Lege nr. 1014/1864
Legea nr. 1014/1864
Textul actului
Articolele I–L din 64 (pagina 1 din 2)
Art. I
Text inițial · din 14.08.1864
Sătenii clăcași (pontași) sunt și remânu deplini proprietari pe locurile supuse possesiunei (stepânirei) loru, în întindirea ce se hotăresce prin legile în ființia.
Acestă întindere (peste loculu ce au sătenii în vatra satului, pentru casă (și grădină) este:
a)În județiele de dincoce de Milcovu (țera Românescă: 1)
Pentru sătenulu cu patru boi și o vacă, unu-spre-dece pogone.
2)
Pentru sătenulu cu duoi boi și o vacă, șepte pogone, noue-spre-dece prăjini.
Pentru sătenulu ce are o vacă seu toporasiu, patru pogone și cinci-spre-dece prăjini.
b)În județiele de dincolo de Milcovu, (Moldova):
1.Pentru sătenulu cu patru boi și o vacă; cinci fălci patru-deci prăjini.
2.Pentru sătenulu ce are doui boi și o vacă patru fălci.
3.Pentru sătenulu ce are o vacă, seu pălmasiu, doue fălci patru-deci prăjini.
c)În județiele de peste Prutu (Bessarabia):
1.Pentru sătenulu cu patru boi și o vacă, șese fălci și trei-deci prăjini.
2.Pentru sătenulu cu duoi boi și o vacă, patru fălci și trei-deci prăjini.
3.Pentru sătenulu ce are o vacă, seu pălmasiu, doue fălci și șepte-deci prăjini.
Art. II
Text inițial · din 14.08.1864
Locuitoriloru, carii nu se bucură de întinderea pămentului ce li se cuvine după art. precedentu, li se va înplini întinderea legală de pămentu.
Art. III
Text inițial · din 14.08.1864
Nici într'unu casu, summa locuriloru remasse în deplintă stepânire a sătenului, nu va fi mai mare de câtu două treimi ale unei moșii.
Se înțielege că pădurile nu întră în acestă socotelă.
Art. IV
Text inițial · din 14.08.1864
Văduvile fără copii, nevolnicii, sătenii, carii n'au messeria de agricultori, și n'au făcutu clacă, și prin urmare n'au avutu pămentu de hrană, mărginiți fiindu numai în loculu caseloru și alu îngrădituriloru loru, toți acestia devinu proprietari numai pe locurile legiute, cuvenite pentru casă și grădină, adică:
În județiele de dincoce de Milcovu:
Patru sute stânjeni pătrați la câmpu, și trei sute la munte, stânjenulu țerei românesci.
În județiele de dincolo de Milcovu: dece prăjini fălcești.
În județiele de peste Prutu: dece prăjini fălcești pentru palmasiu, unu-spre-dece prăjini pentru locuitorulu cu duoi boi, doue-spre-dece prăjini pentru locuitorulu cu patru boi.
Nevîrsniciloru unui sătenu li se va da acelașiu pămentu ce a avutu și părintele loru la epoca morței sale, dacă veduva va oferi a plăti despăgubirea cuprinse în acestu decretu.
Art. V
Text inițial · din 14.08.1864
Nu voru avea dreptu a cere pămentulu ce se dă săteniloru clăcași după art. I, alu acestui decretu, locuitorii ori căruia satu, carii, prin învoeli speciale cu proprietarulu moșiei, nu aveu de câtu casă si grădină în satu, fără a fi clăcași, și prin urmare, nu aveu dreptulu de a primi locuri de hrană și cele-l-alte. Asseminea locuitori au înse facultatea de a primi pămentu pe moșiile Statului.
Art. VI
Text inițial · din 14.08.1864
Voru avea facultatea a se stremuta pe moșiile Statului cele mai apropiate:
a)Sătenii cărora, din doue treimi ale moșiei, nu li se pote înplini întinderea locuriloru legiuite.
b)Spornicii (însurățeii) ce nu voru avea locuri în cuprinderea legiloru în fiintiă.
Și unii și alții, stremutendu-se pe moșiile Statului, au voie d'a se desface de casile și sedirile făcute de denșii pe moșiile pe care le păresescu, avendu Communa dreptulu de preemțiune (rescumperare).
Art. VII
Text inițial · din 14.08.1864
De la promulgarea decretului acestuia, în terminu de trei-deci ani, săteanulu, seu moștenitorii sei, nu va putea înstreina nici ipoteca proprietatea sa, nici prin testamentu, nici prin acte întră vii, de câtu cătră Commună seu cătră ver-unu altu săteanu.
După trecirea de trei-deci ani, elu va putea dispune de proprietatea sa, după regulile dreptului communu, și în casu de vendiare, cu reserva dreptului de preemțiune a Communei.
Art. VIII
Text inițial · din 14.08.1864
Căndu unu săteanu va muri fără testamentu, seu fară a avea moștenitori legitimi, partea lui de pămentu o va lua Communa, cu îndatorire de a plăti datoria lui pentru despăgubirea clăcei, după art. XXII.
Totu cătră commună va trece și proprietatea săteanului, carile pănă la licuidare, nu va fi în stare de a respunde, din ori ce înprejurare, despăgubirea cuvenită stepânului de moșie, și carile va declara că nu voește a păstra proprietatea sa.
Art. IX
Text inițial · din 14.08.1864
Dreptulu la pădure ce au sătenii de pe moșiile din Moldova după art. 44 alu legei muntelui, (adică județiele Putea, Bacău, Nemțu și Suceva), și cei de pe moșiile din țera Românescă, în virtutea art. 140 par. 4 din legea de la 23 Aprilie 1851, li se păstredie neatinsu și în viitoriu.
După cinci-spre-dece ani, proprietarii vor fi în dreptu a cere liberarea păduriloru de sub acestă servitute, prin buna învoială, seu prin hotărâre judecătorescă.
Acestu dreptu îlu voru putea essercita și communile, așediemintele publice și Statulu.
Art. X
Text inițial · din 14.08.1864
Se desfiintiesă odată pentru totu d'auna și în totă întinderea României: claca (boeresculu), dijma, corvedile, dilile de meremetu, carele de lemne și alte asseminea sarcine, datorite stepâniloru de moșii seu în natură seu în bani, unile și altile stabilite prin legi, hrisove, seu învoiele perpetue ori temporale.
Art. XI
Text inițial · din 14.08.1864
Dreptu clacă, dijmă și cele-l-alte sarcine desfiintiate prin decretulu de fatia, se va da stepâniloru de moșii, odată pentru totu d'auna, o despăgubire după cumu se reguledia la capitulu III.
Art. XII
Text inițial · din 14.08.1864
Claca nu mai este permisă; însurățeii nu voru putea face cu proprietarii de câtu învoieli temporale.
Învoielile sunt slobode întră proprietari și săteni; dar cându cu aceste învoieli săteanulu își obligă chiaru munca sa, ele ne se vor putea face de câtu numai pe unu terminu de cinci ani.
Învoielile astădi în fiintia pentru prissose pe unu tempu mărginitu nu se desfiintedia; afară numai de voru fi făcute pe unu tempu mai mare de cinci ani, și afară de casulu cându proprietarulu unei moșii va fi făcutu cu sătenulu o învoială peste totu, atâtu pentru cele legiuite câtu și pentru prisosse.
Art. XIII
Text inițial · din 14.08.1864
Sătenii au facultatea de a primi în locurile legiuite, pometurile ce le au astădi.
Ori ce alte pometuri mai are săteanulu peste locurile legiuite, remânu în folossulu lui, după învoielile severșite, seu după îndatoririle obicinuite pănă acum.
Art. XIV
Text inițial · din 14.08.1864
Locurile de islasu (imasiu), arătură și fenetiă, carii, prin legi speciale, stepânii de moșii sunt datori a da preoțiloru bisericeloru sătesci, nu se atingu prin decretulu de fatiă. Aceste locuri vor urma și în viitoriu a servi pentru întrețenerea clerului din respectivele commune.
Art. XV
Text inițial · din 14.08.1864
Islasurile, (imasiele) locurile de fenetiă și arătură remase în proprietatea săteniloru, după decretulu de fatiă, se vor hotărnici și petrui. Ingineri topografi îndestulători, orenduiți și plătiti de Statu, se voru numi pentru fie-care județiu, spre a dirige și a activa lucrarea de mai susu.
Art. XVI
Text inițial · din 14.08.1864
Cându locurile menționate în articolulu precedentu, voru fi risipite (diseminate) în multe părți, ele se voru într'uni pe câtu va fi cu putintiă. Acestă lucrare se va face prin comissiuni ad-hocu, conpusse de duoi membrii, alesi unulu de proprietarulu respectivu și cela-l-altu de autoritatea communală a locului. La casu de neîntielegire întră membrii comissiunei în lucrările loru, ea va alege unu super-arbitru prin sorți d'intră Membrii comitetului permaninte al județiului.
În casu de într'unirea pămenturiloru, se va da sătenului cătu va fi cu putintiă locuri de aceiasi cualitate și întindere.
Capitolul II
DESPRE VATRA SATULUI
Art. XVII
Text inițial · din 14.08.1864
Vetrile sateloru se voru petrui și hotărnici după modulu aretatu în articolulu XV.
Art. XVIII
Text inițial · din 14.08.1864
Proprietarii de moșii păstrediă pe sema și în folossulu loru tote clădirile, sădirile, usinele, cu îngrăditurile loru, precum și eleșteile (iasurile) și morile ce voru fi avendu în cuprinsulu vetreloru sateloru.
Art. XIX
Text inițial · din 14.08.1864
Asupra iasuriloru de care se face mențiune în art. precedinte, sătenii păstrediă și în viitoriu facultatea de a'si adăpa vitele; cu îndatorire înse, de a contribui înpreună cu proprietarulu pentru întrețenerea esăturiloru, întrucâtu trebuintia adăpătorei ar cere.
Art. XX
Text inițial · din 14.08.1864
Tote locurile și clădirile din cuprinsulu vetrei satului, care, după art. de mai susu nu remânu nici în proprietatea săteniloru, nici în a stepînului de moșie, precumu: bisericile, cimitirile, casile communale, scolile, casile și îngrăditurile menite și făcute de commună pentru preoții bisericeloru, pietiele, ulitiele și locurile ocupate de pătule (coșiere) și alte stabilimente communale astădi în fiintiă, remânu proprietatea communeloru rurale, fără despăgubire.
Art. XXI
Text inițial · din 14.08.1864
Ori ce monopolu, precumu: de măcelărie (căsăpie), de brutărie (pitărie), de băuturi și altele în cuprinsulu vetrei satului, se desfiintiesă.
Proprietarii păstrediă dreptulu de a face în cârciumile, hanurile și alte asseminea clădiri, remase loru conformu articolului XVIII, ori-ce speculațiuni învoite de lege, supuindu-se la tote îndatoririle legale cătră Statu și cătră Commună.
Capitolul III
DESPRE DETERMINAREA PRETIULUI RESCUMPARAREI CLACEI ȘI CELORU-L-ALTE SARCINE
Art. XXII
Text inițial · din 14.08.1864
Sătenii, pentru rescumperarea clăcei, a dijmei și celoru-l-alte sarcine, care s'au desfiintiatu prin presentulu decretu, voru plăti pentru dobândi și amortisementu pe fie-care anu, într'unu terminu de 15 ani, celu multu, și în monetă după cursulu Vistieriei, conformu alăturatei tabele, înse:
Celu cu 4 boi și o vacă, lei 133.
Celu cu 2 boi și o vacă, lei 100 par. 24.
Celu cu mâinile și o vacă, lei 71 par. 20.
Săteanulu, din satile de munte de peste Milcovu, va plăti pe fie-care anu:
Celu cu 4 boi și o vacă, lei 94 par. 10.
Celu cu 2 boi și o vacă, lei 73 par. 2.
Celu cu mâinile și o vacă, lei 51 par. 36.
Acestă plată se va respunde o dată în aceleasi termine cu dările fiscale.
Art. XXIII
Text inițial · din 14.08.1864
Summa pentru rescumperare se determină, îmulțindu-se cu dobânda legale de 10 % pretiulu în bani alu clăcei și alu dijmei. Asia daru, proprietarii de moșii vor avea a primi în totu:
a)Pentru sarcina sătenului ce are pămentu, pentru patru boi și o vacă, lei: 1521, parale 10.
b)Pentru ale celui cu duoi boi și o vacă, lei 1148, parale 20.
c)Pentru ale celui cu mâinile și o vacă lei 816.
Pentru săteanulu din satile de munte de peste Milcovu:
a)Pentru sarcinile celui cu patru boi și o vacă, lei 1076.
b)Pentru ale celui cu duoi boi și o vacă, lei 834 parale 1,5.
c)Pentru ale celui cu mâinile și o vacă, lei 592 parale 2
Art. XXIV
Text inițial · din 14.08.1864
Pentru a se constata numerulu clăcașiloru de pe fie-care moșie, deosebitile loru categorii, precumu și summa de despăgubire, cuvenită proprietarului după art. XXIII, se institue în fie-care plassă câte o Comissiune compussă de unu delegatu, alesu de toți proprietarii plășei, de unu delegatu alesu de Consiliele communale ale sateloru locuite de clăcași, și de unu delegatu alu fiscului.
Acesta Comissiuni voru fi datore, în terminu de optu luni de la instituirea loru, a severși lucrarea.
Art. XXV
Text inițial · din 14.08.1864
Constatările prescrise în articolulu precedentu se voru face de Comissiuni, pe statu-quo, din diua promulgărei acestui decretu.
Art. XXVI
Text inițial · din 14.08.1864
Încheiarile acestoru Comissiuni, la casu de nemultiumire a părțiloru interessate, sunt supuse la recursu cătră Consiliele județiene, seu cătră Comitetile permaninte.
Art. XXVII
Text inițial · din 14.08.1864
În contra hotărâriloru Consiliiloru județiene, seu ale Comiteteloru permaninte, Consiliulu de statu se rostesce în ultima instantiă asupra recursului.
Art. XXVIII
Text inițial · din 14.08.1864
În modulu mai susu prescrisu, constatându-se cuantulu despăgubirei, la care fie-care proprietaru are dreptu, Comissiunea de care se face mențiune în art. XXIV, va libera proprietarului, în numile Communei, unu titlu doveditoriu despre summa ce'i se cuvine dreptu despăgubire.
Aceste titluri, după ce se voru verifica și legalisa de Comitetulu permaninte sen de Consiliulu județienu, se vor presinta la Comitetulu centralu din Bucuresci, spre a se schimba în obligațiuni pe numele fie-căruia commune.
Art. XXIX
Text inițial · din 14.08.1864
Cându s'ar ivi contestațiuni asupra lucrăriloru Comissiunei, titlulu liberatu de densa și atacatu din-naintea instantieloru administrative, după modulu mai susu prescrisu, va fi, în casu de infirmare, suplinitu prin definitiva hotărâre administrativă ce va interveni.
Art. XXX
Text inițial · din 14.08.1864
Terminulu pentru recursu la Consiliu județienu, seu la Comitetulu permaninte, va fi de dece dile de la liberarea titului menționatu în art. XXVIII.
Terminulu recursului cătră Consiliulu de statu, în contra hotărâriloru Consilieloru județiene, seu ale Comiteteloru permaninte, va fi de doue luni de la data loru.
Art. XXXI
Text inițial · din 14.08.1864
Consiliele județiene, seu Comitetile permaninte, nu vor putea verifica și legalisa titlurile liberate de Comissiunile plasseloru, de câtu după trecirea de dece dile de la liberarea loru.
Art. XXXII
Text inițial · din 14.08.1864
Comitetulu centralu nu va putea schimba în obligațiuni titlurile seu definitivele hotărâri administrative, de câtu după trecirea de trei luni de la data loru.
Art. XXXIII
Text inițial · din 14.08.1864
În câtu se atinge de despăgubirea ce se cuvine stepâniloru de moșii pentru loculu caseloru și îngrăditureloru, ce după art. IV din acestă lege, remânu proprietate absolută a nevolniciloru, a săteniloru cari n'au messerie de agricultori și a văduveloru nesupuse clăcei, acestă despăgubire se evaluesă în summa da unu galbenu, seu monetă corespundietore, și care se va respunde directu câtră stepânii de moșii, și anume câte jumetate galbenu lu fiă-care șese luni după promulgarea decretului de fatiă.
Art. XXXIV
Text inițial · din 14.08.1864
Îndată ce cu ajutorulu subvențiunei acordată de Statu prin art. L, se vor despăgubi stepânii de moșii de capitalulu ce li se cuvine pentru desființarea clăcei și a celoru-l-alte sarcine, plata ce sunt obligati sătenii a da ca despăgubire prin art. XX, va înceta.
Capitolul IV
DESPRE CASSA DE DESPAGUBIRE
Art. XXXV
Text inițial · din 14.08.1864
Se instituie în orasiulu București unu Comitetu centralu sub numile de: "Comitetulu de licuidare alu obligațiuniloru communale, rurale".
Art. XXXVI
Text inițial · din 14.08.1864
Acestu Comitetu se compune de:
a)Ministrulu de finance.
b)Unu membru alu Consiliului de statu.
c)Unu membru alu Curței de compturi.
Art. XXXVII
Text inițial · din 14.08.1864
De odată cu alegirea acestoru membrii de cătră corpurile din care facu parte, se va alege și câte unu alu doilea membru care va suplini loculu celoru-l-alți în casu de lipsă.
Art. XXXVIII
Text inițial · din 14.08.1864
Acestu Comitetu nu va putea lucra de câtu fiindu presenti toți membrii.
Ministrulu va presida acestu Comitetu. În lipsă'i va presida membrulu Consiliului de statu, alu cărui locu se va suplini de unulu dintră membrii supleanti.
Art. XXXIX
Text inițial · din 14.08.1864
Comitetulu centralu primindu da la proprietari titlurile de despăgubire, liberate de respectivele loru comissiuni, seu definitivele hotărâri administrative date asupra acestoru titluri, le va schimba în obligațiuni communale rurale.
Obligațiunile se vor face la înfățisietoriu; voru fi transmissibile prin simpla remitere a actului.
Art. XL
Text inițial · din 14.08.1864
Maximulu obligațiunei va fi pănă la valorea despăgubirei cuvenită pentru 50 clăcași; minimulu se va ficsa după vointia proprietarului respectivu.
Numerulu obligațiuneloru date unui proprietaru va compune o serie.
Art. XLI
Text inițial · din 14.08.1864
Înscrierea seriiloru de obligațiuni se va face în partide pe sema fie-căreia Commune.
Art. XLII
Text inițial · din 14.08.1864
Tragirea la sorți se va face pe serii de obligațiuni; unu numeru de serii trasu pe fie-care anu se va plăti de cătră Comitetulu de licuidațiune, ast-felu, în câtu celu multu într'unu terminu de cinci-spre-deci ani, tote obligațiunile communale rurale se se potă stinge.
Acestă tragire la sorți se va face în ședinția publică, care va fi anuntiată prin foile oficiale cu o lună mai înainte. Numerulu seriiloru și alu obligațiuniloru eșite la sorți, se va publica prin Monitoiru. Elle voru fi plătite multu în terminu de cinci-spre-dece dile după tragirea la sorți, fără ca acestu terminu se potă constitui, prin espirarea lui, unu casu de decadentiă pentru cei în dreptu.
Art. XLIII
Text inițial · din 14.08.1864
Obligațiunile communale cuvenite aședieminteloru publice, ale cărora venituri nu intră în cassa Statului, se voru trage la sorți numai după ce mai ânteiu se voru fi licuidatu obligațiunile proprietariloru particulari.
Art. XLIV
Text inițial · din 14.08.1864
Aceste obligațiuni vor produce dobândă de 10 la sută, care dobândă se va respunde celoru în dreptu la finile fie-căruia semestru.
Art. XLV
Text inițial · din 14.08.1864
Cuponele dobâdiloru essigibille se primescu după valorea loru nominală, de cătră tote cassele Statului.
Art. XLVI
Text inițial · din 14.08.1864
Obligațiunile communeloru rurale se voru primi de tote cassele Statului și ale aședieminteloru publice și de tote autoritățile administrative dreptu cauțiune.
Art. XLVII
Text inițial · din 14.08.1864
La casu cându o mosie s'ar afla ipotecată la epocha promulgărei acestui decretu, obligațiunile datorite stepânului acestei moșii, se voru depune la Visterie prin Tribunalulu unde s'a înfiintiatu ipoteca, și nu se voru libera decâtu cu consimțimentulu creditorului ipotecaru, seu în urma stingerei legale a ipotecei.
Art. XLVIII
Text inițial · din 14.08.1864
Obligațiunile communale rurale și cuponile dobândiloru ce se voru strica, seu se voru rumpe, voru putea fi reînoite.
Falsificarea acestoru obligațiuni este supuse la penalitățile ce prescrie legea în casu de fabricare de monedă falsă.
Art. XLIX
Text inițial · din 14.08.1864
La începutulu fie-cărei sessiuni, Ministeriulu de finance comunică Puteriloru legislative o espunere lămurită despre tote operațiunile Comitetului de licuidațiune.
Art. L
Text inițial · din 14.08.1864
FonduriIe puse în disposițiunea Comitetului de licuidațiune, pentru licuidarea obligațiuniloru communale-rurale, sunt:
1.Summile ce sunt după art. XXII obligati sătenii a plăti.
2.Summile ce voru proveni din vendiarea porumbului și a meiului (păpușoiu și malaiu) de reservă din tote satile locuite de săteni supusi clăcei.
3.Summile ce se voru aduna din vendiarea părțiloru de pămentu de pe moșiile Statului, conformu articoliloru LIV și LXI.