Art. 245

(1)Cuantumul drepturilor care a făcut obiectul comunicării prevăzute la art. 244 se achită de debitor în următoarele termene:

a)dacă această persoană nu are dreptul la nici una dintre facilitățile de plată prevăzute în prezenta secțiune, plata se face în termenul prevăzut în regulamentul vamal;

b)dacă persoana are dreptul la oricare dintre facilitățile de plată prevăzute în prezenta secțiune, plata se face până cel târziu la expirarea termenului sau termenelor stabilite în cadrul acelor facilități.

(2)În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), fără a se înlătura aplicarea suspendărilor prevăzute în cazul exercitării unei acțiuni, termenul de plată nu poate depăși 10 zile de la comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor datorate, iar în cazul înscrierii cumulate în evidența contabilă, în condițiile prevăzute la art. 241 alin. (1) teza a doua, acesta se stabilește în așa fel încât să nu îi permită debitorului să obțină un termen pentru plată mai lung decât dacă i s-ar fi acordat o amânare a plății.

(3)Termenul prevăzut la alin. (2) se prelungește, din oficiu, dacă se constată că persoana în cauză a primit înștiințarea prea târziu pentru a putea să plătească în termenul prevăzut. Prelungirea termenului mai poate fi acordată de autoritatea vamală la cererea debitorului, în cazul în care cuantumul drepturilor ce trebuie plătit rezultă în urma unei acțiuni de recuperare ulterioară. Fără a se înlătura aplicarea facilităților de plată, prelungirile nu pot depăși timpul necesar debitorului pentru a se achită de obligație.

(4)Prin regulamentul vamal se pot stabili situațiile și condițiile în care se suspendă obligația debitorului de a plăti drepturile când:

a)se întocmește o cerere de remitere a drepturilor, conform prevederilor legale;

b)mărfurile sunt puse sub sechestru, în vederea confiscării ulterioare potrivit prevederilor legale;

c)datoria vamală a luat naștere în conformitate cu prevederile art. 225 și există mai mulți debitori.