Titlul V Stabilirea creanțelor fiscale › Capitolul III Dispoziții privind declarația fiscală
Art. 101Obligația depunerii declarației fiscale
(1)Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal sau altor legi speciale, la termenele stabilite de acestea.
(2)În cazul în care legea nu prevede termenul de depunere a declarației fiscale, acest termen se stabilește astfel:
a)prin ordin al ministrului finanțelor publice, în cazul declarațiilor fiscale ce se depun la organul fiscal central;
b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul declarațiilor fiscale ce se depun la organul fiscal local.
(3)Obligația de a depune declarația fiscală se menține și în cazurile în care:
a)a fost efectuată plata obligației fiscale;
b)obligația fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementărilor legale;
c)pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligația declarativă, conform legii;
d)veniturile sunt obținute în România de contribuabili nerezidenți și care potrivit convențiilor de evitare a dublei impuneri nu sunt impozabile în România.
(4)În cazul obligațiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal central poate aproba, la cererea contribuabilului/ plătitorului, alte termene sau condiții de depunere a declarațiilor fiscale, în funcție de necesitățile administrării obligațiilor fiscale. Asupra termenelor și condițiilor decide organul fiscal central potrivit competențelor aprobate prin ordin al președintelui A.N.A.F.
(4^1)Entitățile înregistrate în registrul comerțului, pentru care există înscrise mențiuni privind inactivitatea temporară, nu au obligația depunerii declarațiilor fiscale pentru perioada în care se află în inactivitate temporară, începând cu data de 1 a lunii următoare înscrierii mențiunii privind inactivitatea temporară în registrul comerțului.
(4^2)Celelalte entități, altele decât cele prevăzute la alin. (4^1), nu au obligația depunerii declarațiilor fiscale, pentru perioada pentru care au solicitat suspendarea activității la organismele care le-au autorizat, începând cu data de 1 a lunii următoare înscrierii mențiunii privind suspendarea activității în registrul contribuabililor.
(4^3)Aplicarea prevederilor alin. (4^1) și (4^2) încetează la data reluării activității sau la împlinirea unui termen de 3 ani de la data înregistrării în registrul comerțului a mențiunii privind inactivitatea temporară sau a mențiunii privind suspendarea activității în registrul contribuabililor.
(4^4)Obligațiile de declarare, aferente activității desfășurate anterior înregistrării inactivității temporare/suspendării, se mențin.
(5)Contribuabilul/Plătitorul care are sedii secundare înregistrate fiscal ca plătitoare de salarii și venituri asimilate salariilor are obligația de a declara, în numele sediilor secundare, impozitul pe venitul din salarii datorat de acestea, potrivit legii.
(6)În cazul contribuabililor nerezidenți care desfășoară activități pe teritoriul României prin mai multe sedii permanente, obligația de declarare prevăzută la alin. (5) se îndeplinește prin sediul permanent desemnat potrivit prevederilor din Codul fiscal.
Sursa oficială: legislatie.just.roFișierul sursăRaportează o problemă cu acest text
Ultima verificare a Codului de procedură fiscală față de legislatie.just.ro a fost la 06.03.2026, mai veche decât ar trebui. Textul poate să nu fie la zi.
Versiuni
Istoric
| În vigoare din | Ce s-a întâmplat | Prin | Comparație |
|---|---|---|---|
| 03.02.2022 | Modificat alin. (4), alin. (4^1), alin. (4^2), alin. (4^3), alin. (4^4) | OG nr. 11/2022 | Vezi modificarea |
| 01.01.2016 | Intrat în vigoare | OUG nr. 50/2015 | Forma inițială |