Codul comercial din 1887

În comerț se aplică legea de fața.

Unde ea nu dispune se aplică Codul civil.

Bursele, balciurile (iarmarocurile), tirgurile, docurile și antrepozitele, precum și celelalte instrucțiuni care servesc comerțului, se reglementează prin legile și regulamentele lor speciale.

Legea considera ca fapte de comerț:

1.Cumpărăturile de producte sau de mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea și cumpărarea spre a se revinde, de obligațiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerț;

2.Vînzările de producte, vînzările și închirierile de mărfuri în natura sau lucrate și vînzările de obligațiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulind în comerț, cînd vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;

3.Contractele de report asupra obligațiunilor de Stat sau altor titluri de credit circulând în comerț;

4.Cumpărările sau vînzările de părți sau de acțiuni ale societăților comerciale;

5.Orice întreprinderi de furnituri;

6.Întreprinderile de spectacole publice;

7.Întreprinderile de comisioane, agenții și oficiuri de afaceri;

8.Întreprinderile de constructiuni.

9.Întreprinderile de fabrici, de manufactura și imprimerie;

10.Întreprinderile de editura, librarie și obiecte de arta cînd altul decât autorul sau artistul vinde;

11.Operațiunile de banca și schimb;

12.Operațiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;

13.Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;

14.Cambiile și ordinile e producte sau mărfuri;

15.Constructiunea, cumpărarea, vînzarea și revânzarea de tot felul de vase pentru navigatiunea interioară și exterioară și tot ce privește la echiparea, armarea și aprovizionarea unui vas;

16.Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime și toate contractele privitoare la comerțul de mare și la navigație;

17.Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor și asupra vieții;

18.Asigurările chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;

19.Depozitele pentru cauza de comerț;

20.Depozitele în docuri și antrepozite, precum și toate operațiunile asupra recipiselor de depozit (warante) și asupra scrisorilor de gaj, eliberate de ele.

Se socotesc, afară de acestea, ca fapte de comerț, celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sînt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.

Nu se poate considera ca fapt de comerț cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumatiunea cumpărătorului, ori a familiei sale; de asemenea revânzarea acestor lucruri și nici vînzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pămîntul sau, sau cel cultivat de dânsul.

Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sînt obiectul comerțului și asigurările asupra vieții sînt fapte de comerț numai în ce privește pe asigurator.

Contul curent și cecul nu sînt considerate ca fapte de comerț în ce privește pe necomarcianti, afară numai dacă ele n-au o cauza comercială.

Sînt comercianți aceia care fac fapte de comerț, avînd comerțul ca o profesiune obișnuită, și societățile comerciale.

Statul, Județul și Comuna nu poate avea calitatea de comercianți.

Orice persoană care într-un chip accidental face o operațiune de comerț, nu poate fi considerată ca comerciant; ea este însă supusă legilor și jurisdictiunei comerciale pentru toate contestațiunile ce se pot ridica din aceasta operațiune.

Tatăl sau mama care exercită puterea părintească, sau în lipsa de tutorul, nu pot continua comerțul în interesul unui minor, dacă nu vor fi autorizați, cel dintâi de tribunalul civil și cel de al doilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal.

Actul de autorizare va fi afișat și publicat conform art. 10.

Interzisul și cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianți și nici a continua un comerț.

Femeea maritata nu poate face comerț fără consimtimantul expres sau tacit al bărbatului sau. Consimtimantul bărbatului se presuma cînd exercițiul comerțului femeei este public și notoriu, afară numai dacă bărbatul a prohibit aceasta în mod expres prin declarațiune publicată în forma art. 10, paragraful 2.

Cînd femeea nu face decât vinde în detaliu mărfurile traficului bărbatului, ea nu poate numai prin acesta să fie considerată ca comercianta.

Dacă bărbatul este minor, el nu va putea autoriza pe femeea sa a face comerț decât numai dacă va fi fost și dânsul autorizat a da acest consimtimant după regulele și în formele prevăzute de art. 1

Dacă bărbatul este interzis sau absent, autorizațiunea va fi data de tribunalul civil.

Femeea, deși comercianta, nu poate însă intra într'o societate comercială, în care și-ar lua o răspundere nemărginită, fără autorizațiunea specială a soțului, sau în caz de interdictiune ori absenta a acestuia, fără aceea a tribunalului civil.

În caz cînd soțul autoriza pe femeea în scris, autorizațiunea va fi transcrisă, afișată și publicată conform art. 10.

Femeea comercianta poate, fără autorizațiunea soțului sau, a sta în judecata și a se obliga pentru tot ce privește comerțul sau.

Ea poate, pentru acest sfîrșit, a ipoteca și instraina toată averea sa fără consimtimantul soțului.

Cu toate acestea, bunurile dotale nu vor putea fi ipotecate sau înstrăinate decât în cazurile și după formele prevăzute de codicele civil.

Cînd prin contractul de căsătorie bărbatul va avea vreun drept asupra bunurilor câștigate de femeie, aceste bunuri și veniturile lor rămîn exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale.

Contractul de căsătorie între persoane dintre care una este comercianta, va trebui să fie trimis în copie certificată, în termen de o luna de la data lui, de către ofițerul stării civile care a celebrat căsătoria, la tribunalul în jurisdicțiunea căruia se găsește sediul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 10.

Ofițerul stării civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusa prin acest articol, va fi supus la o amenda de 25 pînă la 100 lei; iar dacă omisiunea a fost facuta cu rea-credința, la destituire; în amândouă cazurile, fără prejudiciul drepturilor părților interesante.

Dacă soțul devine comerciant în urma căsătoriei sale, dânsul este să depună copie după contractul sau de căsătorie, în termen de o luna, din ziua cînd și-a început comerțul, sub pedeapsa, în caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu.

Cererea de separatiune de patrimonii între soți dintre care unul este comerciant, trebuie să fie publicată în modul prevăzut la art. 10.

Hotărîrea asupra cererii de separatiune nu va putea fi pronunțată decât după o luna de zile de la sus zisa publicațiune.

Dacă se admite separatiunea, hotărîrea definitivă va trebui să fie publicată tot în același mod, în termen de o luna de la data ei.

În lipsa aceste publicațiuni, creditorii comerțului soțului pot opune, oricînd interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunțate și sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeii, dacă a avut loc.

Deosebit de aceasta, ei pot sa exercite acțiunea ce le acorda art. 975 din codul civil, cînd separatiunea ar fi fost facuta în frauda drepturilor lor.

Registrele obligatorii pentru comercianți sînt: registrul jurnal, registrul inventar și registrul copier.

Orice comerciant este dator ca în registrul jurnal sa înscrie pe fiecare zi ce are sa ia și ce are sa dea, operațiunile comerțului sau, convențiunile, acceptiunile sau girurile efectelor comerciale și în general tot ce primește și plătește sub orice titlu, trecând la fiecare finit de luna și sumele întrebuințate pentru cheltuielile casei sale. Acest registru-jurnal este deosebit de alte registre ce se obisnuiesc în contabilitatea comercială, dar care nu sînt obligatorii.

Comerciantul este dator a forma la începutul comerțului sau și în fiecare an, sub a sa semnatura, un inventar de averea sa mobila și imobilă și de datoriile sale active și pasive, incheint bilanțul cuvenit. Acest inventar și bilanț le va copia în registrul special pentru aceasta și le va semna.

Toate efectele și datoriile active trebuiesc evaluate în inventar și bilanț, după prețul curent la epoca facerii inventarului.

Datoriile active greu de încasat sau indoioase se vor prețui după probabilitate; creanțele ce nu se pot incasa se vor înscrie numai pentru memorie.

Dacă sînt mai mulți tovarasi solidari, trebuie să subsemneze fiecare.

El este ținut a copia în registrul special și după ordinea zilei, toate scrisorile ce trimite.

Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina, și afară de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului, locului de reședința al comerciantului, sau de către judecătorul ocolului respectiv în localitățile unde nu exista tribunal.

Pe ultima pagina a acestor registre judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru și va semna aceasta certificare punînd sigiliul tribunalului sau al judecătoriei.

Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afară de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judevcatorului de pace, la finele fiecărui an comercial și cel mult pînă la încheierea bilanțului spre încheiere și viza.

Tribunalul sau judecătorul de pace, va pune imediat, sub ultima operațiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la.... anul... s-a prezentat registrul (jurnal, inventar) al comerciantului... și s-a vizat cu a noatra semnatura" punându-se și sigiliul tribunalului sau judecătoriei. (Acest articol a fost modificat prin legea nr. 165/1944 D. Nr. 662/1944 M. Of. Nr. 74 din 28 martie 1944).

La fiecare tribunal comercial și în localitățile unde acestea nu exista, la fiecare tribunal de județ, se va tine un registru în care se va înscrie numele comercianților care și-au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum și numărul filelor fiecăruia. Tot astfel se va urma și cu registrele pe care comerciantul le prezintă anual pentru încheiere și viza.

Dacă numerotarea sau viza unui registru a fost facuta de judecătorul de ocol, atunci acesta la finele fiecărui an, este dator sa trimeata un tablou tribunalului județului sau tribunalului comercial respectiv.

Registrele comercianților vor fi ținute în limba română sau vreuna din limbile moderne europene, după ordinea datei fiecărei operațiuni, fără a se lasă vreun loc în alb, fără ștergere sau adaogire; se pot face îndreptări și ștersături, dacă aceasta este necesar; se vor face însă numai astfel ca cuvintele îndreptate sau șterse să fie citibile.

Comercianții sînt datori a păstra, în timp de 10 ani de la cea din urma viza, registrele pe care legea le impune a tine, precum și scrisorile și telegramele primite.

Asemenea sînt datori a păstra, cel puțin pînă la doi ani, facturile mărfurilor cumpărate și introduse în stabilimentele lor.

Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonată de judecată după cererea unei părți, decât în afaceri de succesiuni, comunități de bunuri, societăți și în caz de faliment.

În cursul unei contestatiuni și oricare ar fi natura ei, judecata, după cererea unei părți sau chiar din oficiu, va putea ordonă înfățișarea registrelor spre a se extrage din ele numai ceea ce este privitor la litigiu.

Cînd registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa, se afla în circumscriptiunea unui alt tribunal, judecătoria va adresa o comisie rogatorie tribunalului sau judecătorului de ocol respectiv pentru a lua cunoștința de conținutul acelor registre, a-l consemna într-un proces verbal și a-l trimite tribunalului unde cauza este pendinte.

Dispozițiunile cuprinse în prezentul titlu nu se aplică colportorilor, comercianților care fac micul trafic ambulant, cărăușilor sau acelor al căror comerț nu este din cercul unei profesiuni manuale.

Contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n-a ajuns la cunoștința propuitorului în termenul hotărât de dânsul sau în termenul necesar schimbului propunerii și acceptării, după natura contractului.

Propuitorul însă poate primi ca buna și o acceptare ajunsă peste termenul hotărât de dânsul, cu condițiunea ca sa încunoștințeze îndată pe acceptat despre aceasta.

Cînd propuitorul cere executarea imediata a contractului, și un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut și nici chiar necesar, după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.

Pînă ce contractul nu este perfect, propunerea și acceptarea sînt revocabile. Cu toate acestea, deși revocarea împiedica ca contractul sa devină perfect, dacă ea însă ajunge la cunoștința celeilalte părți după ce acesta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce revoca contractul răspunde de daune-interese.

În contractele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoștința părții căreia îi este facuta.

Acceptarea condiționată sau limitată se considera ca un refuz al primei propuneri și formează o noua propunere.

Cînd urmează a se hotara adevăratul preț sau prețul curent al productelor, mărfurilor, transporturilor valului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice și al titlurilor industriale, el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau în lipsa, după acelea ale locului celui mai apropiat sau după orice altfel de proba.

Cînd moneda arătate într-un contract nu are curs legal sau comercial în țara și cînd cursul ei n-a fost detrerminat de însăși părțile, plata va putea fi facuta în moneda tarii după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadentei și la locul plății; iar cînd în acea localitate n-ar fi un curs de schimb, după cursul pieței celei; mai apropiate, afară numai dacă contractul poarta clauza "efectiv" sau o alta asemenea.

În obligațiunile comerciale codebitorii sînt ținuți solidariceste, afară de stipulațiune contrarie.

Aceeași prezumție exista și contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligațiune comercială.

Ea nu se aplică la necomercianți pentru operațiuni care, în cît îi privește, nu sînt fapted de comerț.

Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobînda de drept din ziua cînd devin exigibile.

În obligațiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de grație permis de art. 1021 din codul civil.

Retractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 și 1404 din Codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial.

Obligațiunile comerciale și liberatiunile se probează:

Cu acte autentice;

Cu acte sub semnatura privată;

Cu facturi acceptate;

Prin corespondenta;

Prin telegrame;

Cu registrele părților;

Cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie să admită proba testimoniala și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 codul civil.

În fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă.

Telegrama face proba, ca act sub semnatura privată, cînd originalul este subscris de însăși persoana arătată într-însă ca trimitatorul ei. Ea face aceiași proba, chiar dacă aceasta persoana este subscrisă de o alta mana, cînd ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda de însăși acea persoana.

Dacă subscrierea originalului este autentificată de autoritatea competentă, atunci se aplică principiile generale. În caz cînd identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s-a stabilit prin alte moduri prevăzute de regulamentele telegrafo-poștale, proba contrarie este admisă.

Data telegramelor stabilește, pînă la proba contrarie, ziua și ora în care ele au fost în adevăr expediate de oficiurile telegrafice.

În caz de eroare, schimbare sau întîrziere în transmiterea unei telegrame, se aplică principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea, trimitatorul unei telegrame se prezuma afară de orice culpa dacă a îngrijit a o colationă sau recomanda conform dispozițiunilor regulamentelor telegrafo-poștale.

În comerț, mandatul în orice declarațiune de consimțământ chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentică de autoritatea competentă, sînt valabile și fac proba în justiție.

Registrele comercianților ținute în regula, pot face proba în justiție între comercianți, pentru fapte și chestiuni de comerț.

Înscrierea în registre, facuta de prepusul care tine scriptele sau este însărcinat cu contabilitatea, are același efect ca și cînd ar fi facuta de însuși stapanul.