirea profesională.

Pentru perfecționarea continua a ocrotirii sănătății populației, unitățile și întreg personalul sanitar au obligația sa introducă și sa valorifice în practica medicală cuceririle științei și tehnicii. Cercetarea științifică trebuie să asigure practicii medicale noi metode și mijloace pentru prevenirea imbolnavirilor, apărarea și refacerea sănătății, sa promoveze studierea multilaterala a organismului uman, sa urmărească dezvoltarea sanatoasa, echilibrata, fizica și psihică, a tuturor membrilor societății și folosirea, în scopul intaririi sănătății, a factorilor naturali din țara noastră.

Înfăptuirea politicii partidului și statului în domeniul sanitar, aplicarea unitară a măsurilor privind asigurarea sănătății, organizarea, îndrumarea și controlul acestei activități se realizează de Consiliul Sanitar Superior și Ministerul Sănătății pe întreg teritoriul tarii, precum și de consiliile populare în unitățile administrativ-teritoriale în care funcționează. În comune, orașe și municipii, răspunderea nemijlocită pentru aducerea la îndeplinire a tuturor măsurilor privind asistența medicală a populației și a colectivităților revine unităților sanitare teritoriale. Unitățile și personalul sanitar, organele de conducere sanitară au obligația să raporteze periodic, potrivit legii, organelor de conducere colectivă ale unităților socialiste, consiliilor populare comunale, orășenești, municipale și județene, altor organe de stat centrale și locale, asupra activității desfășurate, a evoluției stării de sănătate și a măsurilor ce se impun pentru continua imbunatatire a acesteia.

Unitățile socialiste răspund de aplicarea întocmai a măsurilor de asigurare a sănătății, de îndeplinirea sarcinilor ce le revin pentru protecția muncii, a condițiilor privind igiena individuală și colectivă, protecția sanitară a aerului, solului, apei și alimentelor.

Consiliile populare răspund în unitățile administrativ-teritoriale în care funcționează de aducerea la îndeplinire a sarcinilor de asigurare a sănătății, de realizarea condițiilor de igiena și salubritate publică, de dezvoltarea și modernizarea unităților sanitare din subordine, de utilizare eficienta a bazei tehnico-materiale și a personalului sanitar.

Ministerele și celelalte organe centrale răspund, fiecare în domeniul lor de activitate, de realizarea sarcinilor ce revin unităților subordonate în domeniul sănătății și de stabilirea măsurilor necesare pentru continua imbunatatire a acesteia.

Uniunea Generală a Sindicatelor din România, Uniunea Tineretului Comunist, Consiliul Național al Femeilor și celelalte organizații obștești sînt obligate să contribuie la asigurarea și întărirea sănătății populației, la respectarea normelor de igiena și de protecție a muncii, la eliminarea factorilor nocivi de la locul de muncă și prevenirea bolilor profesionale, la respectarea stricta a prevederilor legale privind acordarea concediilor medicale, precum și la ridicarea nivelului de educație și cultura sanitară al oamenilor muncii.

Societatea de Cruce Roșie din Republica Socialistă România trebuie să participe activ, alături de organele de conducere și unitățile sanitare, la raspindirea cunoștințelor sanitare, la formarea deprinderilor igienice în rindul populației, la mobilizarea oamenilor muncii în vederea realizării măsurilor de intarire a sănătății, precum și la acțiunile de donare de singe.

Fiecare cetățean are datoria să respecte întocmai prevederile legale privind asigurarea sănătății populației, sa apere sănătatea proprie, a familiei și a colectivității din care face parte, să respecte normele de igiena, de prevenire și combatere a poluarii mediului înconjurător și sa participe activ la realizarea acțiunilor interesînd sănătatea publică.

Rețeaua unităților sanitare de baza se compune din dispensare medicale, dispensare policlinici și spitale, organizate pe principiul teritorial sau al locului de muncă. Unitățile sanitare, ca organe de execuție, răspund, față de consiliile populare și organele de conducere sanitară, de realizarea întregului complex de măsuri, stabilit potrivit legii, pentru asigurarea sănătății populației din raza lor de activitate. Unitățile sanitare din întreprinderi și instituții de învățămînt răspund de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin și în fața organelor de conducere colectivă ale acestora. Fondurile necesare pentru funcționarea unităților sanitare, inclusiv cele pentru retribuirea personalului sanitar, se prevăd în bugetele consiliilor populare comunale, orășenești, municipale, județene și a municipiului București. Unitățile sanitare organizate pe lîngă întreprinderi beneficiază și de mijloace materiale asigurate, potrivit legii, din fondurile pentru acțiuni sociale ale acestora. De asemenea, întreprinderile sînt obligate să asigure spațiul și celelalte mijloace necesare pentru întreținerea și buna funcționare a unităților sanitare respective.

Unități sanitare se pot organiza în condițiile prevăzute de lege și în subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne și Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor. Pentru activitatea medico-sanitară, aceste unități sînt subordonate și Ministerului Sănătății.

Normele unitare de structura pentru unitățile sanitare se aproba prin decret al Consiliului de Stat.

Dispensarul medical și dispensarul policlinic

Dispensarul medical constituie unitatea sanitară de baza care se organizează în comune, orașe și municipii, întreprinderi și instituții de învățămînt, pentru aplicarea măsurilor sanitare și acordarea asistenței medicale generale, profilactice sau curative, populației din teritoriul stabilit. În cadrul dispensarului medical funcționează cabinete medicale de consultații și tratamente de medicina generală și, după caz, cabinete de stomatologie, stationare de adulti și copii, casa de nașteri, puncte sanitare, punct de laborator și radiologie și alte asemenea. Dispensarul policlinic este unitatea sanitară organizată în orașe și municipii, care funcționează cu cabinete de medicina generală și cabinete de consultații și tratamente de specialitate.

În fiecare comuna se organizează un dispensar medical, care răspunde de realizarea întregului complex de măsuri pentru asigurarea sănătății populației din toate localitățile componente. În comunele cu număr mare de locuitori, dispensarele medicale se pot organiza și cu cabinetele de specialitate. Pentru acordarea asistenței de specialitate, dispensarele conlucreaza cu spitalul cel mai apropiat, stabilit de direcția sanitară. Dispensarele medicale comunale funcționează în subordinea direcției sanitare județene sau a Direcției sanitare a municipiului București. În comunele unde sînt organizate spitale, acestea îndeplinesc și atribuțiile dispensarului medical comunal.

În orașe și municipii se organizează unu sau mai multe dispensare medicale sau dispensare policlinici, în raport cu numărul populației și teritoriul stabilit de direcția sanitară, corespunzător normelor unitare de structura. Dispensarul medical din orașe și municipii funcționează în subordinea direcției sanitare județene sau a Direcției sanitare a municipiului București. Pentru acordarea asistenței de specialitate, dispensarul medical conlucreaza cu spitalul stabilit de direcția sanitară. Dispensarul policlinic se organizează în subordinea spitalului și asigura atît asistența de medicina generală, cît și cea de specialitate pentru populația din teritoriul stabilit.

Pe lîngă întreprinderi și instituții de învățămînt, în raport cu numărul personalului muncitor sau, după caz, al elevilor ori studenților, se pot organiza, potrivit legii, dispensare medicale sau dispensare policlinici. Dispensarele medicale sau dispensarele policlinici organizate pe lîngă întreprinderi sau instituții de învățămînt sînt subordonate, după caz, direcției sanitare județene sau spitalului care asigura asistența medicală pentru unitatea respectiva.

Dispensarul medical îndeplinește, în principal, următoarele atribuții:

a)urmărește respectarea stricta a normelor de igiena publică, asigurarea protecției sanitare a fîntînilor, celorlalte surse de apa potabilă, a condițiilor de igiena în alimentația publică, în colectivitatile de copii, tineret și la locurile de muncă;

b)aplica măsurile de prevenire și combatere a bolilor, precum și celelalte măsuri prevăzute în programele de sănătate;

c)asigura asistența medicală a femeii gravide, mamei și copilului;

d)urmărește evoluția stării de sănătate a personalului muncitor, a elevilor și studenților și, în funcție de specificul activității acestora, face propuneri organelor prevăzute de lege pentru aplicarea măsurilor sanitare necesare;

e)desfășoară activități de educație sanitară și antreneaza activul sanitar obștesc și întreaga populație la realizarea măsurilor profilactice;

f)efectuează analiza imbolnavirilor care produc incapacitate temporară de muncă în întreprinderile fără dispensar propriu și constata incapacitatea temporară de muncă;

g)acorda asistența medicală de urgenta în caz de boala sau accident;

h)acorda asistența medicală generală, profilactica și curativă, efectuează tratamente în dispensar ori, după caz, la domiciliul bolnavilor, precum și analize de laborator;

i)asigura continuarea ingrijirilor medicale de către spitale în cazurile în care nu are posibilități de diagnostic sau tratament, precum și în cazul bolnavilor sau suspectilor de boli infectioase care necesita internarea obligatorie;

j)acorda ingrijirile medicale în stationarul cu paturi pentru cazurile de îmbolnăviri care necesita o supraveghere medicală permanenta și nu impun internarea în spital.

Dispensarul medical din întreprinderi, pe lîngă atribuțiile prevăzute de art. 23, controlează respectarea condițiilor igienice și aplicarea măsurilor privind înlăturarea factorilor nocivi de la locul de muncă, efectuează controlul medical periodic și la încadrarea în munca, analizează imbolnavirile care determina incapacitate de muncă, luînd măsuri pentru reducerea acestora și întărirea continua a stării de sănătate a personalului muncitor.

Spitalul

Spitalul este unitatea sanitară care asigura asistența medicală completa - preventivă, curativă și de recuperare - în zona teritorială stabilită de direcția sanitară sau Ministerul Sănătății, după caz. Spitalul se organizează cu dispensar policlinic pentru asistența medicală generală și de specialitate a bolnavilor ambulatori, cu cabinete de specialitate și tratamente, cu secții pentru bolnavii internati, precum și cu laboratoare medicale și alte compartimente de specialitate, stabilite potrivit normelor unitare de structura.

În raport de necesitățile medicale ale populației și de caracteristicile economico-sociale din unitățile administrativ-teritoriale, funcționează următoarele spitale:

a)spitalul comunal, organizat, de regula, în centre inter-cooperatiste pentru populația din mai multe localități apropiate, cu minimum 120 de paturi, cu secții de medicina interna, pediatrie, obstetrica pentru nașteri normale;

b)spitalul orasenesc cu minimum 250 de paturi și spitalul municipal cu minimum 400 de paturi, organizate în orașe și municipii, cu cel puțin următoarele secții; medicina interna, chirurgie, obstetrica-ginecologie, pediatrie;

c)spitalul județean, organizat în orașe și municipii reședința de județ, cu minimum 700 paturi și cu secții de medicina interna, chirurgie, obstetrica-ginecologie, pediatrie, ortopedie, traumatologie, anestezie-terapie intensiva, oftalmologie, O.R.L. și alte secții cu activități medicale de specialitate;

d)spitalul clinic, organizat în centre universitare medicale, fac parte din rețeaua unităților sanitare și desfășoară atît activitate de asistența medicală pentru populație, cît și activitate de învățămînt și cercetare științifică medicală.

În vederea asigurării asistenței medicale profilate pentru anume specialități - tuberculoza, boli infectioase, psihiatrie, neuropsihiatrie și alte asemenea - se pot organiza spitale pentru populația din mai multe județe sau de pe întregul teritoriu al tarii.

Spitalul se poate organiza, potrivit legii, și la întreprinderile mari sau pe platformele industriale, pentru asigurarea asistenței de medicina generală și de specialitate pentru personalul muncitor din unitățile respective, precum și pentru populația din teritoriul stabilit de direcția sanitară.

Spitalele se organizează în subordinea direcțiilor sanitare județene și a municipiului București. În condițiile legii, se pot organiza spitale în subordinea directa a Ministerului Sănătății. Spitalele răspund față de consiliile populare din unitatea administrativ-teritorială în care funcționează, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin în asigurarea sănătății populației, de calitatea, promptitudinea și eficienta asistenței medicale acordate. Spitalele care asigura asistența medicală în întreprinderi răspund pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin și față de consiliile oamenilor muncii din întreprinderi.

Spitalul îndeplinește, în principal, următoarele atribuții:

A. Cu privire la apărarea sănătății populației și prevenirea imbolnavirilor

a)executa, împreună cu unitățile sanitare din raza sa teritorială, sarcinile ce îi revin programele de sănătate;

b)supraveghează starea de sănătate a populației și analizează calitatea asistenței medicale, luînd măsurile corespunzătoare pentru continua perfecționare a acesteia;

c)stabilește măsurile necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor cu pondere importanța și a celor transmisibile și răspunde, ca organ de specialitate, pentru realizarea acestora;

d)asigura controlul stării de sănătate a unor grupe de populație supuse unui risc crescut de imbolnavire;

e)efectuează examene de specialitate pentru controlul aplicării normelor de igiena;

f)organizează acțiuni de educație sanitară și de informare permanenta privind problemele medico-sanitare importante din teritoriu.

B. Cu privire la asistența medicală a populației

a)acorda asistența medicală de urgenta, în caz de boala sau accident;

b)asigura asistența medicală generală și de specialitate bolnavilor ambulatori;

c)stabilește, în condițiile prevăzute de lege, incapacitatea temporară de muncă;

d)organizează și efectuează examene de specialitate și investigații de laborator pentru încadrarea în munca și executa controlul medical periodic al personalului muncitor, potrivit metodologiei stabilite de Ministerul Sănătății;

e)asigura îndrumarea de specialitate a creselor și leaganelor de copii stabilite de direcția sanitară.

C. Cu privire la asistența medicală a bolnavilor internati

a)efectuează, în cel mai scurt timp, investigațiile pentru precizarea diagnosticului și aplica tratamentul medical complet - curativ, preventiv și de recuperare - individualizat și diferențiat în raport de starea bolnavului, natura și stadiul evolutiv al bolii;

b)transmite diagnosticul și indicațiile terapeutice și de recuperare pentru bolnavii externati dispensarelor medicale și altor unități sanitare în vederea continuării ingrijirilor medicale;

c)efectuează investigațiile necesare expertizarii capacității de muncă și altor expertize, potrivit legii;

d)efectuează studii și cercetări medicale în legătură cu aplicarea unor noi metode de investigații și tratament, cu respectarea prevederilor legale;

e)asigura îndeplinirea sarcinilor ce-i revin din programele de formare, specializare și perfecționare a personalului sanitar.

Spitalul sau dispensarul policlinic care acorda asistența medicală în întreprinderi, în afară atribuțiilor prevăzute la alin. 1, lit. A și B, controlează respectarea condițiilor de igiena și aplicarea măsurilor privind eliminarea factorilor nocivi de la locurile de muncă, efectuează controlul medical periodic al personalului muncitor, analizează cauzele care duc la îmbolnăviri sau la incapacitate de muncă, ia sau, după caz, propune măsurile necesare pentru apărarea și întărirea stării de sănătate a personalului muncitor.

Statia de salvare

Statia de salvare se organizează în structura spitalului județean, iar în municipiul București, în subordinea direcției sanitare, pentru asigurarea, în condițiile legii, a cerințelor de transport cu mijloace speciale ale unităților sanitare din raza sa de activitate și a asistenței medicale de urgenta. În acest scop, formațiunile statiei de salvare au obligația de a răspunde solicitărilor cu promptitudine, de a acorda primele îngrijiri medicale și de a asigura transportul sanitar.

Programul de muncă al statiei de salvare este de 24 de ore, fără întrerupere, inclusiv duminica și sărbătorile legale.

Centrul de recoltare și conservare a singelui

Centrul de recoltare și conservare a singelui se organizează în structura spitalului județean. În municipiul București, atribuțiile centrului de recoltare și conservare a singelui se îndeplinesc de Centrul de hematologie din subordinea Ministerului Sănătății. Centrul asigura recoltarea și conservarea singelui, precum și prepararea unor derivate din singe necesare asistenței medicale. În acest scop efectuează analize și examene periodice ale donatorilor și participa la acțiunile de educație sanitară a populației, în vederea donarii de singe. Totodată, centrul îndrumă activitatea de recoltare și conservare a singelui, în teritoriul pe care îl deservește.

Cresa și leaganul de copii

Cresa este unitatea sanitară care asigura, în condițiile legii, creșterea, educarea și asistența medicală a copiilor în vîrsta de pînă la 3 ani, ai căror părinți sau sustinatori legali sînt încadrați în munca, se afla în perioada de studii ori în alte situații similare. Leaganul de copii este unitatea sanitară cu activitate permanenta prin care se asigura ocrotirea, creșterea, educarea și îngrijirea medicală a copiilor în vîrsta de pînă la 3 ani, fără sustinatori legali sau care prezintă anumite afecțiuni ori se afla în alte situații prevăzute de lege. Cresa și leaganul de copii funcționează, în condițiile prevăzute de lege, în subordinea consiliilor populare sau a spitalelor. Cresa de copii, organizată potrivit normelor unitare de structura pe lîngă o unitate socialistă, funcționează și în subordinea acesteia.

Cresa și leaganul de copii îndeplinesc, în principal, următoarele atribuții:

a)asigura un program educativ, complex, adaptat fiecărei grupe de vîrsta, în vederea stimulării dezvoltării sanatoase a copiilor și însușirii deprinderilor igienice adecvate virstei;

b)acorda îngrijirea medicală și asigura măsurile necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor, în special a celor transmisibile;

c)asigura alimentația rațională și individualizata, precum și folosirea de mijloace specifice pentru creșterea rezistentei și întărirea organismului copiilor.

Sanatoriul și preventoriul

În zonele cu factori naturali de cura de importanța și eficienta deosebită se organizează sanatorii, pe grupe de afecțiuni, care asigura asistența medicală prin utilizarea, în principal, a factorilor naturali, în scopul recuperării integrale a bolnavilor, consolidării stării de sănătate și a capacității de muncă a acestora.

Preventoriile se organizează în scopul recuperării integrale a celor care au suferit de unele boli contagioase, îndeosebi tuberculoza, precum și pentru prevenirea imbolnavirilor persoanelor care provin din mediu favorizant apariției unor astfel de îmbolnăviri.

Rețeaua farmaceutica

Asigurarea cu medicamente a populației și a unităților sanitare se realizează prin farmacii, oficii farmaceutice și alte unități ale comerțului socialist prevăzute de lege, repartizate pe întreg teritoriul tarii. Farmaciile se organizează, potrivit normelor unitare de structura, în subordinea oficiului farmaceutic și îndeplinesc, în principal, următoarele atribuții:

a)eliberează și, după caz, prepara medicamente și alte produse farmaceutice cu respectarea stricta a dispozițiilor legale;

b)răspund de asigurarea necesarului de produse farmaceutice, de conservarea și preschimbarea acestora în cadrul termenelor de valabilitate;

c)desfășoară acțiuni de combatere a automedicatiei și a abuzului de medicamente.

Oficiul farmaceutic se organizează în județe și în municipiul București în subordinea direcțiilor sanitare. Oficiul farmaceutic răspunde față de consiliul popular județean sau al municipiului București de întreaga activitate de distribuire a medicamentelor, depozitare și control al acestora, asigurind aprovizionarea ritmica cu produse farmaceutice, tehnico-medicale și materiale sanitare a farmaciilor, unităților sanitare și a populației, precum și prepararea unor produse prin laboratoarele sale de specialitate.

Centrul sanitaro-antiepidemic

Centrul sanitaro-antiepidemic se organizează în structura direcției sanitare județene sau a municipiului București. Centrul sanitaro-antiepidemic răspunde de exercitarea controlului respectării normelor de igiena, precum și de aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a bolilor transmisibile, profesionale și a celor cu larga raspindire, în care scop îndeplinește, în principal, următoarele atribuții:

a)efectuează investigații în legătură cu cauzele imbolnavirilor și factorilor care influențează sănătatea populației;

b)controlează și ia măsuri pentru respectarea de către organizațiile socialiste și cetățeni a normelor de igiena și antiepidemice, precum și a prescripțiilor din avizele sanitare;

c)recolteaza probe pentru analize de control sanitar, precum și produse biologice pentru controlul medical;

d)asigura respectarea măsurilor de protecție sanitară a frontierei de stat cu privire la bolile transmisibile;

e)îndrumă, controlează și răspunde de întreaga activitate de igiena și antiepidemica desfășurată de unitățile sanitare din județ.

Centrul sanitaro-antiepidemic exercita, în raza sa teritorială, funcția de inspecție sanitară de stat, în care scop:

a)autoriza din punct de vedere sanitar funcționarea obiectivelor economice și social-culturale de orice fel;

b)retrage autorizația sanitară de funcționare și dispune oprirea sau limitarea temporară a activității, în unitățile de orice fel, în condițiile prevăzute de lege;

c)dispune scoaterea din consumul public a alimentelor care nu corespund normelor de igiena;

d)dispune măsuri antiepidemice privind bolnavii, suspectii și purtatorii de germeni de boli transmisibile, precum și alte măsuri sanitare cu caracter obligatoriu pentru prevenirea și combaterea bolilor transmisibile și profesionale;

e)aplica sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea normelor de igiena, de prevenire și combatere a bolilor transmisibile.

Organele prin care se exercită conducerea colectivă a unităților sanitare sînt adunarea generală a oamenilor muncii, consiliul oamenilor muncii și biroul executiv al acestuia, care se organizează și funcționează, potrivit prevederilor legale, în unitățile cu personalitate juridică. Colectivul oamenilor muncii al fiecărei unități sanitare poarta răspunderea pentru rezultatele obținute în apărarea și promovarea sănătății, întărirea capacității de muncă a populației, precum și pentru buna gospodărire a mijloacelor materiale încredințate. Fiecare om al muncii din unitățile sanitare răspunde în fața colectivului pentru îndeplinirea sarcinilor proprii de muncă și, împreună cu întregul colectiv, pentru bunul mers al activității generale a acestora.

Conducerea unităților sanitare se asigura pe baza principiului conducerii colective, prin participarea nemijlocită a personalului muncitor la dezbaterea și soluționarea problemelor sanitare, sociale și economice, la elaborarea și înfăptuirea măsurilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor privind ocrotirea sănătății populației, precum și pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viața a întregului colectiv.

Adunarea generală a oamenilor muncii din unitățile sanitare îndeplinește, în principal, următoarele atribuții:

a)analizează activitatea desfășurată de unitatea sanitară și personalul acesteia și stabilește măsuri corespunzătoare pentru continua imbunatatire a calității asistenței medicale acordate populației;

b)urmărește întărirea ordinii și disciplinei, respectarea normelor de etica profesională și de deontologie medicală;

c)exercita controlul activității organelor colective de conducere și aproba darea de seama asupra activității unității;

d)analizează îndeplinirea sarcinilor ce revin unității pe baza dării de seama prezentate de consiliul oamenilor muncii și adopta măsuri în vederea îmbunătățirii permanente a activității acesteia;

e)aproba angajamentele colectivului de muncă și măsurile tehnico-organizatorice care să asigure îndeplinirea sarcinilor prevăzute în planul de muncă;

f)alege reprezentanții oamenilor muncii din unitate, membri în consiliul oamenilor muncii, și hotărăște revocarea celor care nu au desfășurat o activitate corespunzătoare.

Consiliul oamenilor muncii din unitățile sanitare este alcătuit din director, secretarul organizației Partidului Comunist Roman, directori adjuncți, președintele comitetului sindicatului, secretarul organizației Uniunii Tineretului Comunist, contabilul șef, șefii unor compartimente de muncă, medici, farmacisti și alți reprezentanți ai oamenilor muncii din unitatea sanitară. De asemenea, din consiliul oamenilor muncii fac parte reprezentanți ai personalului muncitor din întreprinderile de pe teritoriul în care unitatea sanitară își desfășoară activitatea, desemnați de organele de conducere colectivă ale unităților împreună cu organizațiile de sindicat, femei și tineret, precum și cetățeni desemnați în adunările cetățenilor.

Consiliul oamenilor muncii are, în principal, următoarele atribuții:

a)analizează periodic calitatea asistenței medicale acordate populației de unitatea sanitară și stabilește măsurile necesare pentru continua imbunatatire a acesteia;

b)analizează eficienta activității unității și propune spre aprobare organelor ierarhic superioare măsurile corespunzătoare;

c)stabilește măsuri pentru îmbunătățirea organizării muncii și utilizarea cît mai eficienta a personalului, asigura respectarea ordinii și disciplinei în unitate, cunoașterea și respectarea legilor, a normelor de etica profesională, ia măsuri pentru prevenirea încălcării acestora și sancționarea celor vinovați de săvîrșirea unor abateri;

d)stabilește regulamentul de organizare și funcționare a unității;

e)analizează periodic și răspunde de modul cum sînt folosite, întreținute și reparate fondurile fixe din dotare și cum sînt gestionate bunurile materiale și mijloacele financiare, ia măsuri pentru utilizarea rațională a acestora;

f)analizează periodic, împreună cu comitetul sindicatului, condițiile de muncă și de viața a personalului din unitate, precum și aplicarea măsurilor de protecție a muncii;

g)organizează periodic intilniri cu reprezentanții cetățenilor și ai organizațiilor socialiste din teritoriu și ia măsuri, pe baza propunerilor făcute, pentru continua imbunatatire a activității unității;

h)analizează propunerile făcute în adunările generale și asigura aplicarea celor care se dovedesc eficiente.

Conducerea colectivă a activității operative a unității sanitare se exercită de biroul executiv al consiliului oamenilor muncii, care asigura aducerea la îndeplinire a hotărîrilor consiliului. Biroul executiv al consiliului oamenilor muncii este alcătuit din director, care îndeplinește și funcția de președinte, directorii adjuncți, contabilul șef, alți specialiști din unitate.

Conducerea curenta a activității unităților sanitare și aducerea la îndeplinire a hotărîrilor organelor de conducere colectivă, precum și a sarcinilor stabilite de organul căruia îi este subordonata unitatea sanitară, se realizează de directorul unității sanitare ajutat de directorii adjuncți.

Pentru realizarea politicii partidului și statului în domeniul asigurării sănătății populației, Consiliul Sanitar Superior adopta, potrivit legii, hotărîri sau face propuneri și recomandări organelor competente, pentru perfecționarea, modernizarea și creșterea eficientei asistenței medicale, îmbunătățirea învățămîntului medical, pregătirea și folosirea rațională a personalului sanitar și a bazei materiale.