Decizia CCR nr. 121/2017

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicolae Cristoloveanu și Mihai Adrian Panaite în Dosarul nr. 1.782/197/2016/a1 al Judecătoriei Brașov - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 315 D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Se arată că, pe de o parte, sintagma „alte organe ale statului“ a fost deja constatată ca fiind neconstituțională, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, iar, pe de altă parte, în prezenta cauză nu sunt formulate veritabile critici de neconstituționalitate, întrucât autorul nu arată în ce constă contrarietatea textului criticat cu dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 1 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.782/197/2016/a1, Judecătoria Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicolae Cristoloveanu și Mihai Adrian Panaite într-o cauză având ca obiect verificarea de către judecătorul de cameră preliminară a competenței și legalității sesizării instanței, a legalității administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală, autorii excepției de neconstituționalitate fiind trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de proxenetism, prevăzută la art. 213 din Codul penal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016, prin care instanța de contencios administrativ a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului“ din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituțională, decizie care, însă, nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României la 1 martie 2016, data pronunțării încheierii de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate. Se arată că orice interceptare, capturare sau utilizare de imagini sau voci și orice ținere sub observație privată, efectuate în mod ilegal, sunt de natură a încălca drepturile fundamentale invocate. Se susține, de asemenea, că interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice sau înregistrarea de imagini fără acordul persoanei vizate constituie o restrângere a exercițiului dreptului la viață intimă, familială și privată, precum și a dreptului la secretul corespondenței.

6. Judecătoria Brașov - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că interceptarea și înregistrarea datelor obținute prin mijloacele de supraveghere tehnică reprezintă o ingerință în viața intimă, familială și privată, dar că această ingerință este prevăzută prin lege, prin norme juridice clare și previzibile, de natură a asigura garanții suficiente împotriva arbitrariului. Se arată, totodată, că supravegherea tehnică a inculpatului a fost autorizată de judecătorul de drepturi și libertăți, care a apreciat cu privire la oportunitatea și utilitatea mijloacelor de probă contestate.

7. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Guvernul opinează că excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016.

9. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, dispozițiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost constatate ca fiind neconstituționale.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, care, la data invocării excepției de neconstituționalitate, aveau următorul cuprins: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției ori de alte organe specializate ale statului“.

13. Dispozițiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, având, în prezent, următorul cuprins: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției“.

14. Având în vedere cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma pe care acestea o aveau la data invocării excepției de neconstituționalitate.

15. Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 26 cu privire la viața intimă, familială și privată și art. 28 referitor la secretul corespondenței, precum și dispozițiilor art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la respectarea vieții private și de familie, art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice referitoare la protecția vieții private.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în susținerea excepției, autorii acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci fac afirmații extrem de generale referitoare la caracterul intruziv în dreptul la viața intimă, familială și privată al supravegherii tehnice, fără să arate, în mod concret, în ce constă pretinsa încălcare prin textul criticat a dispozițiilor constituționale, convenționale și de drept internațional invocate.

17. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. În consecință, având în vedere că, în prezenta cauză, motivarea excepției de neconstituționalitate are un caracter foarte general, neputându-se stabili o legătură între argumentele prezentate și dispozițiile constituționale și convenționale invocate de autorii excepției, Curtea va respinge excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicolae Cristoloveanu și Mihai Adrian Panaite în Dosarul nr. 1.782/197/2016/a1 al Judecătoriei Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 martie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop