Decizia CCR nr. 1/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Acsinte Gaspar - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Autoritatea Aeronautică Civilă Română în Dosarul nr. 3.286/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal răspund ambele părți prin avocat, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Autorității Aeronautice Civile Române, care solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul părții Frasie Elena-Andreea solicită respingerea excepției ca fiind inadmisibilă. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 637 din 26 iunie 2007.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.286/3/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Autoritatea Aeronautică Civilă Română într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de concediere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul legal criticat aduce limitări flagrante dreptului angajatorului de a dispune asupra organizării sale interne. Se mai arată că reorganizarea instituției urmată de desființarea unor posturi și numirea salariaților în cauză în alte funcții vacante este considerată a fi o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, iar instanțele de judecată, admițând contestațiile salariaților, anulează noua structură organizatorică a persoanei juridice, ceea ce, în opinia autorului excepției, este inadmisibil.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul legal criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care au următorul cuprins: "(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților." Autorul excepției susține că textul legal criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele: 1.

Art. 53 din Constituție, invocat de autorul excepției, nu poate avea o existență de sine stătătoare, ci trebuie coroborat/corelat cu un alt text constituțional care să reglementeze un drept sau o libertate fundamentală. Un asemenea raționament are la bază chiar conținutul normativ al art. 53, care vorbește despre restrângerea exercițiului unui drept sau libertăți, ce trebuie în mod expres specificat în excepția de neconstituționalitate. Or, în cauza de față, Curtea nu poate extinde critica autorului excepției și să se raporteze și la un drept sau libertate fundamentală al cărui exercițiu să fi fost în mod neconstituțional restrâns. În caz contrar, s-ar substitui acestuia, ceea ce este inadmisibil. În aceste condiții, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate nu a fost motivată potrivit cerințelor stabilite de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 și, prin urmare, va fi respinsă ca inadmisibilă. 2. De asemenea, susținerea autorului excepției în sensul că desființarea unor posturi și numirea salariaților în cauză în alte funcții vacante este considerată a fi o modificare unilaterală a contractului individual de muncă este o chestiune ce privește modul de interpretare și aplicare a legii, aspect, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenței Curții Constituționale. Și prin prisma acestui fapt, excepția apare ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Autoritatea Aeronautică Civilă Română în Dosarul nr. 3.286/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Benke Karoly ___________