Legea nr. 3093/1921

Se expropriaza pentru cauza de utilitate naționala proprietățile rurale, în măsura și condițiunile cuprinse în legea de fața, în scopul de a spori întinderea proprietății rurale taranesti, de a înființa pășuni comunale, precum și pentru scopuri de interes general, economic și cultural. Pământul cultivabil din raza comunelor urbane este considerat ca proprietate rurală din punctul de vedere al legii de expropriere.

Pământul expropriat și accesoriile, pe baza decretului No. 3.697/918 și prin aplicarea scării progresive anexată lui, este definitiv expropriat, cu rezerva dispozitivelor prevăzute în art. 54, în limitele și așezarea hotărâtă de organele de aplicare prevăzute în acel decret, cu modificările aduse prin decretul No. 2.011/920, iar Statul este considerat proprietar al pămîntului expropriat dela 15 Decemvrie 1918.

Mosiile și părțile de moșii expropriabile potrivit legii de fața sînt lovite de indisponibilitate, în tot ceea ce privește aplicarea legii, din ziua de 1 Fevruarie 1921, fără îndeplinirea nici unei alte formalități; iar în ceea ce privește întinderea lor se socotește după starea lor juridică dela 15 August 1916, ținându-se seama de efectul succesiunilor deschise de la această dată pînă la promulgarea legii de fața. Toate înstrăinările efectuate dela 15 August 1916 sînt fără efect în tot ce privește aplicarea acestei legi. Se exceptează și rămîn valabile vînzările făcute cel mai târziu pînă la 1 Fevruarie 1921 către obstii, bănci populare sau sateni, cultivatori de pămînt, individual pînă la 10 ha fiecare; precum și vînzările de pămînt pentru construcții sau înființate de stabilimente industriale. Suprafața astfel vândută nu intră în calculul celor două milioane Ha. Proprietarii ce și-au înstrăinat părțile expropriabile satenilor, prevăzute de prezenta lege, vor fi obligați sa dea aceasta cota din restul mosiei rămase, sau dintr-alta moșie dacă au mai multe.

Exproprierea privește numai mosiile sau părțile de moșii dela 100 Ha pămînt cultivabil în sus, oricine ar fi proprietarii lor și oricare ar fi capacitatea lor juridică sau caracterul imobilului expropriat, cu excepțiunile prevăzute în prezenta lege.

Mosiile stapanite în indiviziune se considera ca fiind divizate în ceea ce privește cota de expropriere. Alegerea părții de moșie supusă exproprierii se face însă din întreaga suprafața cultivabila a mosiei, socotindu-se moșia ca nedivizata, afară de excepțiunile prevăzute la art. 9.

Mosiile și părțile de moșii situate în aceeași comuna, precum și mosiile situate în comune apropiate, aparținînd aceluiași proprietar, se socotesc ca fiind o singura proprietate. Fac excepție mosiile comasate pe baza dispozițiunilor decretului No. 3.697/918, fără ca întinderea totală, astfel comasata, sa treacă peste maximum de: 250 Ha în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mari, 400 Ha în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mijlocii și 500 Ha în regiunile unde cererile de improprietarire sînt satisfacute.

Se declara expropriate în întregime:

a)Proprietățile rurale în cuprinderea lor totală ale supusilor Statelor străine, fie ca sînt străini prin origina lor, fie ca au devenit străini prin căsătorie sau alt mod;

b)Proprietățile rurale în cuprinderea lor totală ale absenteistilor. Intra în această categorie toate proprietățile cari în cei din urma 5 ani au fost neintrerupt impuse, conform legii speciale, la un impozit funciar indoit.

Intra, de asemenea, în această categorie și toate proprietățile, fără considerație de întindere, cari au fost arendate și cultivate prin arendasi incontinuu între 23 Aprilie 1910 și 24 Aprilie 1920 inclusiv. Fac excepție mosiile arendate de părinți copiilor lor, cu act autentic, sau cu act cu data certa, de tutorii minorilor sau interzișilor, de sechestrii judiciari, mosiile femeilor, ale funcționarilor publici și ale militarilor.

c)Pământul cultivabil al Domeniului Coroanei, Casei rurale și ale tuturor persoanelor morale, publice și private, instituțiuni, fundatiuni etc., chiar dacă actele lor de fundatiune, donatiune, testamente sau orice alte dispozițiuni, sub orice titlu, ar prevedea direct sau prin orice fel de cauze prohibitive neinstrainarea lor sau le-ar fi dat vreo alta destinație specială.

Pășunile comunelor urbane și rurale, precum și pământurile bisericilor și ale scoalelor pînă la 12 Ha nu sînt expropriabile;

d)Pământul folosit cu titlu de embatic, besman, locațiune ereditara, otasnita, fie ca este acoperit cu plantatiuni, sadiri, clădiri sau nu, fie ca este situat în comunele rurale sau în comunele urbane.

Sînt și rămîn desființate, în virtutea acestei legi, toate drepturile sau privilegiile, de orice natura și de oriunde ar deriva (hrisoave domnești, hotărîri etc.) pe cari le au proprietarii sau alte persoane asupra acestor pamanturi. Exproprierea se face în folosul embaticarilor:

e)Pământul rural ținut cu arenda de satenii cultivatori de pămînt cel puțin 5 ani neintrerupti, dacă își vor fi construit pe el case sau vor fi plantat vii sau pomi roditori;

f)Terenul domenial silvic, pe care a fost păduri și care acum e gol, sau e acoperit de tufisuri ce nu vor mai putea deveni nici odată padure, cu rezerva terenului necesar personalului silvic;

g)Proprietățile rurale în cuprinderea lor totală ale celor condamnați pentru crima împotriva Statului sau pentru dezertare la inamic.

Casele de locuit cu parcurile lor, sadirile, pădurile, viile și stabilimentele industriale, morile, apele cari le alimentează, expropriate în condițiunile alineatelor a) și b) de mai sus, pot fi scoase din expropriere și redate proprietarilor după cererea lor și cu aprobarea Comitetului agrar, dacă ele nu sînt necesare unui scop economic, sanitar sau cultural obștesc. Pentru aceste imobile aparținînd proprietarilor expropriati conform alineatului a), scoaterea din expropriere se face cu rezervele de mai sus și cu condițiune ca proprietarul, sau cei care au dobîndit sau vor dobândi asemenea imobile pînă la promulgarea legii, să le vândă într-un termen de trei ani dela aceasta promulgare. Imobilele proprietarilor cari nu le vor fi înstrăinat în acest termen vor fi vândute prin licitație publică după cererea parchetului.

Se declara expropriat parțial:

a)Pământul cultivabil dela 100 hectare în sus al mosiilor particulare arendate și cultivate prin arendasi la 23 Aprilie 1920 sau și azi arendate;

b)Pământul cultivabil al mosiilor particulare cultivate de proprietarii lor, dela următoarele suprafețe în sus:

100 Ha la munte și deal; 150 Ha la șes în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mari; 200 Ha la șes în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mijlocii; 250 Ha la șes în regiune unde cererile de improprietarire sînt satisfacute;

c)Pământul cultivabil al mosiilor particulare cultivate de proprietarii lor cari la 1 Fevruarie 1921 au avut investiri importante în inventar și clădiri necesare exploatării agricole, crescatorii de vite, sau instalații industriale agricole, dela următoarele suprafețe în sus:

100 H la munte și deal; 200 Ha la șes în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mari; 300 Ha la șes în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mijlocii; 500 Ha la șef în regiunile unde cererile de improprietarire sînt satisfacute. Intra în această categorie și acei proprietari care au mosiile situate în regiunile devastate de război și cari au avut asemenea investiri, crescatorii sau instalații la 15 August 1916. Se înțelege prin regiuni cu cereri de improprietarire mari acele regiuni unde pământul expropriat astăzi, sau expropriabil prin dispozițiunile art. 7 și 8 alin. a), nu indestuleaza pe toți indreptatitii, categoria 1, 2 și 3, potrivit art. 78, pe baza lotului de completare de 5 Ha; prin regiuni cu cereri de improprietarire mijlocii acolo unde mobilizatii îndreptățiți, categoria 1, 2 și 3, potrivit art. 78, pe baza lotului de completare de 5 Ha, sînt îndestulați, și prin regiuni cu cereri de improprietarire satisfacute acele regiuni unde toți cei îndreptățiți pot fi improprietariti. Regiunea se socotește compusa din toate comunele și satele ale căror locuitori au muncit sau au avut vitele de muncă invoite în trecut în mod obișnuit pe moșie.

La mosiile stapanite prin indiviziune la 1 Fevruarie 1921, precum și la acele stapanite în baza succesiunilor deschise după această dată, exproprierea se va scobori în regiunile cu cereri de improprietarire mari și mijlocii și în regiunile cu cereri de improprietarire satisfacute pentru improprietarire sau pentru înființare de pasune comunală, dacă va fi nevoie, pentru a atinge limitele regionale din art. 8, alin. b), pînă la 100 Ha de fiecare coproprietar și de fiecare moșie. În cazul cînd în modul prevăzut în alineatul precedent cererile de improprietarire sau de înființare de pasune comunală nu sînt satisfacute, aceste moșii se vor reduce pînă la maximum regional stabilit prin art. 8, alin. b), chiar dacă cota fiecărui coproprietar ar fi mai mica de 100 Ha. În acest din urmă caz, suprafața de pămînt expropriata în acest fel se va plati în numerar, sau se va schimba cu o suprafața echivalenta ca valoare în regiunea de colonizare dacă va exista pămînt disponibil, după alegerea proprietarului. Se exceptează mosiile stapanite în indiviziune înainte de 15 August 1916, cari la această dată aveau cel puțin un coproprietar minor sau coproprietar mobilizat. În Dobrogea nu se vor coloniza proprietarii pentru schimb benevol sau fortat.

Proprietarul care are sau a avut la 15 August 1916 mai multe moșii și poseda în total mai mult de 500 Ha pămînt cultivabil expropriabil, divizat sau în indiviziune, va fi expropriat pînă la maximum de: 200 Ha pentru cel cu mosiile arendate în condițiunile art. 8; 200 Ha pentru cel cu mosiile la munte și la deal, ori care ar fi regiunea; 250 Ha pentru cel care are mosiile în regiunile cu cereri de improprietarire mari; 400 Ha pentru cel care are mosiile în regiunile cu cereri de improprietariri mijlocii, și 500 Ha pentru cel care le poseda în regiunile unde cererile de improprietarire sînt satisfacute. Proprietarul care poseda moșii în regiuni diferite va fi expropriat pînă la mijlocia maximului regiunilor unde are mosiile. Proprietarul care a avut la 1 Fevruarie 1921 ferme cu crescatorii de vite, instalatiuni agricole, și inventar propriu sau industrii agricole importante, va putea fi expropriat pînă la maximum de 500 Ha, indiferent de regiunile unde poseda mosiile.

Proprietarul care poseda moșii arendate și cultivate în regie, poate să-și oprească în ori care din ele suprafața scutită de expropriere.

Proprietarilor cari au unul sau mai mulți fii, cari au studiat sau studiază agronomia, fiind înscriși în școala cel mai târziu pînă la 1 Ianuarie 1920, și o frecventează, li se poate rezerva în regiunile de șes un lot de 50 Ha pentru fiecare din acești fii, peste suprafața ce-i rămîne neexpropriata conform prevederilor acestei legi, cu obligația, sub pedeapsa de nulitate a acestui drept, să obțină diploma în cel mult 5 ani dela promulgarea acestei legi și dela acea data să-și cultive singur pământul. Proprietarul care este agronom-titrat are același drept.

Se socotește ca pămînt cultivabil, în înțelesul legii de fața, tot pământul pe care s-au făcut pînă astăzi arături, locurile de faneata, pasunele, precum și pământul inundabil care se cultiva sau se pasuneaza. Exproprierea se calculează asupra pămîntului cultivabil, adică asupra întinderii rămasă din fiecare moșie sau parte de moșie, după ce s-au scăzut: viile, plantatiunile de pomi roditori și orice sadirii făcute pînă la 1 Ianuarie 1917, pământul irigat artificial, pădurile, râurile, locurile mocirloase, iazurile, lacurile, baltile, suprafețele ocupate de curți și clădiri, terenurile neproductive. (Drumuri, rape, nisipuri mișcătoare, saraturi, etc.)

Baltile și albiile râurilor, pământul des inundabil, mocirlos, neproductiv, rapele, pot fi expropriate în întregime, fără considerare de întindere, pentru a fi drenate, secate sau împădurite de comuna sau Stat. Dacă însă proprietarii unor asemenea terenuri se obliga să facă aceste îmbunătățiri treptat într-un termen de cel mult 10 ani, Comitetul agrar poate hotărî sa nu fie expropriate, fixând și sancțiunile pentru îndeplinirea obligațiunilor proprietarului. Pentru ajungerea scopurilor arătate mai sus, nu se tine seama, la expropriere, de întinderea mosiei. Acolo unde iazurile, lacurile și baltile de o suprafața maxima de 150 Ha sînt inconjurate de pământul expropriat, se vor putea expropriandu-se în proprietatea comunei pentru a fi folosite de sateni.

Partea ce rămîne proprietarului, potrivit art. 8 și 9, se fixează de îndată de organele de aplicare ale legii, însă luarea în primire a pămîntului expropriat, care întrece exproprierea facuta conform decretului No. 3.697 din 1918, nu se va face deocamdată decât acolo unde el se poate da imediat în arenda sau în proprietatea satenilor. Pământul expropriat care întrece necesitatea actuala de improprietarire a satenilor se poate arenda proprietarului expropriat pe termen de trei ani, dacă nu va fi cerut de sateni. Proprietarii expropriati plătesc pentru pământul lăsat în folosință lor, conform dispozițiunilor de mai sus, pe lîngă dările către Stat, județ și comuna, și comuna, și o arenda egala cu ratele pe cari le datorește Statul pentru valoarea pămîntului expropriat. Statul își rezerva totus dreptul de a lua din folosință proprietarului, înăuntrul acestor intervale de timp, suprafața necesară pentru executarea lucrărilor premergătoare colonizarii.

Pământul cultivabil al mosiilor arendate și cultivate prin arendasi la 23 Aprilie 1920, sau și astăzi arendate, din regiunile de munte și deal, cu excepția mosiilor arendate la obstii din aceasta ultima regiune, se întrebuințează la improprietarirea satenilor dela 25 Ha în sus. Pământul cultivabil al mosiilor cultivate de proprietarii lor din regiunile de munte, precum și acela al mosiilor arendate la obstii din regiunile de deal, se întrebuințează la improprietarirea satenilor dela 50 Ha în sus. Pământul expropriat, prin dispozițiunile de mai sus, peste maximum regional stabilit la art. 8, se plătește în numerar sau se schimba cu o suprafața echivalenta ca valoare în regiunile de colonizare. În cazul cînd proprietarii din regiunile de munte și deal convin a fi expropriati în întregime, li se da în regiunea de colonizare o suprafața odată și jumătate cat suprafața cedata.

Alegerea părții de moșie expropriata prin dispozițiunile legii de fața, peste exproprierea facuta prin aplicarea scării progresive din decretul-lege No. 3.697/1918, se face astfel în cat moșia care rămîne proprietarului să fie comasata.

Se poate oferi pentru expropriere partea ce revine proprietarului dintr-o moșie, rezervandu-se o suprafața egala în partea ce cade sub expropriere a unei moșii din aceeas comuna. Cînd moșia pentru care se cere comasarea este situata în alta comuna și ambele în regiune cu cereri de improprietarire mari, schimbul se poate admite de organele de aplicare ale legii, fără ca suprafața comasata să depășească 250 Ha; cînd moșia pentru care se cere comasarea este situata în regiune cu cereri de improprietarire mijlocie și moșia care cedează pentru comasare este situata în regiunile cu cereri de improprietarire mari, schimbul se poate admite de organele de aplicare a legii, fără însă ca suprafața astfel comasata să depășească 400 Ha; iar cînd aceasta moșie este situata în regiune cu cereri de improprietarire satisfacute, schimbul se admite de drept, fără ca suprafața astfel comasata să depășească 500 Ha.

Se încuviințează cu consimțămîntul părților și cu aprobarea organelor de aplicare ale legii, schimbul pămîntului, expropriat prin legea de fața, a celui expropriat prin decretul No 3.697/918, a pămîntului rural dobîndit prin legile de la 1864, precum și schimbul pămîntului improprietaritilor prin legile dela 1879, prin legea pentru regularea proprietății imobiliare în Dobrogea din 3 Aprilie 1882 și legile de vânzare a bunurilor Statului, a izlazurilor comunale, atît între ele, cat și cu pământul rămas proprietarului. În caz cînd părțile nu se pot înțelege asupra schimbului, Comitetul agrar în urma unei anchete la fața locului va putea hotărî schimbul.

Cînd un proprietar va fi expropriat de tot pământul cultivabil dintr-o moșie aflată în hotarul unei comune, sau cînd pământul va fi schimbat conform dispozițiunilor art. 16, vor trebui să fie expropriate, la cererea lui, clădirile și pământul nesupus exproprierii și aparținînd acelei moșii.

Se poate expropria din pădurile aparținînd proprietarilor particulari, persoanelor morale publice și private și Statului, suprafața necesară pînă la maximum de 200 Ha pentru a schimba vatra satelor așezate în locuri mlastinoase, inundabile și insalubre sau pe terenuri fugitive.

Împărțirea pe regiuni a terenurilor din punct de vedere al exproprierii terenurilor de cultura și a pasunelor comunale în: munte, deal și șes, se va hotărî de către organele de aplicare de sub Capitolul V al legii prezente, ținînd seama de definitia riguros științifică la fiecare moșie în parte.

În vederea infiintarii sau completării pasunelor comunale, exproprierea se poate cobori în regiunile de munte și sub 100 Ha; pământul propriu numai pentru pasune și faneata putând fi expropriat pînă la 25 Ha. În regiunile de munte și deal se pot expropria și poenele din padure mai mici de 20 și 10 Ha apropiate, precum și suprafața intermediara, dacă vor fi doua sau mai multe din aceste poeni depărtate între ele la maximum de 200 m și întrerupte de grupuri mici de arbori. Exproprierea de păduri conform art. 12 din legea pasunelor comunale se face după avizul consiliului tehnic al Casei pădurilor și cu aprobarea Comitetului agrar. Terenul domenial silvic expropriat conform art. 7, alin. f), va servi de preferinta pentru înființare de pășuni comunale. Crescatorilor de vite li se respecta pasunea și faneata necesară, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din legea pasunelor comunale, promulgată prin inaltul decret No. 3.865 din 22 Septemvrie 1920, chiar dacă aceasta suprafața depășește cotele fixate prin art. 8. În lipsa de moșii expropriabile satenii își pot înființa sau completa din proprietățile lor pasunea comunală, dacă majoritatea locuitorilor consimte. Legea specială a pasunelor comunale promulgată prin inaltul decret regal No. 3.865 din 22 Septemvrie 1920 se completează cu aliniatele de mai sus.

Subsolul pămîntului expropriat pentru cultura rămîne proprietatea Statului, iar subsolul pămîntului expropriat pentru înființarea pasunilor comunale la munte și deal, precum și acela al pămîntului schimbat conform art. 9 și 16, rămîne proprietarului.

Proprietarul și satenii sînt obligați să permită drumurile și lucrările necesare folosinței și cultivarii pămîntului, adaparii vitelor la adapatori naturale, atît pentru categoriile de pămînt arătate la art. 13, cat și pentru părțile de moșii expropriate sau rămase proprietarului. Cheltuielile necesare pentru întreținerea adapatorilor și drumurilor folosite împreună, se suporta proporțional de interesați.

Dacă pe pământul expropriat și dat în folosință satenilor sînt semnături, ele rămîn pînă la recolta proprietarului; iar dacă sînt ogoare sau arături, proprietarul are drept la valoarea lor apreciată de organele de aplicare a legii. Pentru semănăturile aflate în 1919 și făcute de proprietari în terenurile ce s-au expropriat conform decretului-lege No. 3.697 din 15 Decemvrie 1918, semanaturi ce au fost luate de sateni, se va plati proprietarului muncile făcute, precum și samanta pe prețul stabilit de tribunalele ordinare, dacă el nu a fost stabilit de consiliul superior al agriculturii. De asemenea, acolo unde semănăturile s-au luat în dijma, sateanul se considera complet descărcat, proporția dijmei rămînînd bine stabilită acea care s-a hotărât de comun acord sau s-a stabilit de comisia centrala judeteana. De asemenea, acolo unde semănăturile s-au făcut de sateni în dijma pe pământul expropriat, iar recolta a fost ridicată de sateni, satenii nu sînt obligați sa restituie proprietarului vreo despăgubire.

Mosiile rămase în urma exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani. Arendarea în total a mosiilor rămase după expropriere se va face cu drept de preferinta la preț și condițiuni egale obstiilor locale sau agronomilor de profesiune.

Statul are dreptul sa rezerve din proprietățile sale și din cele expropriate suprafețele de pămînt cari au astăzi sau cari pot avea în viitor o destinație specială pentru împlinirea unui scop social economic, cultural general, militar, educație fizica, industrial, etc. În nici un caz suprafețele ce se vor retine conform acestui articol nu vor fi mai mari ca 300 Ha. Dacă nevoile celor îndreptățiți de a fi improprietariti nu sînt însă complet satisfacute, nu se poate rezerva, decât pînă la maximum 1/8 din întinderea expropriata. Se respecta mănăstirilor folosință vetrelor actuale. Pentru construcțiile de școli și biserici în comunele rurale se poate expropria pînă la cel mult un hectar din orice proprietate, dându-se proprietarului un alt teren echivalent ca valoare celui expropriat.

Bunurile mici și tot pământul cultivabil, cari sînt proprietatea Statului, trec în administrația Casei centrale a improprietaritii, pentru a fi întrebuințate conform dispozițiunilor art. 1 din legea de fața.

Contractele de arendare sînt desființate de drept pentru partea sau pentru părțile de moșie expropriate, reducându-se proporțional și arenda, fără nici un fel de pretentiune din partea arendașului. Proprietarul este obligat a restitui arendașului din garanție o parte proporțională cu întinderea de pămînt pentru care s-a desființat contractul de arenda. Dacă suprafața expropriata trece de 25 la suta din întinderea totală a mosiei, arendașii și proprietarii au facultatea de a cere rezilierea contractului întreg, fără nici un fel de pretentiune. Contractele de arenda ale agronomilor titrati se vor respecta pînă la terminarea lor. În cazurile prevăzute de art. 16 contractul de arendare se reziliază de plin drept, fără ca arendașul să poată formula vreo pretentiune de daune contra proprietarului.

Casa centrala a împroprietăririi poate vinde prin buna învoiala satenilor atît bunurile mici cari sînt proprietatea Statului, cat și suprafețele de pămînt expropriate și cari prin natura lor nu sînt proprii a fi întrebuințate pentru improprietarire sau pentru pasune, preferându-se: așezămintele culturale, sanitare și cooperative, invalizii de rasboi; văduvele cu copii, vecinii sau cei cari l-au susținut în arenda înainte. Ministerul agriculturii poate vinde prin buna învoiala din pământul expropriat pînă la cinci hectare pentru instalatiuni industriale, dacă cumpărătorul se obliga ca în cel mult doi ani dela cumpărare sa instaleze o industrie cu un capital de cel puțin 60.000 lei. Nerespectarea condițiunilor de mai sus atrage rezilierea vânzării.

Statul are drept de preemțiune, cu același preț și în condițiuni egale, la cumpărarea conacelor mosiilor expropriate, precum și al mosiilor în corpuri întregi dela 50 Ha în sus. Acest drept de preemțiune privește numai pământul cultivabil astfel cum este definit prin art. 13 din lege: el se exercită de Casa centrala a împroprietăririi. Ori și ce vânzare pentru a fi definitivă trebuie să fie notificată Casei centrale a împroprietăririi, care are timp de 30 de zile libere pentru a retine imobilul vândut pe prețul și în condițiunile arătate în contractul de vânzare. Dacă în acest timp Casa centrala a împroprietăririi nu și-a arătat în scris intenția de a cumpara pe același preț și în aceleași condițiuni imobilul, vînzarea este definitivă. Ori și ce vînzător poate să evite exercițiul dreptului de preemțiune în condițiile de mai sus, notificând Casei centrale a împroprietăririi intențiunea sa de a vinde, arătând prețul și condițiunile. Dacă Casa centrala a împroprietăririi nu a răspuns în scris, în termen de 30 de zile libere dela notificare, ca voește sa cumpere imobilul în condițiunile și prețul arătat, vânzătorul este liber sa dispue de imobilul sau cum va voi, vanzandu-l cu prețul și condițiunile indicate de notificare, în termen de șase luni. Dacă vînzarea nu se face în acest termen, imobilul rămîne în situația dinaintea notificării. Schimbul de moșii de o întindere egala, sau echivalenta ca valoare, nu este supus dreptului de preemțiune.

Luarea în primire a pămîntului expropriat după această lege se face numai după ridicarea semanaturilor cari aparțin proprietarului.

Prețul cu care se plătește pământul expropriat se fixează în prima instanța de comisia judeteana și în a doua instanța de Curtea de apel. Hotărîrile pronunțate de către comisiile centrale județene, înființate prin decretul-lege No. 2.100/920, cu privire la fixarea prețului sînt susceptibile de apel înaintea Curții de apel respective în 15 zile dela publicarea în Monitorul Oficial; iar în cazul cînd hotărîrea a fost publicată și părțile interesate nu au făcut apel, ele pot face apel în termen de 15 zile dela promulgarea prezentei legi.

După terminarea lucrărilor comisiilor județene, Comitetul agrar va face un studiu de unificare și armonizare a prețurilor făcute de aceste comisii. Acest studiu va fi înaintat Curților de apel respective, pentru a le servi de orientare la fixarea definitivă a prețurilor. Hotărîrile Curților de apel pot fi atacate, în termen de 3 luni dela pronunțare, dinaintea Înaltei Curți de casație, pentru violarea acestei legi, numai de către ministrul agriculturii prin procurorul general de pe lîngă Înaltă Curte. Curtea de casație va judeca în secțiuni unite, citând părțile și ministerul agriculturii, considerând afacerea urgenta. Dacă Înaltă Curte casează hotărîrea, Curtea de trimitere este datoare să se supună hotărîrii Curții de casație.

Prețul exproprierii se stabilește separat pentru fiecare moșie în parte și pentru fiecare categorie și calitate de pămînt. Pentru pământul cultivabil (aratura, faneata și pasune) se va avea în vedere calitatea fizica a pămîntului și puterea lui de productiune, depărtarea de târguri de desfacere, gări sau porturi, precum și prețul de vânzare și arenda în localitate. El se fixează după venitul net la hectar, dar nu va putea depăși prețurile de arenda fixate de comisiile regionale pentru anii 1917-1922 inmultit cu 40, cu excepția pămîntului propriu numai pentru pasune întrebuințat pentru înființarea sau completarea pasunilor comunale, al cărui preț nu poate depăși prețurile de arenda fixate de comisiile regionale în 1916 pentru anii 1917-1922 înmulțite cu 20. Suma necesară pentru plata pămîntului expropriat se va acoperi cu sumele încasate din vînzarea loturilor, diferența platindu-se de Stat. În acest scop se înființează o suprataxa adăugată la scara de impunere a averilor și imbogatitilor de rasboi. Aceasta suprataxa va începe cu 1% la averile de 200.000 lei și se va mari cu 0,50% pentru fiecare fracțiune în plus de 300.000 lei pînă la maximum de 5%. Pentru pământul supus embaticului și expropriat conform art. 7, alin. d) din prezenta lege și stabilește astfel:

1.Pentru pământul cultivabil dela sate, târguri și orașe, precum și pentru locurile de casa, pentru cari proprietarul primea o sumă fixa anuală, evaluarea se va face inmultind cu 20 această sumă. 2. Pentru terenurile cultivabile dela sate, târguri și orașe, pentru cari proprietarul primea anual o prestațiune în natura, evaluarea se va face inmultind cu 20 venitul la care se găsesc impuse prin ultimul recensământ în rolurile de contribuțiuni acele terenuri, platindu-se proprietarului cota-parte în raport cu prestatiunea primită. 3. Viile și livezile de pomi fructiferi, precum și orice alte plantatiuni, vor fi considerate ca terenuri arabile și se va socoti prețul conform venitului regional stabilit în 1916 inmultit cu 20.

Organele de aplicare sînt: I. Comitetul agrar; II. Comisiunea judeteana de expropriere; III. Comisiunea de ocol pentru expropriere. I. Comitetul agrar se compune din 18 membri și un președinte, numiți prin decret regal pe termen de 5 ani după propunerea ministrului de agricultura autorizat printr-un jurnal al consiliului de miniștri și va fi format jumătate din juriști și jumătate din specialiști în agronomie și economie politica. Comitetul va forma din sanul sau trei secțiuni, și anume:

a)Secțiune pentru vechiul regat;

b)Secțiune pentru Transilvania;

c)Secțiune pentru Bucovina.

Fiecare secțiune va putea lucra în subsectii compuse din cel puțin trei membri. Comitetul agrar este organul consultativ al ministerului de agricultura în toate chestiunile ce-i vor fi supuse cu privire la lucrările de expropriere și improprietarire. El examinează orice cerere de revizuire ce i-ar fi supusă de ministru cu privire la hotărîrile definitive date de instanțele de expropriere sau cu privire la lucrările definitive de improprietarire, date în contrazicere cu legea. Dacă comitetul agrar hotărăște revizuirea, el trimite lucrarea de expropriere înaintea unei alte comisiuni județene de expropriere din apropiere, care va reface lucrarea exproprierii. Iar dacă lucrarea revizuită va fi tabloul de improprietarire, el va cere comitetului de ocol refacerea acestui tablou printr-un supliment de cercetare. Hotărîrea comisiunii județene de trimitere și tabloul de improprietarire de refăcut sînt definitive și executorii, neputându-se ataca pe nici o cale ordinară sau extraordinară. Secțiunile lucrează ca delegatiuni ale comitetului pentru chestiunile speciale cari le sînt deferite. II. Comisiunea judeteana de expropriere, una de fiecare județ, se compune din 4 membri:

a)Un consilier al Curții de apel, desemnat de ministerul de justiție ca președinte, sau în lipsa președintele tribunalului local sau un judecător de tribunal desemnat de acesta;

b)Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi;

c)Un delegat al proprietarilor;

d)Un delegat al satenilor.

Odată cu alegerea delegaților proprietarilor și satenilor se face și alegerea câte unui supleant. Pe lîngă fiecare comisiune judeteana va funcționa și un secretar. Normele alegerii delegaților și modul de funcționare a comisiunilor se vor determina prin regulament special. Hotărîrile comisiunii se iau cu majoritate de voturi; în caz de paritate, votul președintelui este precumpanitor. Aceste hotărîri vor fi semnate de membrii comisiunii și de secretarul ei și vor fi redactate în timp de cel mult 15 zile; ele vor cuprinde și părerile deosebite ale minorității. Atribuțiunile comisiunilor județene sînt:

1.Se pronunța în prima instanța asupra prețului pămîntului și constructiunilor expropriate. Proprietarul, satenii interesați, Casa centrala a împroprietăririi și toți acei cari au vreun drept real asupra imobilului expropriat, pot ataca cu apel hotărîrea comisiunii județene privitoare la prețul de expropriere. Apelul se va face la Curtea de apel respectiva în termen de 30 zile dela publicarea în Monitorul Oficial. Casa centrala va putea face apel oricînd, cat timp nu s-a pronunțat hotărîrea definitivă asupra prețului în apelurile făcute de alte părți interesate. Apelul se va adresa în acest din urmă caz direct la instanța sesizată cu judecarea apelului uneia din părți. Procedura se va îndeplini potrivit art. 66 și 68 din legea judecătorilor de ocoale și funcționarul însărcinat cu îndeplinirea ei va putea fi amendat în caz de neglijența cu 50-100 lei. Apelurile privitoare la aceeași moșie se vor conexă chiar din oficiu. 2. Se rosteste în ultima instanța asupra apelurilor făcute în contra hotărârilor comisiunilor de ocol și comisiunilor județene de expropriere pentru înființarea pasunelor comunale, cu privire la situația juridică a proprietății, la calitatea, întinderea, alegerea și stabilirea terenului expropriat, asupra numărului mosiilor ce aparțin aceluias proprietar. Hotărîrile comisiunii județene date în aceasta privinta sînt definitive și executorii, fără drept de opoziție, apel, recurs, cu rezerva dispozițiunilor prevăzute în Cap. V a prezentei legi și a dreptului de revizuire din partea Comitetului agrar, timp de un an dela executarea în fapt a hotărîrii. Părțile au însă dreptul de contestație înaintea comisiunilor județene, în ultima instanța, asupra erorilor de executare în fapt, conform art. 50 și următoarele. III. Comisiunea de ocol pentru expropriere, una pentru fiecare circumscripție de judecătorie de ocol, se compune din 4 membri:

a)Judecătorul de ocol ca președinte;

b)Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi;

c)Un delegat al proprietarilor;

d)Un delegat al satenilor.

Odată cu alegerea delegaților proprietarilor și satenilor se face și alegerea câte unui supleant. Pe lîngă fiecare comisiune de ocol va funcționa și un secretar. Normele acestor alegeri și funcționari comisiunii se vor determina prin regulament special. Delegații vor fi înlocuiți de drept, în caz de lipsa, de supleanții respectivi, iar în caz de lipsa și a acestora, ei vor fi înlocuiți de președintele comisiunii care desemnează după cererea delegatului Casei centrale a împroprietăririi alte persoane din categoria acelora al căror loc a rămas vacant. Ședințele comisiunii de ocol se vor tine în localul judecătoriilor de ocol, administrațiilor de plasa sau primăriilor. Hotărîrile comisiunilor de ocol se dau cu majoritate de voturi. În caz de paritate, votul președintelui hotărăște. Ele vor fi semnate de toți membrii, inclusiv secretarul ei; vor fi redactate cel mai târziu în timp de 15 zile și vor cuprinde și părerile deosebite ale minorităților. Hotărîrile date cu unanimitatea voturilor comisiunii, dacă nu sînt apelate de nici una din părți, sînt definitive și se executa de îndată după ridicarea recoltei. Atribuțiunile comisiunilor de ocol sînt:

1.Se pronunța în prima instanța asupra situațiunii juridice a proprietăților din punctul de vedere al exproprierii, asupra întinderii aproximative și calității terenului supus exproprierii, conform dispozițiunii legii de fața, peste exproprierea facuta prin aplicarea scării progresive cuprinsă în decretul No. 3.697/948 și asupra alegerii și determinării aproximative a părții expropriate; de asemenea comisiunea se pronunța în prima instanța asupra tuturor exproprierilor făcute de comisiile locale și comisiile județene ca organe de apel prevăzute de art. 31 din legea pentru înființarea pasunelor comunale. În acest din urma scop toate lucrările de expropriere și pentru pășuni comunale se vor trimite din oficiu de fostele comisiuni, cari rămîn desființate dela data prezentei legi, la comisiunile de ocol respective spre a le revizui în prima instanța, cu drept de apel la comisiunea arătată de art. 37, alin. II de mai sus. Comisiunea își poate da avizul asupra necesității schimbului de moșie prevăzut la art. 18 și 19 din lege. Pentru scopurile arătate mai sus, comisiunea da ascultare concluziunilor părților și va face toate investigațiile pentru dobândirea datelor ce va socoti necesare pentru darea hotărîrii. Comisiunea va putea, pentru aceste lămuriri, insarcina ca experți orice persoane va crede; aceștia sînt obligați sa descinda pe teren pentru facerea expertizei. 2. Aduna toate elementele necesare;

a)Pentru evaluarea prețului pămîntului cultivabil expropriat după categorii (pămînt cultivabil, pasune și faneata) și calități;

b)Pentru evaluarea prețurilor pădurilor, viilor, plantatiunilor de orice fel, clădirilor, stabilimentelor industriale, baltilor, stufariilor, iazurilor, pămîntului inundabil, necultivabil, etc., cari cad sub expropriere. Hotărîrile comisiunii de ocol pentru expropriere sînt supuse apelului la comisiunea judeteana de expropriere în termenul prevăzut la art. 46 din prezenta lege.

Procedura pentru alegerea și funcționarea organelor de aplicare se va preciza prin regulament și instrucțiuni.

Aplicarea dispozițiunilor legii de fața privitoare la expropriere se face de către Casa centrala a împroprietăririi. Operațiunile de expropriere se vor infaptui deodată în toată țara.

Toți proprietarii a căror moșii sînt supuse în total sau în parte exproprierii prin legea de fața, sînt datori ca în termen de o luna dela promulgarea ei sa remită fiecărui judecător de ocol al circumscripției în care se afla asezata fiecare din mosiile ce poseda, o declarațiune în 3 exemplare pentru fiecare moșie ce poseda sau a posedat la 15 August 1916, care să cuprindă următoarele:

a)Numele proprietății, al satului, comunei, plășii și județului unde este asezata moșia;

b)Numele proprietarului, capacitatea lui juridică și domiciliul lui real;

c)Starea juridică a proprietății și sarcinile ei la facerea declarației și la 15 August 1916; precum și actele de transmitere a proprietății dela această dată pînă în prezent;

d)Suprafața de pămînt ce i-a rămas în urma aplicării scării progresive de expropriere prin decretul-lege No. 3.697/918 și legii pasunilor comunale, specificându-se în hectare câtă padure, grădini, vii, terenuri inundabile neproductive, balti, etc., și cat pămînt cultivabil (aratura, faneata, padure.

e)Numărul mosiilor ce poseda la 15 August 1916, cu arătarea situației lor (comuna, plasa, județ). În caz cînd moșia a fost între timp vândută sau donata, se va arata numele noului proprietar;

f)Dacă moșia pentru care se face declarația era cultivată prin arendaș la 23 Aprilie 1920, de cat timp și cu ce contract vizat de administrația financiară, dacă mai este arendată;

g)Moșia sau mosiile în cari înțelege să-și păstreze maximul prevăzut de lege;

h)Dacă pe moșie are investiri de capital în construcție, cu arătarea suprafeței ocupate de aceste construcții și a evalurarii lor;

i)Dacă moșia are plan și hotarnicie sau plan economic, dacă și planul și hotarnicia sînt confirmate judecătorește;

j)Venitul net pe hectar și categorie de pămînt cultivabil.

Declarațiile de mai sus se fac de proprietari sau de procuratorii lor, pentru minori și interzisi, prin reprezentanții lor legali, cei puși sub consiliu judiciar o vor putea face fără asistența consiliului, femeile maritate fără consimțămîntul soților, atît pentru averea parafernala cat și pentru cea dotală; în caz cînd asupra imobilului e constituit vreun drept de uzufruct legal, declarația se face de către proprietar și de uzufructuar. Judecătorul de ocol va trimite de pe aceste declarații doua copii legalizate, una Casei centrale a împroprietăririi și alta consilierului agricol județean respectiv.

Comisiunile de ocol pentru expropriere își vor începe operațiunile lor cel mult în 70 zile dela promulgarea legii de fața; ele își fac lucrările lor pe baza delcaratiunii dela art. 40, precum și pe baza încunoștiințării ce ar avea pe orice cale despre existenta vreunei moșii supuse exproprierii și pentru care proprietarul nu a făcut deosebită declarație. Ori cine este în drept sa aducă la cunoștința comisiunii omisiunile săvîrșite de cei obligați a face declarațiunea conform art. 40.

În ziua fixată, comisiunea de ocol se transporta la fața locului și după ascultarea părților se rosteste asupra întinderii proprietății, asupra situațiunii ei juridice, asupra numărului și suprafețelor mosiilor aparținînd proprietarului, asupra felului cultivarii mosiei, asupra alegerii și determinării suprafeței expropriate, asupra clădirilor și, în fine, asupra suprafeței care, în limitele legii, urmează a se lasă proprietarului. În același timp comisiunea aduna elementele necesare pentru fixarea prețului.

Pot face apel în contra hotărârilor comisiilor de ocol pentru expropriere atît proprietarii și taranii, cat și Comitetul agrar, prin delegatul lui din comisiune, prin consilierul agricol respectiv, sau prin Direcțiunea funciară. Termenul de apel este de 30 zile libere. El curge pentru părțile ce au fost de fața și pentru cele în lipsa dela publicarea în extras în Monitorul Oficial a hotărîrii comisiunii. În caz cînd părțile nu au făcut apel și hotărîrea nu a fost pronunțată în unanimitate, ea va fi în mod obligator cercetata de comisiunea judeteana de expropriere. În acest scop președintele comisiunii de ocol pentru expropriere îi înaintează dosarul din oficiu. Casa centrala a împroprietăririi va putea face apel înaintea comisiunii județene oricînd, pînă în momentul pronunțării hotărîrii definitive de expropriere, în apelurile făcute de alte părți interesate. Apelul se va adresa în acest din urmă caz direct la instanța sesizată cu judecarea apelului uneia din părți.

Înaintea ambelor comisiuni de expropriere satenii sînt reprezentați printr-un delegat iar proprietarii în persoana sau printr-un reprezentant. Ambii pot fi asistați de un advocat. Delegatul satenilor este desemnat de ei în fața prezidentului comisiunii de ocol, la începerea operațiunii. În caz dacă ei nu cad de acord asupra numelui delegatului, atunci președintele îl va desemna din oficiu dintre fruntasii satului.

Hotărîrile date de comisiunea judeteana pentru expropriere cu privire la fixarea prețului sînt supuse apelului la Curtea de apel respectiva. Pot face apel proprietarul, Casa centrala a împroprietăririi, satenii, și ori cine are un drept real asupra imobilului expropriat, în termenele și condițiunile arătate mai sus. Curtea de apel judeca aceste apeluri de urgenta și cu precădere. Deciziunile ei nu sînt supuse opoziției, nici recursului în Casație.

Hotărîrile comisiunii de județ pentru expropriere, sau acelea ale comisiunii de ocol rămase definitive, se executa prin Direcția Cadastrului, care va determina pe teren partea expropriata, stabilind definitiv hotarele ei. Direcțiunea Cadastrului va putea începe lucrările de măsurătoare după hotărîrea comisiunii de ocol chiar în caz de apelare a acesteia. Toate lucrările ce s-au făcut sau se vor face în acest ultim caz vor fi valabile; procesul-verbal prevăzut de art. 55 din actuala lege nu va putea fi însă încheiat și publicat înainte de judecarea apelului și rămânerea definitivă a hotărîrii de expropriere. Direcțiunea Cadastrului va fixa, pe baza hotărîrii de expropriere, fie apelata, fie rămasă definitivă, data începerii lucrărilor pe teren, și va ordonă printr-o încunoștiințare colectivă chemarea tuturor părților interesate; proprietarul mosiei, obstea de arendare locală, comuna de care depinde sediul proprietății, vecinii, precum și oricine ar avea vreun drept, de orice natura, la stabilirea hotarului.

Încunoștiințarea colectivă va fi semnată de delegatul Directiunii Cadastrului și va cuprinde: numele proprietății supusă exproprierii și al comunei sediului proprietății, anul, luna ziua și ora fixată pentru începerea lucrărilor, precum și punctul de pe moșie, sau locul din comuna, unde părțile chemate se vor infatisa. Aceasta încunoștiințare va fi notificată proprietarilor la domiciliul ales și va fi afișată de notarul comunei la usa primăriei de care depinde sediul proprietății, cel puțin cu 15 zile înainte de ziua înfățișării, și anunțată prin strigări și bătăi de toba în prima Duminica care precede ziua termenului. Aceasta operație se va face pentru toate comunele și satele interesate la expropriere. Ea va rămîne afișată timp de 10 zile și, la expirarea acestui termen, notarul comunei va încheia proces-verbal de constatarea afișării, sub sancțiunea destituirii și a pedepsei prevăzute de art. 190 din codul penal, în caz de neîndeplinire. Existenta procesului-verbal de constatarea afișării la dosarul lucrării face completa dovada ca părțile au fost regulat chemate.