Codul comercial din 1887

În comerciu se aplică legea de fața.

Unde ea nu dispune se aplică codicele civil.

Bursele, balciurile (iarmarocurile), tergurile, docurile și intrepositele, precum și cele-l-alte instituțiuni cari serv comerciului, se reguleza prin legile și regulamentele lor speciale.

Legea considera ca fapte de comerciu:

1) Cumparerarile de producte sau de mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie dupe ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea și cumperarea, spre a se revinde, de obligațiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerciu;

2) Vindarile de producte, vindarile și închirierile de mărfuri, în natura sau lucrate, și vindarile de obligațiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerciu, cînd vor fi fost cumperate cu scop de revindare sau închiriere;

3) Contractele de report asupra obligațiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulând în comerciu;

4) Cumperarile și vindarile de părți sau de acțiuni ale societăților comerciale;

5) Ori-ce întreprinderi de furnituri;

6) Întreprinderile de spectacole publice;

7) Întreprinderile de comisioane, agenții și oficiuri de afaceri;

8) Întreprinderile de constructiuni;

9) Întreprinderile de fabrici, de manufactura și imprimerie;

10) Întreprinderile de editura, librarie și obiecte de arta cînd altul de cat autorul sau artistul vinde;

11) Operațiunile de banca și schimb;

12) Operațiunile de midlocire (samsarie) în afaceri comerciale;

13) Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;

14) Cambiele și ordinele în producte sau mărfuri;

15) Constructiunea, cumperarea, vindarea și revindarea de tot felul de vase pentru navigatiunea interior și exteriora și tot ce privesce la echiparea, armarea și aprovisionarea unui vas;

16) Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime și tote contractele privitoare la comerciul de mare și la navigațiune;

17) Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor și asupra vietei;

18) Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;

19) Depositele pentru causa de comerciu;

20) Depositele în dokuri și intreposite precum și tote operațiunile asupra recepiselor de deposit (varante) și asupra scrisurilor de gagiu, liberate de ele.

Se socotesc, afară de acestea, ca fapte de comerciu cele-l-alte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sînt de natura civilă sau dacă contrariul nu resulta din însuși actul.

Nu se poate considera ca fapt de comerciu cumperarea de producte sau de mărfuri ce s'ar face pentru usul sau consumatiunea cumperatorului, ori a familiei sale; de asemenea revindarea acestor lucruri și nici vindarea productelor pe cari proprietarul sau cultivatorul le are dupe pamentul seu, sau cel cultivat de densul.

Asigurările de lucruri sau stabilimente cari nu sînt obiectul comerciului și asigurările asupra vietei sînt fapte de comerciu numai în ce privesce pe asigurator.

Comptul curent și cekul nu sînt considerate ca fapte de comerciu în ce privesce pe necomercianți, afară numai dacă ele n'au o causa comercială.

Sînt comercianți aceia cari fac fapte de comerciu, avend comerciul ca o profesiune obicinuita, și societățile comerciale.

Statul, județul și comuna nu pot avea cualitatea de comercianți.

Ori-ce persona care într'un chip accidental, face o operațiune de comerciu, nu poate fi considerată ca comerciant; ea este însă supusă legilor și jurisdictiunei comerciale pentru tote contestațiunile ce se pot ridica din acesta operațiune.

Minorul de ori-ce sex, pentru a putea face comerciu și prin urmare a fi considerat ca major, întru cat privesce obligațiunile contractate de densul ca comerciant, va trebui să aibă etatea de 18 ani împliniți, să fie emancipat, să aibă autorisatiunea înscrisă a tatălui seu, sau în cas de morte, interdictiune ori absenta a tatălui, aceea a mamei sale; iar în lipsa de tata și muma, autorisatia tutorului cu avisul consiliului de familie omologat de tribunalul civil.

Actele de emancipare și de autorisare vor fi presentate la tribunalul în jurisdicțiunea căruia minorul voesce a'și stabili domiciliul seu comercial, spre a fi transcrise în registrul destinat pentru acesta și afișate în sala tribunalului, în sala comunei, în localurilor bursei cele mai apropiate, dacă vor fi, și publicate în foia anunțurilor judiciare a locului; tote acestea prin îngrijirea grefei.

Grefierul tribunalului va păstra la dosar proba ca afișările și publicațiunea s'a făcut.

Înainte de transcriere, afișare și publicațiune, minorul nu va putea începe comerciul seu.

Dispositiunea articolului precedent este aplicabilă minorului emancipat, chiar necomerciant, pentru actele pe cari legea le considera ca fapte de comerciu.

Minorul comerciant în condițiunile art. 10, pentru tot ce privesce comerciul seu, poate ipoteca și instraina imobilele sale, fără a avea necesitate de vre-o noua autorisatiune.

Tatăl sau muma cari exercita puterea parintesca sau, în lipsa-le, tutorul nu pot continua comerciul în interesul unui minor dacă nu vor fi autorisati, cel d'anteiu de tribunalul civil și cel de al duoilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal.

Actul de autorisare va fi afișat și publicat conform art. 10.

Interdisul și cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianți și nici a continua un comerciu.

Femeia maritata nu poate face comerciu fără consimtimentul expres sau tacit al bărbatului seu.

Consimtimentul bărbatului se presuma cînd exercițiul comerciului femeei este public și notoriu, afară numai dacă bărbatul a prohibit acesta în mod expres prin declarațiune publicată în forma art. 10 § 2.

Cînd femeia nu face de cat vinde în detaliu mărfurile traficului bărbatului, ea nu poate numai prin acesta să fie considerată ca comercianta.

Dacă bărbatul este minor, el nu va putea autorisa pe femeia sa a face comerciu de cat numai dacă va fi fost și densul autorisat a da acest consimtiment dupe regulele și în formele prevedute de art. 10.

Dacă bărbatul este interdis sau absent, autorisatiunea va fi data de tribunalul civil.

Femeia, de și comercianta, nu poate însă intra într'o societate comercială, în care 'și-ar lua o răspundere nemărginită, fără autorisatiunea specială a soțului, sau în cas de interdictiune ori absenta a acestuia, fără aceea a tribunalului civil.

În cas cînd soțul autorisa pe femeia înscris, autorisatiunea va fi transcrisă, afișată și publicată conform art. 10.

Femeia comercianta poate, fără autorisatiunea soțului seu, a sta în judecata și a se obliga pentru tot ce privesce comerciul seu.

Ea poate, pentru acest sfersit, a ipoteca și instraina tota averea sa fără consimtimentul soțului.

Cu tote acestea, bunurile dotale nu vor putea fi ipotecate sau înstrăinate de cat în casurile și dupe formele prevedute de codicele civil.

Cînd prin contractul de căsătorie bărbatul va avea vre-un drept asupra bunurilor câștigate de femeia, aceste bunuri și veniturile lor reman exclusiv afectate la plata datorielor comerciale.

Autorisatiunea de a face comerciu, data minorului de către părintele seu sau de către tutor în condițiunile prevedute mai sus, precum și aceea data de către bărbat femeii, pot fi revocate în ori-ce timp. Actul de revocare însă trebuie să fie făcut cu observarea formelor prevedute la art. 10.

Cu tote acestea, dacă minorul sau femeia începuse a exercita comerciul, revocarea nu va putea produce nici un efect de nu va fi aprobată și de tribunalul civil după ce acesta, în camera de consiliu, va fi ascultat pe minor sau pe femeia și pe aceia cari le-au retras autorisatiunea.

În nici un cas revocarea nu poate vetema drepturile celor de al treilea, nici chiar pentru afacerile în curs de executare.

Contractul de căsătorie între persoane dintre cari una este comercianta, va trebui să fie tramis în copie certificată, în termen de o luna de la data lui, de către oficerul stării civile cari a celebrat căsătoria, la tribunalul în jurisdicțiunea căruia se găsește stabilimentul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 10.

Oficerul stării civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusa prin acest articol, va fi supus la o amenda de 25 pînă la 100 lei; iar dacă omisiunea a fost facuta cu rea credința, la destituire; în amandoue casurile fără prejuditiul drepturilor părților interesate.

Dacă soțul devine comerciant în urma căsătoriei sale, densul este dator să depună copie dupe contractul seu de căsătorie, în termen de o luna socotit din diua cînd și-a început comerciul, sub pedepsa, în cas de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu.

Cererea de separatiune de patrimonii între soți dintre cari unul este comerciant, trebuie să fie publicată în modul prevedut la art. 10.

Hotărîrea asupra cererii de separatiune nu va putea fi pronunțată de cat dupe o luna de dile de la sus disa publicațiune.

Dacă se admite separatiunea, hotărîrea definitivă va trebui să fie publicată tot în același mod, în termen de o luna de la data ei.

În lipsa acestei publicațiuni, creditorii comerciului soțului pot opune, ori cînd interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunțate și sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeei, dacă a avut loc.

Deosebit de acesta ei pot sa exercite acțiunea ce le acorda art. 975 din codicele civil, cînd separatiunea ar fi fost facuta în frauda drepturilor lor.

Registrele obligatorii pentru comercianți sînt: registrul jurnal, registrul inventar și registrul copiar.

Ori-ce comerciant este dator ca în registrul jurnal sa înscrie pe fie-care di ce are sa ia și ce are sa dea, operațiunile comerciului seu, convențiunile, acceptatiunile sau girurile efectelor comerciale, și în general tot ce primesce și platesce sub ori-ce titlu, trecend la fie-care finit de luna și sumele întrebuințate pentru cheltuelile casei sale. Acest registru jurnal este deosebit de alte registre ce se obicinuesc în comptabilitatea comercială, dar cari nu sînt obligatorii.

Comerciantul este dator a forma la începutul comerciului seu și în fie-care an, sub a sa semnatura, un inventariu de averea sa mobila și imobilă și de datoriele sale active și pasive, incheiand bilanțul cuvenit. Acest inventariu și bilanț le va copia în registrul special pentru acesta și le va semna.

Tote efectele și datoriele active trebuiesc evaluate în inventariu și bilanț dupe prețul curent la epoca facerei inventariului.

Datoriele active greu de încasat sau indoiose se vor prețui dupe probabilitate; creanțele ce nu se pot incasa se vor înscrie numai pentru memoria.

Dacă sînt mai mulți tovarasi solidari, trebuie să subsemneze fie-care.

El este ținut a copia în registrul special și dupe ordinea dilei tote scrisorile ce trimite.

Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fie-care pagina și, afară de registrul copiar, parafate de un judecător al tribunalului locului de reședința al comerciantului, sau de către judecătorul ocolului respectiv în localitățile unde nu exista tribunal.

Pe ultima pagina a acestor registre judecătorul va constata numărul filelor ce compun fie-care registru și va semna acesta certificare punend sigiliul tribunalului sau al judecătoriei.

Registrele pe cari comerciantul este obligat a le avea, afară de copiar, vor fi presintate tribunalului sau judecătorului de ocol la finele fie-cărui an comercial spre incheiare și viza.

Tribunalul sau judecătorul de ocol va pune imediat, sub ultima operațiune înscrisă, următoarea viza:

"Asta-di la......... anul.... s'a presintat registrul "(jurnal, invetariu)" al comerciantului.......... și "s'a vizat cu a nostra semnatura", punendu-se și sigiliul tribunalului sau judecătoriei.

Nici un fel de taxa, timbre sau altele nu se vor percepe pentru îndeplinirea formalităților prevedute în aceste doue articole.

La fie-care tribunal comercial și în localitățile unde acestea nu exist, la fie-care tribunal de județ, se va tine un registru în care se va înscrie numele comercianților cari 'și-au presintat registrele lor, ce anume registre, precum și numerul filelor fie-căruia. Tot ast-fel se va urma și cu registrele pe cari comerciantul le presinta anual pentru incheiare și viza.

Dacă numerotarea sau viza unui registru a fost facuta de judecătorul de ocol, atunci acesta la finele fie-cărui an, este dator sa trimită un tablou tribunalului județului sau tribunalului comercial respectiv.

Registrele comercianților vor fi ținute în limba română sau în vre-una din limbele moderne europene, dupe ordinea datei fie-carei operațiuni, fără a se lasă vre-un loc în alb, fără ștergere sau adaogire; se pot face îndreptări și ștersături dacă acesta este necesar; se vor face însă numai ast-fel ca cuvintele îndreptate sau șterse să fie citibile.

Comercianții sînt datori a păstra, în timp de 10 ani de la cea din urma viza, registrele pe cari legea le impune a tine, precum și scrisorile și telegramele primite.

Asemenea sînt datori a păstra, cel puțin pînă la duoi ani, facturile mărfurilor cumperate și introduse în stabilimentele lor.

Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonată de judecată dupe cererea unei părți de cat în afaceri de succesiuni, comunități de bunuri, societăți și în cas de faliment.

În cursul unei contestatiuni și ori-care ar fi natura ei, judecata, dupe cererea unei părți sau chiar din oficiu, va putea ordonă înfățișarea registrelor spre a se extrage dintr'ensele numai ceea ceea-ce este privitor la litigiu.

Cînd registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa, se afla în circumscripția unui alt tribunal, judecătoria va adresa o comisiune rogatorie tribunalului sau judecătorului de ocol respectiv pentru a lua cunoscinta de conținutul acelor registre, a'l consemna într'un proces-verbal și a'l trimite tribunalului unde causa este pendinte.

Dispozițiunile coprinse în presentul titlu nu se aplică colportorilor, comercianților cari fac micul trafic ambulant, cărăușilor sau acelor al căror comerciu nu ese din cercul unei profesiuni manuale.

Contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n'a ajuns la cunoscinta propuitorului în termenul hotărît de densul sau în termenul necesar schimbului propunerii și acceptarei, dupe natura contractului.

Propuitorul însă poate primi ca buna și o acceptare ajunsă peste termenul hotărît de densul, cu condițiune ca sa incunosciinteze îndată pe acceptant despre acesta.

Cînd propuitorul cere executarea imediata a contractului, și un respuns prealabil de acceptare nu este cerut și nici chiar necesar, dupe natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cea-l'alta a întreprins executarea lui.

Pînă ce contractul nu este perfect, propunerea și acceptarea sînt revocabile. Cu tote acestea, de și revocarea împiedica ca contractul sa devie perfect, dacă ea însă ajunge la cunoscinta celei-l'alte părți dupe ce acesta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce revoca contractul respunde de daune interese.

În contractele unilaterali propunerea este obligatoria îndată ce ajunge la cunoscinta partei căreia este facuta.

Acceptarea condiționată sau limitată se considera ca un refus al primei propuneri și formează o noua propunere.

Cînd urmeza a se hotărî adeveratul preț sau prețul curent al productelor, mărfurilor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice și al titlurilor industriale, el se ia dupe listele bursei sau dupe mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau, în lipsa, dupe acelea ale locului celui mai apropiat, sau dupe ori-ce alt-fel de proba.

Cînd moneta aretata într'un contract nu are curs legal sau comercial în tera și cînd cursul ei n'a fost determinat de insesi părțile, plata va putea fi facuta în moneta terei dupe cursul ce va avea schimbul la vedere în diua scadentei și la locul platei; iar cînd în acea localitate n'ar fi un curs de schimb, dupe cursul pieței celei mai apropiate, afară numai dacă contractul porta clausa "efectiv" sau o alta asemenea.

În obligațiunile comerciale codebitorii sînt ținuți solidaricesce, afară de stipulațiune contraria.

Aceeași presumptiune exista și contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garanteza o obligațiune comercială.

Ea nu se aplică și la necomercianți pentru operațiuni cari, în cat 'i privesce, nu sînt fapte de comerciu.

Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobenda de drept din diua cînd devin exigibile.

În obligațiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de grație permis de art. 1021 din codicele civil.

Retractul litigios prevedut de art. 1402, 1403 și 1404 din codicele civil nu poate avea loc în cas de cesiune a unui drept derivând dintr'un fapt comercial.

Obligațiunile comerciale și liberatiunile se probeza:

Cu acte autentice;

Cu acte sub-semnatura privată;

Cu facturi acceptate;

Prin corespondenta;

Prin telegrame;

Cu registrele părților;

Cu martori, de câte-ori autoritatea judecatoresca ar crede ca trebuie să admită proba testimoniala și acesta chiar în casurile prevedute de art. 1191 codicele civil;

În fine, prin ori-ce alte mijloace de proba admise de legea civilă.

Telegrama face proba, ca act sub-semnatura privată, cînd originalul este subscris de însăși persona aretata într'ensa ca trimitetorul ei. Ea face aceeași proba, chiar dacă aceasta persona este subscrisă, de o alta mana, cînd ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a'i se preda, de însăși acea persona.

Dacă subscrierea originalului este autentificată de autoritatea competentă, atunci se aplică principiele generale. În cas cînd identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s'a stabilit prin alte moduri prevedute de regulamentele telegrafo-poștale, proba contrarie este admisă.

Data telegramelor stabilesce, pînă la proba contrarie diua și ora în care ele au fost în adever expediate de oficiurile telegrafice.

În cas de erore, schimbare sau intardiere în transmiterea unei telegrame, se aplică principiele generale asupra culpei. Cu tota acestea, trimitetorul unei telegrame se presuma afară de ori-ce culpa dacă a îngrijit a o colationă sau recomanda conform dispositiunilor regulamentelor telegrafo-poștale.

În comerciu, mandatul și ori-ce declarațiune de consimtiment chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentică de autoritatea competentă, sînt valabile și fac proba în justiție.

Registrele comercianților, ținute în regula, pot face proba în justiție între comercianți, pentru fapte și cestiuni de comerciu.

Înscrierea în registre, facuta de prepusul cari tine scriptele sau este însărcinat cu compatibilitatea, are același efect ca și cînd ar fi facuta de însuși stapanul.