Decizia CCR nr. 28/2017

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (4) și (7) din Codul de procedură penală

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (4) și (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilie Cristian în Dosarul nr. 8.206/105/2015/a4 al Tribunalului Prahova - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 168D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea nr. 39 din 3 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.206/105/2015/a4, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (4) și (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilie Cristian într-o cauză având ca obiect verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece nu stabilesc o durată maximă a măsurii controlului judiciar în procedura de cameră preliminară și nici nu reglementează cu privire la data de început și de sfârșit a măsurii. Totodată, aceasta reprezintă o ingerință care nu este proporțională cu cauza care a determinat-o, respectiv asigurarea instrucției penale, întrucât atât timp cât măsura poate fi dispusă pe o perioadă nelimitată, nu se asigură un just echilibru între interesul public și cel individual. Or, restrângerea exercițiului drepturilor sau libertăților fundamentale trebuie să aibă nu numai caracter excepțional, ci și temporar.

7. Tribunalul Prahova - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât măsura controlului judiciar constituie o ingerință în dreptul fundamental la libertatea individuală garantat de art. 23 din Constituție, respectiv o măsură intruzivă ce poate afecta și alte drepturi și libertăți fundamentale, respectiv libera circulație. Se arată că ingerința analizată nu este proporțională cu cauza care a determinat-o, respectiv asigurarea instrucției penale, întrucât nu asigură un just echilibru între interesul public și cel individual, atât timp cât dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă nu precizează durata maximă pentru care se poate dispune măsura controlului judiciar în procedura de cameră preliminară.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, potrivit art. 215^1 alin. (6) și (8) din Codul de procedură penală, în cursul urmăririi penale, durata măsurii controlului judiciar nu poate să depășească un an, dacă pedeapsa prevăzută de lege este amenda sau închisoarea de cel mult 5 ani, respectiv 2 ani, dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 5 ani, iar, în cursul judecății în primă instanță, durata totală a controlului judiciar nu poate depăși un termen rezonabil și, în toate cazurile, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.

10. Referitor la procedura camerei preliminare, Guvernul a menționat că aceasta este o etapă premergătoare fazei de judecată, fiind concepută de legiuitor ca o procedură-filtru, în cadrul căreia se examinează competența instanței, legalitatea rechizitoriului, legalitatea actelor de urmărire penală și a probelor administrate în faza de urmărire penală. Potrivit art. 343 din Codul de procedură penală, momentul de început al acestei proceduri îl constituie înregistrarea cauzei la instanță, iar durata sa este limitată în timp, neputând depăși 60 de zile.

11. Rezultă, așadar, că durata controlului judiciar în procedura camerei preliminare este limitată în mod implicit prin faptul că însăși această procedură are prevăzută o durată maximă, iar, pe de altă parte, prin aceea că durata măsurii luate/ menținute în cursul camerei preliminare se socotește - conform art. 215^1 alin. (8) din Codul de procedură penală - în durata maximă a măsurii dispuse în cursul judecății. Se mai subliniază că, potrivit art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară este obligat să verifice periodic, și nu mai târziu de 60 de zile, dacă mai subzistă temeiurile pentru care măsura preventivă a fost dispusă/ menținută; or, inclusiv această dispoziție legală sugerează caracterul temporar al măsurii preventive.

12. Întrucât măsura preventivă a controlului judiciar este esențialmente temporară, caracterizându-se printr-o durată limitată inclusiv în procedura camerei preliminare, reglementarea criticată asigură o justă proporționalitate între această ingerință în dreptul la libertate individuală și scopul urmărit, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

13. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, din coroborarea art. 207 alin. (7) cu art. 343 din Codul de procedură penală rezultă fără dubii că măsura controlului judiciar poate fi dispusă în procedura de cameră preliminară pe o durată de maximum 60 de zile.

14. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (4) din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului apreciază că aceste prevederi sunt, de asemenea, constituționale.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 207 alin. (4) și (7) cu denumirea marginală Verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară. Dispozițiile alin. (7) al art. 207 din Codul de procedură penală au fost introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 15 decembrie 2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016. Textele criticate au următorul conținut:

(4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.[...]

(7) Judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, verifică, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.

18. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiție, art. 23 referitor la Libertatea individuală, art. 25 referitor la Libera circulație, art. 26 referitor la Viața intimă, familială și privată, art. 32 referitor la Dreptul la învățătură și art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că o critică similară a fost supusă controlului său și dezlegată prin Decizia nr. 257 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 19 iulie 2016. Astfel, prin decizia precitată, paragrafele 28-30, Curtea a statuat că, potrivit art. 215^1 alin. (7) din Codul de procedură penală, în cadrul procedurii de cameră preliminară judecătorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe o durată ce nu poate depăși 60 de zile. În reglementarea dispozițiilor procesual penale, legiuitorul a folosit două sintagme, și anume „durata“ și „durata totală“. Astfel, prima dintre acestea, regăsită și în cuprinsul art. 215^1 alin. (7), se referă la durata măsurii controlului judiciar dispuse de judecător la un moment dat cu privire la un inculpat. Sintagma „durata totală“ se referă la durata maximă a măsurii controlului judiciar care poate fi dispusă și care este rezultatul însumării tuturor măsurilor pe care judecătorul le-a dispus la un moment dat față de același inculpat. În continuare, Curtea a reținut că dispozițiile art. 215^1 alin. (8) din Codul de procedură penală reglementează două ipoteze. Prima se referă la durata totală a controlului judiciar în cursul judecății în primă instanță, care nu poate depăși un termen rezonabil, iar cea dea doua se referă la durata totală a măsurii controlului judiciar dispuse după trimiterea în judecată, care nu poate depăși 5 ani calculați din acest moment.

20. În ceea ce privește momentul trimiterii în judecată, Curtea a mai reținut că, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, acesta coincide cu cel al învestirii judecătorului de cameră preliminară cu verificarea competenței, a legalității sesizării instanței, a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, acesta fiind momentul de început în calcularea termenului total de 5 ani. Așa fiind, Curtea a constatat că dispozițiile art. 215^1 alin. (8) teza a doua din Codul de procedură penală se aplică inclusiv în procedura camerei preliminare, astfel că nu poate fi reținută critica autorilor excepției potrivit căreia în această fază nu este prevăzută durata maximă a măsurii controlului judiciar.

21. De asemenea, prin Decizia nr. 505 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 17 octombrie 2016, paragraful 23, Curtea a mai statuat că, din interpretarea dispozițiilor art. 215^1 alin. (7) și (8) din Codul de procedură penală, reiese că - similar reglementării în materie de arestare preventivă, analizată prin Decizia nr. 217 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016 -, în cazul în care măsura controlului judiciar a fost dispusă și prelungită succesiv în faza de urmărire penală, iar ulterior a fost întocmit rechizitoriul, atunci durata totală a măsurii controlului judiciar, în cursul judecății în primă instanță, nu poate depăși un termen rezonabil și, în toate cazurile, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată, care este chiar momentul intrării cauzei în procedura de cameră preliminară. Ca atare, în cursul acestei proceduri, judecătorul de cameră preliminară, verificând, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri, poate menține succesiv măsura controlului judiciar, fără a se aduce, în acest mod, vreo atingere dreptului la un proces echitabil consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție.

22. Curtea a mai observat că, în cazul procedurii camerei preliminare, nu se prevede o durată totală a controlului judiciar, pentru că nu există un risc crescut al depășirii unui termen rezonabil pentru o astfel de măsură, având în vedere că această fază a procesului penal este una care, prin natura ei, nu se întinde pe o durată mare de timp. În plus, dacă termenul de recomandare de 60 de zile prevăzut de dispozițiile art. 343 din Codul de procedură penală pentru procedura camerei preliminare este depășit, judecătorul de cameră preliminară poate, din oficiu sau la cerere, să dispună revocarea măsurii preventive a controlului judiciar atunci când constată, potrivit art. 242 alin. (1) din Codul de procedură penală, că au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, inclusiv depășirea unui termen rezonabil (paragraful 25).

23. În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textele de lege ce fac obiectul excepției, a art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, aceasta nu poate fi reținută, prevederile constituționale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care nu s-a constatat.

24. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, Curtea constată că soluția și considerentele ce au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, inclusiv cu privire la dispozițiile art. 207 alin. (4) care reglementează posibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a menține o măsură preventivă (deci inclusiv măsura preventivă a controlului judiciar dispusă în cauză), dacă constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ilie Cristian în Dosarul nr. 8.206/105/2015/a4 al Tribunalului Prahova - Secția penală și constată că dispozițiile art. 207 alin. (4) și (7) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 ianuarie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru