Capitolul II Recunoașterea în scop profesional a diplomelor, certificatelor și a altor titluri care atestă calificările în profesia de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist și, respectiv de moașă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană cetățenilor acestora › Secțiunea 1 Recunoașterea calificărilor de medic și medic specialist
Art. 19
Compară două versiuni
(1)Se recunosc diplomele, certificatele și alte titluri de medic specialist, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană cetățenilor acestora, care atestă o specializare prevăzută în anexa nr. 3 și care nu răspund cerințelor minime de formare în specialitate, stabilite de normele Uniunii Europene, dacă atestă o formare începută înainte de:
a)1 ianuarie 1986 pentru Spania și Portugalia;
b)1 ianuarie 1981 pentru Grecia;
c)20 decembrie 1976 pentru Belgia, Danemarca, Germania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda și Marea Britanie;
d)1 ianuarie 1994 pentru Norvegia și Islanda;
e)1 ianuarie 1995 pentru Austria, Finlanda și Suedia;
f)1 mai 1995 pentru Liechtenstein;
g)1 iunie 2002 pentru Elveția;
h)1 mai 2004 pentru: Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și
Slovacia.
(2)Recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist prevăzute la alin. (1) se face dacă acestea sunt însoțite de un certificat emis de autoritățile competente ale statului membru de origine sau de proveniență prin care se atestă că posesorul a exercitat activitățile respective cu titlul de medic specialist pe o perioadă echivalentă cu dublul diferenței dintre durata de formare în specialitate prevăzută în anexa nr. 3 și cea prevăzută de statul membru de origine sau de proveniență, atunci când aceasta din urmă nu corespunde duratei minime stabilite de normele Uniunii Europene pentru specializarea respectivă și prevăzute în anexa nr. 3.
(3)Dacă normele române de formare în specialitate aflate în vigoare anterior datelor prevăzute la alin. (1) prevedeau o durată de pregătire în acea specialitate inferioară celei prevăzute de actualele norme ale Uniunii Europene, diferența indicată la alin. (2) se stabilește în funcție de durata minimă de pregătire prevăzută de normele române.
Istoric
| În vigoare din | Ce s-a întâmplat | Prin | Comparație |
|---|---|---|---|
| 05.08.2004 | Intrat în vigoare | HG nr. 970/2004 | Forma inițială |