Caută

Închide

De exemplu: „art. 1112 Codul civil”, „Legea 31/1990”

Curtea Constituțională

Decizia CCR nr. 41/2011

DECIZIE nr. 41 din 20 ianuarie 2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) lit. f), art. 51 alin. (2) și art. 77 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

Data deciziei
20.01.2011
Monitorul Oficial
Partea I, nr. 165 din 08.03.2011
Obligatorie de la
08.03.2011
Soluția
Respinsă
Dosare
8.579/2/2009

Dispozitivul

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) lit. f), art. 51 alin. (2) și art. 77 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Shen Shangen în Dosarul nr. 8.579/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Articole vizate

Textul deciziei

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) lit. f), art. 51 alin. (2) și art. 77 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

Augustin Zegrean - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) lit. f), art. 51 alin. (2) și art. 77 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Shen Shangen în Dosarul nr. 8.579/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limba chineză solicitat pentru a asigura traducerea în cauză.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că textele de lege criticate explică suficient de clar care sunt condițiile care trebuie îndeplinite în scopul prelungirii dreptului cetățenilor străini de ședere pe teritoriul României. Precizează că autorul excepției invocă aspecte de fapt, pe care Curtea Constituțională nu le poate examina.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.579/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) lit. f), art. 51 alin. (2) și art. 77 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Shen Shangen într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației introduse împotriva deciziei de anulare a dreptului său de ședere pe teritoriul României, emisă de Oficiul Român pentru Imigrări.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceasta, deoarece textele de lege criticate nu prevăd cu privire la situații similare cu cea în care aceasta se află, astfel încât să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situația sa, și nu protejează suficient străinii împotriva arbitrarului și abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări. În acest sens, susține că "legea ar fi trebuit să fie mai specifică pe aspectul înțelesului de "obținut prin folosirea de informații false, documente false sau falsificate ori de alte mijloace ilegale", ca motiv de anulare a dreptului de ședere temporară și de emitere a unei dispoziții de returnare, în condițiile în care documentele folosite pentru obținerea dreptului de ședere temporară sunt conforme cu realitatea, iar nicidecum false ori falsificate".

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate indică într-un mod suficient de clar elementele și condițiile necesare pentru prelungirea dreptului de ședere temporară în România, nerespectarea acestora având, de asemenea, o consecință previzibilă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, întrucât nu încalcă dreptul părților la un proces echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 50 alin. (2) lit. f), art. 51 alin. (2) și art. 77 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conținut: - Art. 50 alin. (2) lit. f): "(2) Dreptul de ședere temporară în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de până la un an, numai dacă: [...]

f) face dovada deținerii legale a spațiului de locuit la adresa la care declară că are reședința pe teritoriul României. În cazul străinilor care beneficiază de un drept de ședere pentru reîntregirea familiei, dovada deținerii legale a spațiului de locuit se poate face de către sponsorul sau cetățeanul român ai cărui membri de familie sunt și cu care aceștia locuiesc." - Art. 51 alin. (2): "(2) Cererea va fi însoțită de documentul de trecere a frontierei de stat, în original și în copie, de un certificat medical eliberat de o instituție sanitară publică sau privată, din care să rezulte că nu suferă de boli care pot pune în pericol sănătatea publică, de dovada deținerii legale a spațiului de locuit la adresa la care declară că are reședința pe teritoriul României, de dovada asigurării sociale de sănătate, a mijloacelor de întreținere și a taxelor aferente prelungirii dreptului de ședere și costului documentului ce se emite în acest scop, precum și de celelalte acte prevăzute în prezentul capitol, în funcție de scopul pentru care solicită aprobarea șederii în România." - Art. 77 alin. (1) lit. b): "(1) Oficiul Român pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată, dreptul de ședere permanentă sau temporară în România, dacă se constată ulterior că: [...]

b) dreptul de ședere permanentă sau prelungirea dreptului de ședere temporară a fost obținut/obținută prin folosirea de informații false, documente false sau falsificate ori de alte mijloace ilegale."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 21 din Legea fundamentală și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile constituționale și convenționale care garantează dreptul la un proces echitabil nu sunt incidente în cauză, având în vedere că textele de lege criticate își găsesc aplicabilitatea în cursul unei proceduri administrative în cadrul căreia Oficiul Român pentru Imigrări analizează cererile de prelungire a dreptului de ședere al străinilor pe teritoriul României ori anulează dreptul de ședere acordat anterior. Cuprinzând operațiuni de natură strict administrativă, textele de lege supuse controlului de constituționalitate nu pot fi examinate prin prisma exigențelor unui proces echitabil. Curtea constată, totodată, că străinul nemulțumit de deciziile sau măsurile dispuse de Oficiul Român pentru Imigrări are posibilitatea de a se adresa unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, care se va pronunța asupra plângerii în cadrul unui proces care prezintă toate garanțiile specifice procesului echitabil, în care părțile vor beneficia de toate drepturile procesuale și își vor putea susține apărările pe care le consideră necesare.

Curtea reține, de asemenea, că textele de lege criticate au fost edictate în virtutea dreptului suveran al statelor părți la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de a controla intrarea, șederea și îndepărtarea străinilor de pe teritoriul lor, drept recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, de Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Chahal împotriva Marii Britanii.

În ceea ce privește modul de redactare a textelor de lege criticate sub aspectul pretinsei lipse de precizie și claritate, Curtea apreciază că acestea sunt redactate într-o manieră lipsită de echivoc, ce permite destinatarilor acestora să le înțeleagă pe deplin semnificația, astfel încât să fie în măsură să se conformeze regulilor impuse de acestea. De altfel, referitor la respectarea criteriului calității legii în cadrul procesului de legiferare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere la o rigiditate excesivă a reglementării (Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Reckvιnyi contra Ungariei).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) lit. f), art. 51 alin. (2) și art. 77 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Shen Shangen în Dosarul nr. 8.579/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu --------