Decizia CCR nr. 155/2017

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală

Notă

*) A se vedea opiniile concurente de la Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, de la Decizia nr. 702 din 29 noiembrie 2016 și de la Decizia nr. 53 din 2 februarie 2017, nepublicate încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la momentul pronunțării prezentei decizii.

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Susana Roman și Dumitru Spînu în Dosarul nr. 1.765/190/2016/a1.1 al Judecătoriei Bistrița - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 317D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 318D/2016, nr. 999D/2016, nr. 1.070D/2016 și nr. 1.136D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 207 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Diumea, Bogdan Alin Vintilă, Mihai Moldovan și Răzvan Dimoftache în dosarele nr. 6.332/245/2016/a1.1, nr. 2.735/99/2016/a1.1, nr. 1.599/289/2016/a1.1 și nr. 333/36/2016 ale Tribunalului Iași - Secția penală, Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, Tribunalului Mureș - Secția penală și, respectiv, ale Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

4. La apelul nominal răspunde, în Dosarul nr. 1.136D/2016, pentru autorul excepției Răzvan Dimoftache, domnul avocat Antoniu Obancia din cadrul Baroului București, cu delegație la dosar, în calitate de reprezentant al autorului excepției. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției Răzvan Dimoftache a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

7. Reprezentantul autorului excepției este de acord cu conexarea dosarelor.

8. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

9. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 318D/2016, nr. 999D/2016, nr. 1.070D/2016 și nr. 1.136D/2016 la Dosarul nr. 317D/2016, care a fost primul înregistrat.

10. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției Răzvan Dimoftache care, raportându-se la jurisprudența existentă, solicită reconsiderarea acesteia, deoarece, deși Curtea Constituțională a statuat în deciziile anterioare că nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut în cuprinsul art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală atrage incidența prevederilor art. 268 alin. (1) din același cod, sancțiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exercițiul dreptului de a proceda la menținerea măsurii preventive în cauză și nulitatea absolută a actului făcut peste termen, se impune ca acest lucru să fie consacrat și într-un dispozitiv al unei decizii pronunțate de instanța de contencios constituțional.

11. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece nu se invocă motive noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

12. Prin Încheierea din 10 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.765/190/2016/a1.1, Judecătoria Bistrița - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală.

13. Prin Încheierea nr. 18/CMPCP/2016 din 14 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 6.332/245/2016/a1.1, Tribunalul Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală.

14. Prin Încheierea nr. 63 din 13 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.735/99/2016/a1.1, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 207 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală.

15. Prin Încheierea din 1 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.599/289/2016/a1.1, Tribunalul Mureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală.

16. Prin Încheierea nr. 109/P/CP din 31 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 333/36/2016, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală.

17. Excepția a fost ridicată în dosarele de mai sus de Susana Roman și Spînu Dumitru, de Vasile Diumea, de Bogdan Alin Vintilă, de Mihai Moldovan și de Răzvan Dimoftache, dosare având ca obiect soluționarea unor cauze penale cu inculpați arestați aflate în faza camerei preliminare la fond sau în contestație.

18. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care s-ar interpreta că termenul de 5 zile este un termen de recomandare, și nu unul imperativ. Se arată că dispoziția prevăzută de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv „cu cel puțin 5 zile înainte“, trebuie să fie interpretată în sensul că nerespectarea termenului atrage incidența art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, fiind un termen procedural peremptoriu, calculat conform art. 269 alin. (2) din Codul de procedură penală, respectiv pe zile libere.

19. Făcând trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 336 din 30 aprilie 2015, se solicită ca argumentele și motivarea reținute în aceasta să fie transpuse și cu privire la prevederile art. 207 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală pentru o interpretare unitară a normelor, atât în ce privește natura juridică a termenelor, cât și în ce privește sancționarea nerespectării lor atunci când nerespectarea duce la încălcări ale dreptului la apărare al inculpatului.

20. Se mai arată că, dacă termenul de 5 zile nu este respectat, atunci el nu poate coexista în mod echitabil cu termenul de 3 zile instituit de art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală. Astfel, în măsura în care termenul de 5 zile este interpretat ca fiind unul de recomandare, atunci dreptul la apărare este afectat. În plus, nu există nicio sancțiune pentru nerespectarea termenelor de 5 și, respectiv, 3 zile.

21. Având în vedere că rațiunea termenului de înaintare a rechizitoriului și a dosarului judecătorului de cameră preliminară este aceea de a asigura respectarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat și de a elimina arbitrarul cât privește dispunerea asupra măsurilor privative de libertate, reiese că acest termen are natura juridică a unui termen peremptoriu. Aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor procesual penale criticate cu dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul la apărare și cu dispozițiile privind înfăptuirea justiției.

22. Judecătoria Bistrița opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, deși art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală conține același termen regresiv „cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei“ - ca și textul art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală declarat neconstituțional prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015 a Curții Constituționale -, problemele ridicate sunt sensibil diferite, nerespectarea termenului per se nefiind în măsură să atragă nulitatea rechizitoriului, act de sesizare a instanței de judecată.

23. Astfel, dacă art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală vizează sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți cu un act al procurorului prin care se propune prelungirea duratei arestului preventiv, art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală vizează rechizitoriul, ca act al procurorului prin care se dispune trimiterea în judecată a inculpatului față de care s-a dispus o măsură preventivă, verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive efectuându-se din oficiu de către judecătorul de cameră preliminară. Or, legalitatea rechizitoriului face obiectul procedurii de cameră preliminară, nulitatea sa putânduse constata doar ca urmare a procedurii consacrate de art. 342 și următoarele din Codul de procedură penală.

24. Raportat la art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, s-a apreciat de către instanța de contencios constituțional că propunerea de prelungire a arestării preventive este un drept procesual al Ministerului Public, și nu o obligație, fapt pentru care nerespectarea termenului prevăzut de textul criticat, constatat ca fiind un termen procedural regresiv de decădere, duce la decăderea procurorului din dreptul de a solicita prelungirea arestării preventive, cu consecința firească a imposibilității judecătorului de drepturi și libertăți de a dispune prelungirea măsurii arestării preventive.

25. Pe de altă parte, arată instanța de judecată, în ce privește art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, chiar dacă emiterea rechizitoriului este un drept procesual al Ministerului Public, iar, conform art. 330 din Codul de procedură penală, acesta poate cuprinde propunerea de luare, menținere, revocare sau de înlocuire a unei măsuri preventive, nerespectarea termenului prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală nu poate atrage, în afara procedurii reglementate de art. 342 și următoarele din Codul de procedură penală, nulitatea actului de sesizare, cu consecința decăderii procurorului din dreptul de a trimite inculpatul în judecată, ci cel mult decăderea procurorului din dreptul de a formula propunerile prevăzute de art. 330 din Codul de procedură penală.

26. Admițând chiar decăderea procurorului din dreptul de a mai propune menținerea măsurii preventive în cauză și nulitatea propunerii formulate peste termen, în temeiul art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară are obligația verificării din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

27. Cu toate acestea, nu poate fi ignorat faptul că rațiunile pentru care legiuitorul a prevăzut un anumit termen în care să fie sesizată instanța de judecată prin actul de acuzare, înaintea expirării măsurii preventive, sunt aceleași care au dus la stabilirea termenului prevăzut de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală și au în vedere atât respectarea dreptului la apărare al inculpatului în componenta dreptului la timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, prevăzute de art. 10 alin. (2) din Codul de procedură penală, art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 24 din Constituția României, cât și stabilirea unui cadru procesual clar și previzibil de natură a înlătura arbitrarul din judecarea cauzei, aspecte însumate de art. 124 din Legea fundamentală.

28. În concluzie, instanța de judecată apreciază că textul art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală este constituțional, termenul regresiv cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei fiind unul imperativ, peremptoriu, a cărui încălcare nu poate atrage însă decăderea procurorului din dreptul de a sesiza instanța cu rechizitoriu, în temeiul art. 268 din Codul de procedură penală, ci cel mult o nulitate relativă care să privească strict măsurile preventive, în conformitate cu art. 282 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară având atât dreptul, cât și obligația de a verifica în ce măsură nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală a produs o vătămare drepturilor părților care nu poate fi înlăturată altfel.

29. Tribunalul Iași - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, având în vedere noua perspectivă impusă de Decizia Curții Constituționale nr. 336 din 30 aprilie 2015, care a consacrat faptul că procurorul în cadrul procedurii penale are drepturi și obligații, se impune reevaluarea naturii termenului pus în discuție. Este evident că cele două termene prevăzute de art. 207 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală au scopul de a temporiza desfășurarea procesului penal, astfel încât judecătorul de cameră preliminară să poată evalua măsura preventivă, sub imperiul căreia se află inculpatul, anterior expirării duratei acesteia. Or, dacă procurorul nu respectă acest termen, este imposibilă desfășurarea unei proceduri cu respectarea tuturor garanțiilor procesului echitabil, mai ales în cauzele complexe sau atunci când inculpatul aflat sub control judiciar (întrucât textul legal vizează toate măsurile preventive) se află domiciliat la depărtare de instanța sesizată, când este necesară citarea legală și prezentarea acestuia în fața judecătorului.

30. Rațiunile avute în vedere de Curtea Constituțională în cazul termenului prevăzut de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală își au pe deplin aplicabilitatea, procedura de verificare a măsurii preventive la sesizarea instanței cu rechizitoriu fiind strâns legată de dreptul procurorului de a emite rechizitoriul în dosarul instrumentat, cu inculpat aflat sub imperiul unei măsuri preventive - art. 327 din Codul de procedură penală - și dreptul acestuia de a propune judecătorului de cameră preliminară menținerea, revocarea sau înlocuirea măsurii preventive - art. 330 din Codul de procedură penală.

31. Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine dreptului la apărare. În condițiile în care s-ar fi invocat o încălcare a acestui drept în fața judecătorului de cameră preliminară de la fond, exista posibilitatea de a se acorda un termen pentru pregătirea apărării.

32. Tribunalul Mureș - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în măsura în care sesizarea cu rechizitoriu, în situația inculpaților arestați preventiv, nu se face în termenul prevăzut de textul criticat. Astfel, pe de o parte, judecătorul învestit cu soluționarea cauzei nu are timpul necesar pentru studierea temeinică a dosarului pentru soluționarea aspectelor ce țin de legalitatea și temeinicia măsurii preventive, iar, pe de altă parte, nerespectarea acestui termen este de natură să conducă la încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat preventiv.

33. Se face trimitere la argumentele avute în vedere de Curtea Constituțională cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015, pe care instanța le consideră aplicabile și în cauza de față.

34. Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece natura termenului și sancțiunea nerespectării acestuia revin instanțelor de judecată.

35. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

36. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate invocată în dosarele nr. 317D/2016, nr. 318D/2016, nr. 1.070D/2016 și nr. 1.136D/2016 este întemeiată, întrucât dispozițiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt similare cu prevederile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, declarate neconstituționale prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, și că argumentele avute în vedere de instanța de contencios constituțional în decizia precitată pot fi aplicate tale quale și în cauza de față.

37. În ce privește excepția de neconstituționalitate invocată în Dosarul nr. 999D/2016, Guvernul o apreciază ca fiind neîntemeiată. Astfel, procedura de cameră preliminară este declanșată de trimiterea rechizitoriului la instanța competentă care, primind dosarul, are obligația ca, din oficiu, să procedeze la verificarea, cu respectarea procedurii reglementate de art. 207 din Codul de procedură penală, a legalității și temeiniciei măsurii preventive. Legiuitorul a stabilit termene atât pentru procuror - un termen în interiorul căruia să înainteze dosarul la judecătorul de cameră preliminară, astfel încât să aibă timpul necesar, suficient a face aceste verificări anterior expirării duratei măsurii preventive, cât și pentru judecătorul de cameră preliminară. Se consideră că reglementarea cuprinsă în art. 207 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală nu este de natură a aduce atingere art. 24 privind dreptul la apărare din Constituție, deoarece există posibilitatea de a se acorda un termen pentru pregătirea apărării în cadrul procedurii de cameră preliminară.

38. Potrivit art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, copia certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deținere ori, după caz, la adresa unde locuiește sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părți și persoanei vătămate li se aduc la cunoștință obiectul procedurii în cameră preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător, termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, astfel încât nu poate fi primită susținerea potrivit căreia este afectat dreptul la apărare.

39. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care nerespectarea termenului „cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive“ atrage incidența art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală. Astfel, în situația aplicării art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală în cazurile în care propunerea de prelungire a arestării preventive se depune cu mai puțin de 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii, intervalul de timp rămas până la soluționarea propunerii este insuficient pentru pregătirea unei apărări efective, încălcându-se astfel art. 24 din Constituție și art. 20 din Legea fundamentală raportat la dispozițiile art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

40. Termenul de 5 zile reglementat de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală are, de asemenea, scopul de a da posibilitatea judecătorului de cameră preliminară să cunoască rechizitoriul și dosarul cauzei pentru a putea delibera și dispune în cunoștință de cauză cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii preventive. În mod similar, în lipsa unui termen îndestulător în care să studieze măsura respectivă, judecătorul ar putea pronunța o soluție ce nu s-ar baza pe cunoașterea amănunțită a cauzei și garantarea dreptului la apărare al inculpatului arestat. În acest sens, instanța europeană de contencios al drepturilor omului a statuat că este crucial ca judecătorul să beneficieze de deplină capacitate de concentrare și atenție pentru a putea urmări dezbaterile și pentru a dispune o soluție lămuritoare (Hotărârea din 19 octombrie 2004, pronunțată în Cauza Makhfi împotriva Franței, paragraful 40).

41. Ținând cont de faptul că rațiunea termenului de depunere a rechizitoriului, împreună cu dosarul cauzei, la judecătorul de cameră preliminară, în cazul în care procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului față de care s-a dispus o măsură preventivă, este aceea de a asigura respectarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat și de a verifica din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, Avocatul Poporului apreciază că acest termen are natura juridică a unui termen peremptoriu. Aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor procesual penale criticate cu dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul la apărare și cu prevederile art. 124 din Legea fundamentală.

42. Așa fiind, dispozițiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că „termenul de 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive“ este un termen de recomandare, și nu un termen imperativ.

43. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

44. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

45. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 207 alin. (1) și (2) cu denumirea marginală Verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului față de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.

(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. [...]

46. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la Dreptul la apărare și art. 124 referitor la Înfăptuirea justiției, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 3 referitor la drepturile oricărui acuzat din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

47. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin decizia menționată, Curtea a reținut că trimiterea la instanța competentă de către procuror a rechizitoriului, împreună cu dosarul cauzei, declanșează procedura de cameră preliminară, iar, în cazul în care inculpatul trimis în judecată se află, la momentul sesizării instanței, sub puterea unei măsuri preventive dispuse în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, primind dosarul, are obligația ca, din oficiu, fără a exista vreo cerere din partea procurorului sau a inculpatului, să procedeze la verificarea - cu respectarea procedurii reglementate de art. 207 din Codul de procedură penală - a legalității și temeiniciei măsurii preventive căreia îi este supus inculpatul, indiferent de felul acesteia (control judiciar, control judiciar pe cauțiune, arest la domiciliu sau arestare preventivă), și să decidă dacă se impune sau nu ca măsura preventivă să fie menținută. În acest scop, rechizitoriul cuprinde, în mod obligatoriu, date referitoare la măsurile preventive luate în cursul urmăririi penale, așa cum rezultă din dispozițiile art. 328 alin. (1) raportate la art. 286 alin. (2) lit. e) teza finală din Codul de procedură penală. Rechizitoriul poate să cuprindă, potrivit art. 330 din Codul de procedură penală, și propunerea de luare, menținere, revocare sau de înlocuire a unei măsuri preventive. Acest text se referă la dreptul procurorului de a formula cereri în legătură cu măsurile preventive, cereri pe care le poate face fie prin rechizitoriu, odată cu sesizarea instanței, fie ulterior, în cursul procedurii de cameră preliminară. Dreptul procurorului de a formula astfel de cereri nu trebuie însă confundat cu sesizarea din oficiu în baza căreia judecătorul de cameră preliminară verifică, potrivit art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii preventive (Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, paragraful 14).

48. De asemenea, Curtea a reținut că, atunci când inculpatul trimis în judecată este supus unei măsuri preventive, sesizarea instanței competente trebuie făcută de procuror, conform art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive, iar judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice, din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii preventive în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului și înainte de expirarea duratei acesteia, potrivit art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală. Așadar, dispozițiile de lege menționate stabilesc termene atât pentru procuror - un termen în interiorul căruia să înainteze rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, către judecătorul de cameră preliminară, astfel încât acesta să aibă timpul necesar și suficient pentru a face aceste verificări anterior expirării duratei măsurii preventive -, cât și pentru judecătorul de cameră preliminară (Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, paragraful 15).

49. Cu privire la un termen regresiv similar celui prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care nerespectarea termenului „cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive“ atrage incidența art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin această decizie Curtea a reținut că, potrivit art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi și libertăți cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia, alin. (2) al aceluiași articol, în prima și ultima teză, stabilind că judecătorul de drepturi și libertăți fixează termen pentru soluționarea propunerii de prelungire a arestării preventive înainte de expirarea duratei măsurii, avocatul inculpatului este încunoștințat și i se acordă, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei (paragraful 19 din Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015). În ceea ce privește natura juridică a termenului regresiv reglementat de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală (art. 159 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968) și consecințele nerespectării acestuia, Curtea a observat că practica judiciară cvasiunanimă a calificat termenul de minimum 5 zile de sesizare a instanței pentru prelungirea arestării preventive ca fiind un termen de recomandare (Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, paragraful 21). Ținând cont de faptul că rațiunea termenului de depunere a propunerii de prelungire a duratei arestării preventive este aceea de a asigura respectarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat și de a elimina arbitrarul în ceea ce privește dispunerea prelungirii măsurii privative de libertate, Curtea a constatat că acest termen are natura juridică a unui termen peremptoriu, aceasta fiind singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor procesual penale criticate cu dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul la apărare și cu dispozițiile constituționale privind înfăptuirea justiției (Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, paragraful 48). Curtea a concluzionat că „nerespectarea termenului de depunere a propunerii de prelungire a arestării preventive la judecătorul de drepturi și libertăți «cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive» este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat, așa încât sunt incidente normele procesual penale ale art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancțiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea procurorului din exercițiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv și nulitatea absolută a actului făcut peste termen“ (Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, paragraful 49).

50. Prin Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, mai sus citată, Curtea a constatat că termenul prevăzut de dispozițiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală are aceeași natură juridică cu cel prevăzut de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, fiind un termen peremptoriu, dar, spre deosebire de situația avută în vedere la pronunțarea Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015 - când instanța de contencios constituțional a intervenit pe fondul unei practici judiciare cvasiunanime și de durată, aparținând inclusiv Înaltei Curți de Casație și Justiție, practică judiciară care a dat textului valențe neconstituționale -, în cazul termenului stabilit de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală nu se poate vorbi despre o atare interpretare a dispozițiilor de lege criticate, interpretare care să fie, în același timp, ulterioară publicării deciziei mai sus menționate. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, care pune în discuție o problemă de interpretare și aplicare a legii, ce trebuie să aparțină instanțelor judecătorești, este inadmisibilă (Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, paragraful 19).

51. În același sens sunt și deciziile nr. 251 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 16 iunie 2016, și nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016.

52. Distinct de cele arătate mai sus, prin Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, menționată anterior, Curtea a reținut că dispozițiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt clare, precise și previzibile, îndeplinind condițiile referitoare la calitatea legii, și că nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut în cuprinsul acestora este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, așa încât sunt incidente prevederile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancțiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exercițiul dreptului de a proceda la menținerea măsurii preventive în cauză și nulitatea absolută a actului făcut peste termen (Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, paragraful 18).

53. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

54. În ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea dispun cu privire la un termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, în interiorul căruia judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. Criticile autorului sunt formulate din perspectiva raportării acestor prevederi la cele ale art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, susținându-se că, dacă termenul de 5 zile este nerespectat, atunci el nu poate coexista în mod echitabil cu termenul de 3 zile instituit de art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală și că nu există nicio sancțiune pentru nerespectarea termenului de 3 zile. Analizând aceste susțineri, Curtea constată că pun în discuție o problemă de interpretare și aplicare a legii, care trebuie să aparțină instanțelor judecătorești. De asemenea, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele (a se vedea Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011).

55. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Susana Roman și Spînu Dumitru, de Vasile Diumea, de Bogdan Alin Vintilă, de Mihai Moldovan și de Răzvan Dimoftache în Dosarul nr. 1.765/190/2016/a1.1 al Judecătoriei Bistrița - Secția penală, în Dosarul nr. 6.332/245/2016/a1.1 al Tribunalului Iași - Secția penală, în Dosarul nr. 2.735/99/2016/a1.1 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1.599/289/2016/a1.1 al Tribunalului Mureș - Secția penală și în Dosarul nr. 333/36/2016 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bistrița - Secția penală, Tribunalului Iași - Secția penală, Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, Tribunalului Mureș - Secția penală și Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 martie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru