Legea nr. 144/1925

Pentru întreg Statul român exista o singura înaltă Curte de casație și de justiție.

Deciziunile Curților de apel și ale Curților cu jurați, precum și sentințele tribunalelor ordinare date ca instanțe de apel, sentințele jurisdictiilor speciale și ale tribunalelor militare, în cazurile și modul stabilit de lege, vor fi pronunțate cu recurs la înaltă Curte de casație. Se exceptează cazurile în cari, prin derogare de la competința generală a acestei Curți ca instanța de recurs, legea va fi atribuit altei instanțe acea competința.

Curtea de casație se compune dintr'un prim-președinte, trei presedinti de secție și 42 consilieri. Ea este împărțită în trei secțiuni. Fiecare secțiune se compune dintr'un președinte și numărul de consilieri ce urmează: secțiunea I cu 18 consilieri, iar secțiunile II și III cu câte 12 consilieri fiecare. Președintele de secție și consilierii sînt permanenți la secțiile din cari fac parte. Totus în caz de vacanta la o secție, Ministerul de Justiție, cu avizul conform al primului-președinte și al președinților de secție, poate da preferenta consilierilor dela celelalte secții cari cer locurile vacante.

Condițiunile de admisibilitate pentru numirea membrilor Curții de casație, precum și pozițiunea lor, sînt cele determinate de legea de organizare judecătorească.

Ministerul public depe lîngă Curtea de casație se compune dintr'un procuror general și 5 procurori de secție. Ei sînt inamovibili în aceleași condițiuni ca membrii Curții de casație.

Pe lîngă curtea de casație vor funcționa un număr de magistrați asistenți și anume: un magistrat asistent prim, trei magistrați asistenți de clasa I și 18 magistrați asistenți de clasa II. Magistrații asistenți fac parte din ordinul judecătoresc.

Magistratul asistent prim are gradul de consilier de Curte de apel; el este însărcinat cu publicarea Buletinului Curții de casație: ia parte la secțiunile-unite ale Curții și în comisiunile disciplinare și poate lua parte la ședința oricărei secțiuni, după delegațiunea primului președinte. El este capul tuturor magistraților asistenți și a funcționarilor din cancelaria Curții de Casație. Magistrații asistenți de clasa I au gradul de președinte de tribunal și vor putea fi inaintati pe loc după stagiul cerut de legea de organizare judecătorească pentru magistrați în genere pînă la gradul de consilier de Curte de apel. Ei ingrijesc a se păzi buna randuiala în ținerea registrelor și a tuturor hârtiilor din cancelariile secțiilor.

Nimeni nu va putea fi numit magistrat asistent de clasa II dacă nu are diploma de licențiat sau doctor în drept și dacă nu a ocupat funcțiunea de judecător de tribunal sau judecătorie, de procuror, sau un timp de cel puțin 2 ani pe aceea de supleant, substitut, ajutor de judecător, de grefier sau ajutor de grefa la o curte de apel. Ei au gradul de judecători de tribunal și vor putea fi inaintati pe loc după stagiul cerut de legea de organizare judecătorească pentru magistrați în genere pînă la gradul de prim-președinte de tribunal. Magistrații asistenți se vor numi numai cu avizul Curții de casație, iar în ce privește înaintarea lor pe loc și disciplina, li se vor aplica dispozițiunile legii de organizare judecătorească corespunzătoare gradului ce-l au în magistratura. Numărul magistraților asistenți de clasele I și II se poate spori, pe baza raportului primului președinte al Curții, de Ministerul de Justiție, prin buget anual, în raport cu necesitățile serviciului. Ei se împart la secțiuni de către primul-președinte cu avizul conform al președinților și iau locul magistratului asistent prim, după vechime, în lipsa lui.

Magistrații asistenți verifica și constata îndeplinirea procedurii înfățișării părților litigante făcînd mențiune de aceasta pe foaia dosarului; redactează deciziunea sub controlul consilierului raportor și al președintelui și rezumeaza speta la deciziunile a căror publicare în Buletin s'a dispus de Curte. În caz de împiedicare a consilierului raportor, președintele va putea insarcina pe un alt consilier cu controlarea redactarii motivelor deciziunii. Aceeas însărcinare o va putea da și în pricinile în cari nu se face raport, sau cînd dificultățile chestiunilor deduse în recurs reclama redactarea directa de către un consilier.

Primul-președinte prezidează Curtea întreaga în secțiuni-unite, precum și secțiile cari au sa judece divergintele și poate prezida, cînd crede de cuviință sau serviciul cere, și fiecare secție sau complet de judecată în parte. În lipsa primului-președinte, în toate cazurile arătate, ședințele se vor presida de președinții de secție, după ordinea vechimii, și în lipsa și acestora, de cel mai vechiu dintre membrii prezenți. Secțiile sau completele de judecată, în lipsa președinților cari pot prezida oricînd și oricărei dintre complete - se vor prezida de cel mai vechi dintre membrii lor. Cînd primul președinte prezidează, președinții de secții funcționează ca membrii.

Președinții și consilierii Curții de casație își au locurile în ședințele generale și în cele de secțiuni după rândul numirii lor.

Fiecare ședința a Curții va tine cel puțin 5 ore, începînd la ora 1 p.m. Magistratul asistent prim va tine un registru de prezenta membrilor Curții. Primul-președinte și, în lipsa lui, președinții de secții, după rândul vechimii vor încheia zilnic foaia de prezenta la ora 1 p. m., constatând cari membrii au venit la timp și adeverind ca ședințele s'au deschis sau nu la ora legală. Membrii absenți fără concediu sau sositi după ora legală, în afară de măsurile disciplinare la cari se expun, pierd dreptul la onorariu pentru, zilele de absenta sau întârzieri. Prim președintele va inainta Ministerului Justiției lista acelor absente sau întârzieri. Aceleași măsuri se aplică și magistraților asistenți și funcționarilor judecătorești ai Curții. Ministerul Justiției prin organul procurorului general al Curții precum și procurorul general dela sine, au dreptul de a controla stricta pazire a măsurilor prescrise în acest articol.

În sanul secției I se va constitui doua complete din câte 7 consilieri. Ele nu vor avea o compunere permanenta, ci consilierii vor alterna, iar judecata completelor se va urma concomitent ori succesiv. Modul de constituire prin alternarea completelor se va decide de președinții de secții în înțelegere cu primul-președinte. Repartiția recursurilor, în ordinea înregistrării lor, se va face, în sanul fiecărei secții, de președintele secției respective. Secțiunile II și III, vor judeca cu câte un complet de șapte consilieri. Cînd acest număr nu se poate împlini cu membrii din sanul secției, din pricina de boala, de concedii, de recuzare sau alte asemenea împrejurări, numărul se completează cu consilieri din celelalte secții, trași la sorți cu bile de primul-președinte în ședința publică fața cu ministerul public. Fiecare complet dela orice secție este competent a judeca orice recurs venit din circumscripția oricărei Curți de apel.

Nici o deciziune nu se poate pronunța de o secție sau un complet al Curții dacă se întrunește cel puțin cinci glasuri.

Intamplandu-se a nu se împlini numărul de glasuri cerut de art. precedent, completul chemat a hotărî asupra divergenței ivite se va compune din 11 membri. În compunerea acestui număr vor intra pe lîngă primul-președinte sau inlocuitorul sau, membrii prezenți și nerecuzabili ai secției respective iar restul pînă la completarea numărului legal, se va lua dintre consilierii celorlalte secții conform art. 13. Dacă la cercetarea din nou a recursului nu se va putea forma majoritatea de 7 glasuri, recursul se va trimite în judecata secțiunilor-unite.

Cînd Curtea de casație judeca în secțiuni-unite trebuie să fie de fața și sa ia parte la judecata cel puțin 31 consilieri. Completul va fi totdeauna compus dintr'un număr nepereche. În asemenea caz o deciziune nu se poate da decât cu majoritate absolută a glasurilor.

Secțiile II și III și fiecare complet din secția I vor tine cel puțin patru ședințe pe săptămîna. Secțiile unite țin de câte ori trebuinta va cere. În cazurile în cari o secțiune a Curții ar găsi ca e locul a se reveni asupra unei jurisprudente stabilite de unul din completele sale în cursul a 5 ani anteriori judecații recursului în discutiune, Curtea se va constitui cu completul cerut pentru diverginte. Cînd acea jurisprudenta a fost stabilită de secțiunile-unite ale Curții, atunci recursul se va judeca de asemenea în secțiuni-unite. Recursul se va judeca tot în secțiuni-unite în cazul cînd o secțiune ar găsi ca e locul a se reveni asupra unei jurisprudente stabilită de o alta secțiune.

SECȚIA II

Procurorul general este ținut sa asiste și sa pună concluziuni în toate afacerile la ședințele secțiunilor-unite și la ședințele de diverginte. În caz de lipsa de împiedicare, procurorul general este înlocuit de procurorul de secție cel mai vechiu, sau de cel delegat de dânsul.

Procurorii au dreptul de a-și da părerea despre aplicațiunea legii și de a lua concluziuni în toate cauzele ce se desbat înaintea Curții. Ei sînt datori de a lua concluziuni în toate afacerile penale, iar în afacerile civile ori comerciale numai în cazurile prevăzute de procedura civilă și de legi speciale. Procurorii nu pot, în nici un caz, sa ia parte sau sa asiste la deliberările judecătorilor, cari sînt în totdeauna secrete. Procurorii nu pot fi recuzati. În caz de lipsa de procuror, primul-președinte sau acela ce-l înlocuiește va delega pre unul din membrii Curții spre a lua concluziuni în ședința.

Procurorul general are dreptul de control și de priveghere asupra concluziunilor pregătite de procurorul de secție pentru a le pune înaintea Curții. Dacă procurorul general nu încuviințează concluziunile procurorului de secție și acesta starueste în părerea sa, atunci procurorul general va lua insas parte la ședința, sau va delega un alt procuror.

Ministerul public, direct sau luînd înțelegere cu ministrul justiției, va putea ataca, înaintea Curții de casație, pentru rea interpretare a legii, hotărîrile desavarsite și actele celorlalte instanțe judecătorești în pricini civile, chiar cînd nu se vor ataca de părțile interesate, însă numai în interesul legii și după expirarea termenului de recurs. Deciziunea de casare ce va interveni în asemenea cazuri nu va avea nici un efect pentru părți.

Ministerul justiției, adresandu-se prin procurorul general al Curții de casație sau deadreptul, sau în urma inițiativei luate de acesta și fără prejudiciul dreptului părților interesate, va denunta Curții de casație orice hotărîre și orice act prin care judecătorii și-ar fi insusit atributiuni peste competența lor și ar fi comis vre un exces de putere sau delicte relative la instrucțiunea lor. În caz de delicte, cînd Curtea va anula acele hotărîri sau acte, se va constitui îndată în Curte de justiție, conform art. 59, alin. 2, și va proceda la judecarea culpabililor.

În cauze de drept privat Curtea funcționează ca Curte de Casație.

Curtea de Casație judeca în aceasta calitate cererile pornite în contra hotărârilor tribunalelor de prima instanța nesupuse la apel și în contra hotărârilor desavarsite pronunțate de instanțele de apel. Hotărîrile nedesavarsite pot fi însă atacate cu recurs în cazul excepțional prevăzut de art. 22 și art. 28 alin. II. Curtea nu poate primi cereri în casație în contra hotărârilor premergătoare sau deslusitoare, casarea acestora neputându-se cere decât după ce s'a dat hotărîrea definitivă asupra fondului procesului.

Ea judeca asemenea cererile pornite în contra desavarsitelor hotărîri de arbitri, cînd acestea judeca ca tribunal, conform regulelor de procedura în vigoare, cum și contra hotărârilor judecătorești ce ar fi intervenit după lege în materie de judecată arbitrală.

De asemenea se pronunța în contra hotărârilor tribunalelor militare, însă numai:

1.Pentru cauza de necompetenta, cînd se va fi dat în contra unui individ de nu este militar, nici asimilat prin a sa funcțiune de lege cu militarii.

2.Cînd vor fi atacate de guvern după cuprinderea art. 22 din această lege, în care caz militarul condamnat se poate folosi de cererea în casație formată de guvern.

În aceeas calitate Curtea se pronunța asupra cererilor în anulare făcute de Ministerul de Justiție în temeiul art. 22 din această lege, în contra hotărârilor, fie și nedesavarsite, sau actelor judecătorești de orice instanța, cari ar cuprinde un exces de putere sau ar fi făcute fără competința. Asemenea cereri vor putea fi făcute de părțile interesate, însă numai atunci cînd hotărîrile nedesavarsite sau actele judecătorești nu vor putea fi atacate pe nici o alta cale ordinară și cursul justiției s'ar găsi întrerupt.

În fine Curtea de Casație se pronunța:

1.Asupra cererilor de strămutare a pricinilor dela un tribunal la altul, sau de la o Curte de apel la alta, pentru cuvântul de banuiala legitima sau de siguranță publică.

2.Asupra conflictelor de jurisdicție între doua sau mai multe Curți și tribunale de vor fi supuse acestea la Curți de apel diferite. Conflictele de jurisdicție între doua sau mai multe tribunale supuse la aceeas Curte de apel, se judeca la Curtea de apel la care sînt supuse.

3.Asupra hotărârilor contrarii date de aceeas Curte, sau de doua diferite Curți, sau de un tribunal și o Curte, în una și aceeas pricina, între aceleas persoane și aceleas împrejurări de prigonire.

4.Asupra cererilor de recurs pornit în contra hotărârilor atingătoare de reclamatiunile izvorâte din cauza unei exproprieri.

5.Și în genere asupra tuturor materiilor ce i se vor atribui de lege.

Tot Curtea de casație va judeca - și aceasta cu o competința exclusiva - chestiunea constituționalității unei legi dedusă în judecata oricărei jurisdictiuni, putând declara neaplicabile pe acelea cari ar fi contrarii Constitutiunii. Instanța înaintea căreia se va fi ridicat chestiunea de constituționalitatea unei legi va continua sa judece procesul, rămînînd ca chestia de constituționalitate să fie adusă în judecata secțiunilor-unite ale Curții de casație după ce procesul va fi fost rezolvat în mod definitiv, chiar și în casație prin rezolvarea altor motive de recurs de secțiunea competinte. Tot astfel se va judeca și în caz cînd chestia de constituționalitate se va fi ridicat și înaintea altor instanțe judecătorești judecand ca instanțe de recurs. În acest caz partea care a contestat constituționalitatea va ataca hotărîrea sub forma unui recurs special înaintea secțiunilor unite spre a decide asupra chestiunii și a casa hotărîrea în caz cînd se va stabili neconstituționalitatea legii în discutiune. În cazul cînd reclamantul consimte la suspendarea judecații afacerii cu ocaziunea căreia s'a ridicat chestia constituționalității unei legi, instanța de judecată va suspenda cursul judecații și trimite de îndată dosarul cauzei Curții de casație. Curtea, în secțiuni-unite, va judeca aceasta chestiune de urgenta și cu precădere înaintea oricărei cauze. În caz de respingerea incidentului de neconstituționalitate, Curtea va obliga partea care l-a ridicat la plata tuturor cheltuielilor de judecată justificate și o va putea încă obliga și la daune interese egale cu cheltuielile de judecată, cînd incidentul respins a fost ridicat dintr'un vadit spirit de taraganire sau împiedicare a judecații.

Casarea unei hotărîri se poate cere și în împrejurările următoare:

1.Cînd judecata nu s'a urmat cu numărul de judecători cerut de lege;

2.Cînd hotărîrea s'a dat de alți judecători decât acei cari au luat parte la desbaterea procesului în fond;

3.Cînd tribunalul sau Curtea ce au judecat procesul vor fi fost compuse de judecători cari n'au îndeplinit condițiunile cerute de lege;

4.Cînd încheierile tribunalelor sau Curților de apel, date cu titlu de deslușiri la impiedicarile ivite cu ocaziunea punerii în lucrare a unei hotărîri definitive, sau aducerii întru îndeplinire, se vor ataca cu contrarii hotărârilor definitive;

5.Cînd hotărîrea nu cuprinde temeiurile pe cari este bazată sau cînd se întemeiază pe articole cu totul străine de firea pricinii, ori cînd omite a se pronunța asupra unui mijloc de apărare esențial în cauza;

6.Cînd tribunalul sau Curtea au făcut o rea aplicatiune a legii, ori au călcat forme de procedura esențială pentru validitatea hotărârilor judecătorești;

7.Cînd aceste instanțe au depășit competința lor ori au săvârșit un exces de putere în sensul că au trecut în atribuțiunile altei puteri constituite în Stat;

8.Cererea în casație pornită în contra unei hotărîri sub cuvânt de rea interpretare a conventiunii, nu va fi primită decât cînd interpretarea data prin acea hotărîre ar schimba însăși natura conventiunii, sau i-ar denatura înțelesul clar și vadit neîndoielnic;

9.Cînd va comite o eroare grosiera de fapt sau un exces de putere.

§I. Secțiunea I va judeca recursurile în materie civilă, afară de cele deferite secțiunilor celorlalte prin prezenta lege și legi speciale. §II. Secțiunea II va judeca recursurile:

a)în materie criminală, corecțională și de contraventiuni penale;

b)în contra deciziunilor date în materie de despărțenie, de paza copiilor, de pensiune alimentara în materie de divorț și de separatiuni de patrimoniu;

c)în contra ordonanțelor de adjudecare în materie de expropriere silită;

d)în contra hotărârilor date asupra contestatiunilor la executare și în contra tuturor celor intervenite în cursul oricărei executări; în materie de poprire și de sechestru asigurator;

e)în contra deciziunilor date asupra consolidării drepturilor oricărui litigiu în materie miniera;

f)în contra deciziunilor tribunalelor militare în limitele art. 26 din această lege;

g)în contra deciziunilor arbitrilor în materie civilă, cum și în contra hotărârilor judecătorești intervenite cu ocazia unei judecati arbitrale;

h)în contra hotărârilor date conform codului silvic;

i)în materie de organizare și administrare a tutelelor și curatelelor. §III. Secțiunea III va judeca recursurile:

a)în contra hotărârilor date în materie comercială, precum și în contra hotărârilor arbitrilor sau a hotărârilor date cu privire la o judecata arbitrală în aceasta materie;

b)în contra hotărârilor date în temeiul art. 66 bis din procedura civilă română (refereu) și în contra hotărârilor date în materie de sechestru judiciar pe temeiul art. 1632 din codul civil român, combinat cu art. 615 procedura civilă;

c)în contra deciziunilor Curții de conturi;

d)în contra deciziunilor date în materie de expropriere;

e)în contra deciziunilor date în materie de pensiuni;

f)în contra deciziunilor și hotărârilor judecătorești date în materie administrativă sau fiscală, precum și în contra acelora date în materie de contencios administrativ;

g)în contra deciziunilor Curților de apel în cazurile prevăzute de art. 15 din legea pentru organizarea și administrarea teatrelor din România, precum și în cazurile prevăzute de art. 10 din legea asupra numelui;

h)tot aceasta secțiune va judeca conflictele de atributiuni.

Cererea de casare se face prin petitiune în scris, depusa de parte sau de mandatarul ei la președintele Curții de apel a cărui deciziune se ataca sau la președintele respectiv al primei instanțe. Tot acolo va depune recursul și ministerul public cînd este parte principala.

Termenul de recurs, atît în materie civilă cat și în materie comercială, este de o luna dela comunicarea hotărîrii ce se ataca, fără distinctiune dacă hotărîrea s'a dat în lipsa ori contradictoriu. În cazurile prevăzute de legi speciale se vor urma acele termene.

Dacă partea interesată moare în cursul acestui termen fără sa fi pornit cerere în casare atunci termenul curge: pentru moștenitorii prezenți și majori din momentul morții, pentru moștenitorii minori sau declarați de incapabili din orice alta cauza, sau pentru cazul cînd moștenirea va fi vacanta, termenul va curge din ziua în care se va numi o tutela sau o curatel, sau un administrator provizoriu. Recursul în casatiune, în orice caz, nu se socotește o faptă de primirea moștenirii.

Cererea în casație va fi însoțită de copia hotărîrii atacate, comunicată părții, cum și de taxele prevăzute de legea timbrului și înregistrării sau de actele de saracie. Plata taxelor pentru citarea părților va trebui facuta odată cu depunerea recursului.

Recursul va trebui să fie motivat prin însăși petiția de recurs sau printr'o petiție deosebită depusa înlăuntrul termenului de recurs, socotit numai dela comunicare, la președintele Curții de apel ori a tribunalului, conform celor prevăzute în art. 32 din această lege. În afacerile criminale, corecțională și de simpla poliție, mijloacele de casare pot fi depuse pînă la prima zi fixată pentru judecata. Motivele vor trebui să fie formulate în prima parte, sub forma enunciativa, cu totul rezumata, indicandu-se numai textul de lege, ori principiul de drept violat și în ce sens anume, iar în a doua parte să urmeze dezvoltarea și argumentarea. Președintele instanței care primește recursul va restitui cererea de recurs, dacă nu va fi redactată în condițiunile aci prevăzute, prelungind dreptul de recurs cu 5 zile, pentru ca recurentul să se conformeze cerințelor legii. Odată termenul de recurs expirat, mijloacele de casare nu mai pot fi depuse, nici schimbate în fondul lor, ori adaogate. În termen de 15 zile dela primirea copiei depe recurs cu motivele de casare, intimatul își va formula intampinarile sale printr'un memoriu depus la instanța unde s'a adresat recursul și sa-l comunice, în copie, recurentului. Grefa instanței respective va îngriji ca sa trimită Curții de casație dosarul complet cu aceste acte, împreună cu dovezile de comunicarea lor, cum și cu dovezile de comunicarea deciziunii atacate, ori cu mențiunea necomunicarii ei. În afacerile civile și comerciale în cari ministerul public e chemat a depune concluziuni, conform procedurii civile sau legilor speciale, motivele de recurs vor fi depuse cu un exemplar în plus, destinat parchetului.

Nedepunerea mijloacelor de casare desvoltate în termenul cerut de art. 36 atrage de drept nulitatea recursului.

În materie criminală, corecțională și de simpla poliție, recursul în casație se face în modul și termenii prevăzuți de codul de procedura penală. În orice caz, în toate aceste materii recursurile pot fi adresate atît la instanțele de fond, cat și direct cancelariei Curții de Casație. În toate aceste materii motivele de recurs vor fi depuse în dublu exemplar.

Toate pricinile intrate se trec chiar din momentul intrării lor într'un registru general cu număr, după data și rândul intrării. Primul-președinte le împarte apoi între secțiuni, unde se trec în deosebit registru, iaras cu număr, după data și rândul intrărilor.

În fiecare secție sînt doua registre; într'unul se trec pricinile urgente, în celălalt pricinile ordinare. Pricinile se sorocesc după rândul intrării lor, afară de cele urgente, cari au precădere. Se socotesc urgente pricinile declarate astfel de legi sau de secția respectiva a Curții.

Primul-președinte și președinții de secție fixează termenele pentru judecarea recursurilor. Pricinile supuse taxelor pentru citații nu se vor soroci decât dacă acele taxe au fost plătite.

Președintele, sorocind recursul, desemnează și membrul însărcinat sa întocmească raportul asupra recursului. Distribuirea dosarelor pentru acest scop între membrii secțiunii se va face în mod egal după ordinea intrării lor și după vechimea membrilor. Raportul va cuprinde în rezumat arătarea obiectului reclamatiunii, solutiunea ultimei instanțe și faptele constatate de instanța de fond, limitate exclusiv în măsura necesară soluționării recursului. Sub forma de observatiuni obiective și fără a-și arata părerea sa personală, raportul va referi:

a)Asupra condițiunilor de forma, de admisibilitate;

b)Asupra punctelor esențiale de sprijin ale hotărîrii atacată și dacă solutiunea data este în acord cu jurisprudenta Curții de casație ori după cazuri cu doctrina. Raportorul este obligat a depune neapărat raportul sau, în pricinile ordinare, cu cel puțin 5 zile înainte de ziua înfățișării; iar în pricinile urgente cu cel puțin 3 zile înainte de ziua înfățișării. În materie penală raportul nu este necesar decât pentru afacerile de competința Curții cu jurați.

Fiecare magistrat-asistent al secției este dator sa țină lista pe o condica specială de recursurile fixate pentru judecata în fiecare zi. Aceste liste se vor afișa pînă în ziua judecații în cancelaria Curții, în sala sedintii și la usa acestei sali.

Procurorul înapoiază Curții dosarul cu toate hârtiile, cu 3 zile libere înaintea zilei de înfățișare.

Ședințele Curții de casație sînt publice, afară numai cînd publicitatea lor ar putea atinge bunele moravuri, în care caz se declara aceasta prin încheiere de jurnal cu majoritatea voturilor. Un asemenea jurnal, cînd se atinge de cercetarea delictelor politice și de presa, sau cercetarea pricinilor prevăzute la art. 58 și următorii din aceasta legiuire nu se poate încheia decât în unanimitate.

După citirea raportului părțile sau advocatii lor au dreptul sa vorbeasca, cerând voie dela președintele Curții, care va putea limita timpul discutiunii. În toate recursurile, fără nici o excepție, Curtea va examina mijloacele de casare și în lipsa recurentului, cu condițiunea ca recurentul sa comunice Curții ca înțelege a-și susține recursul pe temeiul motivelor scrise, depuse la dosar. În lipsa acestei comunicări din partea recurentului, recursul va fi respins ca nesusținut. Pentru a se stabili ca recursul a fost introdus în termenul legal, grefierii Curților de apel și ai tribunalelor vor fi datori să facă mențiunile prevăzute la art. 36. În afacerile în cari hotărîrile se pot comunică și pe cale administrativă, funcționarul administrativ va fi obligat să facă, în dublu exemplar, dovada sau procesul-verbal de comunicare, dând una părții care face comunicarea, înaintând cealaltă instanței a carei hotărîre a comunicat-o, pentru a o anexa la dosar. Dacă la ziua înfățișării Curtea constata că nu exista la dosar copia dovezii de comunicare, sau a procesului-verbal încheiat de agentul administrativ, ori intimatul nu o prezintă, în aceste cazuri recursul se va considera ca făcut în termen. Cînd comunicarea hotărîrii s'a făcut prin portarei, recurentul este dator ca pînă la ziua înfățișării să prezinte un certificat al portareilor dacă dovada comunicării n'a fost trimisa de portarei și depusa la dosar. Lipsa dovezii de comunicare și neprezentarea certificatului portareilor atrage deadreptul nulitatea recursului fără ca Curtea să poată acorda vreun termen pentru aducerea lor.

În toate cauzele procurorul vorbește cel din urma. Numai atunci părțile pot vorbi cele din urma, cînd ministerul public va fi însuș parte principala în proces.

Desbaterile fiind terminate Curtea se retrage în camera de deliberare. Părerile se aduna de către președinte după rândul numirilor, începînd dela consilierul cel din urma numit. Părerile fiind adunate și deciziunea scrisă și subscrisă de membri, Curtea sau președintele reintra în pretoriu și magistratul asistent citește în auzul tuturor cuprinderea ei.

Deciziunile Curții de casație se pronunța în numele legii și se executa în numele Regelui; ele menționează intampinarile părților, concluziunile procurorului, motivele și dispozitivul, numărul și numele judecătorilor ce au luat parte la judecata.

Deciziunile Curții de casație sînt privite de lege ca acte colective ale întregii Curți, iar nu a unei părți din membrii ce o compun. De aceea, nici unul din judecători nu are dreptul a-și da părere scrisă deosebită, ci toți sînt datori sa subscrie deciziunea majorității ca sa o constate și sa o încredințeze. Dacă în cursul deliberatiei asupra unui recurs judecat în secțiuni unite se ivesc mai mult de doua opiniuni fără ca nici una sa întrunească majoritatea voturilor, atunci opiniunea celor mai putini la număr trebuie să se unească cu una din cele doua opiniuni cari întrunesc mai multe glasuri, spre a se putea da o deciziune de majoritate.