Decizia CCR nr. 186/2026

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 12 teza finală din anexa nr. 1 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Ioana-Cristina Vida - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 12 lit. g) din anexa nr. 1 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepție ridicată de Marian Stanciu în Dosarul nr. 282/270/2021 al Judecătoriei Onești și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.171D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 560 din 17 noiembrie 2022.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 1 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 282/270/2021, Judecătoria Onești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor „pct. 12 lit. g) din anexa nr. 1 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic“. Excepția a fost ridicată de Marian Stanciu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva executării silite deschise la cererea Direcției Silvice Bacău ca urmare a necontestării actului de control de fond prin care autorului excepției i s-a imputat o sumă ce reprezintă pagubă adusă fondului forestier.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt incomplete, imprecise, neclare și imprevizibile în ceea ce privește procedura de angajare a răspunderii patrimoniale a personalului silvic și modalitatea de recuperare a prejudiciilor constatate prin actele de control de fond efectuate de Garda Forestieră Suceava. Prin Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reținut că acțiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, în condițiile art. 1 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006, sunt de competența materială a instanțelor de conflicte de muncă. Or, potrivit dispozițiilor criticate, actul de control de fond, după comunicare și în cazul necontestării sale în termen de 15 zile, devine titlu executoriu. În acest mod, se permite recuperarea directă, prin executare silită, a sumei stabilite prin actul de control cu titlu de prejudiciu, fără parcurgerea procedurii de angajare a răspunderii patrimoniale prevăzute de Codul muncii și, implicit, fără verificarea de către instanța de judecată a condițiilor acestei răspunderi. Astfel, norma criticată nu stabilește cu suficientă claritate raportul dintre procedura specială privind contestarea actului de control de fond în termen de 15 zile și dobândirea de către acesta a caracterului de titlu executoriu, pe de o parte, și procedura de angajare a răspunderii patrimoniale a salariatului, reglementată de Codul muncii, pe de altă parte. O asemenea situație conduce la apariția unei proceduri paralele de recuperare a prejudiciului, susceptibilă să eludeze garanțiile specifice soluționării conflictelor de muncă și să genereze inclusiv riscul unor demersuri distincte de recuperare a aceleiași creanțe, de natură să conducă la posibilitatea executării aceleiași persoane de două ori pentru aceeași faptă și pentru același prejudiciu. De altfel, autorul arată că prin declarația dată la finalizarea controlului și-a exprimat dezacordul atât față de modalitatea de efectuare a acestuia, cât și față de constatările și concluziile consemnate în actele de control, nefiind clar dacă declarația dată la finalizarea controlului reprezintă o contestare a actului de control sau dacă era necesară formularea unei contestații distincte în termen de 15 zile, pentru a împiedica dobândirea caracterului executoriu al acestuia.

6. Se solicită Curții Constituționale să constate că orice reglementare trebuie să indice cel puțin procedura aplicabilă, legea care o guvernează și instituția la care se depune contestația, fiind invocate, în acest sens, termenul de 15 zile în materie contravențională și termenul derogatoriu de 15 zile prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Pentru aceste motive se apreciază că termenul de 15 zile de „necontestare“ generează impredictibilitate și imprevizibilitate.

7. În susținerea motivării se invocă jurisprudența instanței constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 59 din 26 ianuarie 2021 sau Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit), jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene (spre exemplu, Hotărârea din 14 iulie 1994, pronunțată în Cauza Paola Faccini Dori împotriva Recreb Srl), precum și literatura juridică de specialitate.

8. Judecătoria Onești apreciază că dispozițiile criticate au un conținut ambiguu, nu respectă principiul clarității, previzibilității și accesibilității legii, fiind contrare prevederilor art. 126 alin. (3) din Constituție raportate la cele cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituție.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl constituie dispozițiile „pct. 12 lit. g) din anexa nr. 1 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic“, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015, cu modificările și completările ulterioare. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispozițiile pct. 12 teza finală din anexa nr. 1 la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015. De asemenea, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Codul silvic a fost abrogat prin Legea nr. 331/2024 privind Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 9 ianuarie 2025. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va examina dispozițiile pct. 12 teza finală din anexa nr. 1 la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, astfel cum au fost criticate, respectiv în redactarea anterioară abrogării operate prin Legea nr. 331/2024, în vigoare la data la care acestea au produs efecte juridice în cauză. Dispozițiile criticate au următorul conținut: „Controlul de fond devine titlu executoriu, după comunicare și necontestarea acestuia în termen de 15 zile.“

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității în componenta referitoare la calitatea legii.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a fost adoptat prin Legea nr. 133/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, ulterior pronunțării Deciziei nr. 3 din 12 mai 2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 18 iunie 2014, care a stabilit că acțiunile privind răspunderea patrimonială a personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor sunt de competența instanțelor de conflicte de muncă. Înalta Curte a reținut că pădurarii și brigadierii silvici nu au calitatea de funcționari publici, ci sunt salariați, neîndeplinind o funcție publică în sensul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007. În plus, s-a statuat că art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora instituie pentru acest personal un regim mai favorabil, al răspunderii patrimoniale reglementate de Codul muncii, și nu al răspunderii civile aplicabile funcționarilor publici. Trimiterea la Codul muncii vizează atât procedura amiabilă de recuperare a prejudiciului, cât și etapa judiciară, dacă acordul părților eșuează. Totodată, s-a reținut că actul de control de fond stabilește pagubele aduse pădurii, dar nu constituie titlu executoriu față de personalul silvic fără statut de funcționar public. Răspunderea acestora este guvernată exclusiv de normele dreptului muncii, fiind exclusă angajarea unei duble răspunderi patrimoniale pentru același prejudiciu.

15. Cu privire la aceste aspecte, prin Decizia nr. 560 din 17 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 26 mai 2023, paragrafele 20-32, Curtea a reținut că dispozițiile criticate caracterizează „controlul de fond“ ca însumând totalitatea acțiunilor efectuate în fondul forestier, în condițiile legii, de către personalul silvic care asigură administrarea pădurilor sau controlul regimului silvic, în scopul: a) verificării stării limitelor și bornelor amenajistice; b) verificării suprafeței de pădure în scopul identificării, inventarierii și evaluării valorice a arborilor tăiați în delict, a semințișurilor utilizabile distruse sau vătămate, a oricăror alte pagube aduse pădurii, precum și stabilirii cauzelor care le-au produs; c) verificării oportunității și calității lucrărilor silvice executate; d) identificării lucrărilor silvice necesare; e) verificării stării bunurilor mobile și imobile aferente pădurii respective; f) inventarierii stocurilor de produse ale pădurii existente pe suprafața acesteia; g) stabilirii pagubelor și/sau daunelor aduse pădurii, precum și propunerii de recuperare a acestora. Constatările realizate în urma controlului de fond se înscriu într-un act de control, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 4 la Regulamentul de pază a fondului forestier, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.076/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 26 octombrie 2009. Având în vedere acestea, Curtea a constatat că dispozițiile criticate vizează, în realitate, actul de control în care sunt consemnate constatările rezultate în urma efectuării controlului de fond, acesta fiind actul juridic susceptibil de a dobândi caracter executoriu.

16. Astfel, actele de control de fond vor fi folosite în angajarea răspunderii patrimoniale potrivit dreptului muncii și nu toate actele de control devin titluri executorii ca urmare a neatacării acestora în fața instanțelor de contencios administrativ. În plus, dezlegarea problemelor de drept prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție antereferită este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, atât pentru Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, cât și pentru executorii judecătorești și pentru instanțele judecătorești care au încuviințat executările actelor de control potrivit textului de lege criticat, deși ar fi trebuit să respingă cererea de încuviințare a executării silite pentru motivul prevăzut de art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: (…) hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu“.

17. Aplicând aceste considerente în cauza dedusă judecății, Curtea constată că problema de drept ridicată sub forma unei excepții de neconstituționalitate reflectă o problemă de identificare, interpretare și aplicare a normelor pertinente în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Or, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și al instanțelor de control judiciar, așa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 12 teza finală din anexa nr. 1 la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepție ridicată de Marian Stanciu în Dosarul nr. 282/270/2021 al Judecătoriei Onești.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Onești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 februarie 2026.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Ioana-Cristina Vida