Art. 1188

Când originalul exista, copia legalizată nu poate face credința decât despre ceea ce cuprinde originalul, înfățișarea cărui se poate cere totdeauna.

Când originalul nu exista, copiile legalizate de ofițerii publici competenți se cred, după distincțiile următoare:

1.copiile scoase din ordinea magistratului, părțile fiind fața sau chemate, cu formele legale, precum și copiile scoase fără intervenția magistratului, dar de fața cu părțile care au asistat de buna voia lor, au aceeași credința ca și titlurile originale;

2.copiile care se vor fi dat de ofițerii publici competenți, fără intervenția magistratului sau consimțământul părților, fac asemenea credința după 30 de ani, socotiți din ziua în care s-au dat aceste copii. Când asemenea copii vor fi date de mai puțin de 30 de ani, nu fac decât un început de dovada;

3.copiile legalizate de un ofițer public necompetent, nu pot face decât un simplu început de dovada;

4.copiile copiilor nu au nici o putere probatoare.

2.A se vedea și Ordinul ministrului justiției nr. 710/C/1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, publicat în Monitorul Oficial nr. 176 din 8 august 1995.

3.Potrivit art. 22 al Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare, certificatele eliberate în temeiul registrelor de stare civilă au aceeași putere doveditoare ca și actele întocmite sau înscrise în registre.

4.În legătura cu dispozițiile art. 1188, a se vedea și dispozițiile din legile speciale.