Decizia CCR nr. 102/2017

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) și (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (2) și art. 348 din Codul de procedură penală

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) și (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (2) și art. 348 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Iulian Teodor Bălan în Dosarul nr. 8.669/99/2015/a3 al Tribunalului Iași - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 479D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Dan Bamboi a depus o cerere de judecată în lipsă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că inculpatul nu ia cunoștință de dosar pentru prima dată în faza de cameră preliminară, ci participă activ la procesul penal încă din faza de urmărire penală, etapă în care beneficiază de o serie de drepturi fundamentale, garantate atât prin Constituție, cât și prin Codul de procedură penală, spre exemplu, prin art. 83 din codul anterior menționat. În consecință, faptul că autorul excepției nu înțelege să își exercite aceste drepturi în faza de urmărire penală, ci așteaptă în acest scop procedura camerei preliminare reprezintă o chestiune subiectivă care nu poate sta la baza invocării unei critici de neconstituționalitate obiective. Cu privire la critica de neconstituționalitate care are în vedere ipoteza particulară în care inculpatul nu cunoaște apărătorul din oficiu care i-a fost desemnat, avocat care nu ia legătura cu el, se susține că și aceasta este o abordare subiectivă a autorului excepției, diligența inculpatului neputând fi suplinită de organul de urmărire penală. Se arată că, de altfel, legiuitorul a prevăzut în mod expres ipotezele în care desemnarea unui apărător din oficiu este obligatorie, iar faptul că inculpatul nu participă în mod efectiv, alături de apărător, la realizarea apărării nu reprezintă o problemă de constituționalitate, întrucât orice apărător este obligat să asigure o apărare efectivă, potrivit documentelor existente la dosar. Referitor la critica de neconstituționalitate ce vizează persoanele cărora le sunt comunicate modificările rechizitoriului după constatarea existenței unor neregularități ale actelor de sesizare, se susține că dispozițiile art. 345 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală sunt constituționale, fiind invocată Decizia Curții Constituționale nr. 631 din 8 octombrie 2015, paragraful 20, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiate, critici de neconstituționalitate similare.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 31 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.669/99/2015/a3, Tribunalul Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) și (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (2) și art. 348 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Iulian Teodor Bălan într-o cauză având ca obiect, printre altele, stabilirea vinovăției autorului excepției, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută la art. 367 alin. (1)-(3) din Codul penal și a infracțiunii de contrabandă, în formă continuată, prevăzută la art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că procedura de cameră preliminară creează o inegalitate de tratament juridic între apărare și acuzare, sub aspectul asigurării egalității de arme între cele două părți. Se susține că, atât în faza urmăririi penale, cât și în cea a camerei preliminare, organele judiciare dețin o poziție dominantă, conferită prin normele procesual penale. Se arată că organele judiciare au posibilitatea de a efectua acte de urmărire penală pe o perioadă nelimitată de timp, în timp ce, în etapa camerei preliminare, inculpatul are la dispoziție 20 de zile pentru a putea studia dosarul și a verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, interval de timp care este insuficient în cazul dosarelor complexe, cu rechizitorii ample, a căror studiere necesită un interval de timp mult mai lung. Se mai susține că, în condițiile în care inculpatul nu are posibilitatea de a cunoaște persoana apărătorului desemnat de instanță pentru asigurarea apărării și nu ia legătură cu acesta, se ajunge la imposibilitatea efectuării unei apărări reale și eficiente. Se mai arată că, întrucât copia rechizitoriului se comunică doar inculpatului, nu și apărătorului desemnat din oficiu, în condițiile necomunicării acestuia inculpatului, din motive obiective, asigurarea apărării se realizează, în camera preliminară, strict formal. Se susține, totodată, că limitarea la etapa camerei preliminare a dreptului inculpatului de a invoca nelegalitatea actelor de urmărire penală este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil. Se arată, totodată, că modificările aduse actului de sesizare a instanței trebuie comunicate inculpatului în vederea verificării legalității acestuia pentru a putea formula eventuale cereri sau excepții.

7. Tribunalul Iași - Secția penală susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că instituirea și modul de reglementare a camerei preliminare înlătură posibilitatea de a verifica, în mod continuu, pe parcursul judecății, atât în primă instanță, cât și în căile de atac, legalitatea rechizitoriului și a actelor de urmărire penală sau de restituire a cauzei la procuror, aspecte de natură a prelungi excesiv durata procesului penal și de a spori starea de incertitudine juridică a părților. Se arată, de asemenea, că dispozițiile legale ce reglementează procedura camerei preliminare asigură garanțiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, în acord cu prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

8. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Guvernul susține că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Se arată că autorul nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci propune completarea textelor criticate în sensul dorit de el, fiind dată ca exemplu critica referitoare la lipsa comunicării copiei după rechizitoriu apărătorului inculpatului.

10. Avocatul Poporului arată că își menține punctele de vedere reținute în Deciziile Curții Constituționale nr. 35 din 9 februarie 2016, nr. 472 din 16 iunie 2015 și nr. 663 din 11 noiembrie 2014.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) și (3), art. 346 alin. (2)-(7) și art. 347 alin. (2) și art. 348 din Codul de procedură penală, care, la data invocării excepției de neconstituționalitate, aveau următorul cuprins: –

Art. 342: „Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.“;

–

Art. 343: „Durata procedurii în camera preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță.“;

–

Art. 344 alin. (1)-(3):

(1) După sesizarea instanței prin rechizitoriu, dosarul se repartizează aleatoriu judecătorului de cameră preliminară.

(2) Copia certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deținere ori, după caz, la adresa unde locuiește sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură, aducându-ise totodată la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

(3) În cazurile prevăzute de art. 90, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu și stabilește, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.“;

–

Art. 345 alin. (2) și (3):

(2) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare, în cazul în care sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.

(3) În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.“;

–

Art. 346 alin. (2)-(6):

(2) Dacă nu s-au formulat cereri și excepții ori nu a ridicat din oficiu excepții, la expirarea termenelor prevăzute la art. 344 alin. (2) sau (3), judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății.

(3) Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă: a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții.

(4) În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății.

(5) Probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.

(6) Dacă apreciază că instanța sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit art. 50 și 51, care se aplică în mod corespunzător.

(7) Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecății exercită funcția de judecată în cauză.“;

–

Art. 347 alin. (2): „(2) Contestația se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate. Când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația se judecă de către completul competent, potrivit legii.“

–

Art. 348:

(1) Judecătorul de cameră preliminară se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.

(2) În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207“.

14. Ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prevederile art. 344 alin. (2) și (3), art. 345 alin. (2) și (3), art. 346 alin. (2) și art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală au fost modificate prin dispozițiile Legii nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016, fiind, totodată, introduse în cuprinsul art. 346 din Codul de procedură penală, două noi alienate, alin. (4^1) și (4^2). Întrucât în prezenta cauză își produc efectele textele criticate în forma anterioară modificărilor menționate, având în vedere cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate prevederile art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) și (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (2) și art. 348 din Codul de procedură penală, în forma lor anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 75/2016.

15. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 24 cu privire la dreptul la apărare.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) și (3), art. 346 alin. (2)-(7) și art. 347 alin. (2) și art. 348 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, Curtea pronunțând, în acest sens, numeroase decizii, printre care Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, și Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

17. Cu privire la dispozițiile legale criticate, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, paragraful 24, și Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, paragrafele 27-29, Curtea a statuat că acestea sunt constituționale. Cu acel prilej s-a arătat că ele nu afectează drepturile procesuale ale procurorului, ale părților și ale subiecților procesuali principali.

18. De asemenea, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragraful 64, Curtea a constatat că, având în vedere prevederile art. 345 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, nu poate fi reținută critica referitoare la afectarea principiului contradictorialității și a dreptului la o procedură orală, fiind firesc ca încheierea prin care se constată neregularități ale actului de sesizare, prin care s-au sancționat, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori prin care s-au exclus probe administrate, să fie comunicată procurorului, doar acesta din urmă putând fi în măsură să remedieze aceste neajunsuri.

19. Referitor la dispozițiile art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, tot prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragraful 65, Curtea a reținut că acestea reglementează contestația cu privire la modul de soluționare a cererilor și excepțiilor în procedura camerei preliminare, precum și împotriva soluțiilor prevăzute de art. 346 alin. (3) și (5) din același cod. Curtea a constatat că aceste dispoziții nu impietează asupra drepturilor procesuale ale procurorului și inculpatului, astfel încât, în raport cu aceste critici, excepția apare ca fiind neîntemeiată.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziilor invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21. Distinct de cele reținute de Curtea Constituțională prin jurisprudența anterior menționată, referitor la critica autorului excepției cu privire la reglementarea disproporționată a termenelor pe care le are la dispoziție inculpatul pentru a-și pregăti apărarea, eventual prin angajarea unui apărător, prin raportare la timpul pe care îl au organele judiciare pentru soluționarea cauzei, reținem că organele judiciare și inculpatul se află în situații juridice diferite, date de rolul diferit pe care acestea îl au în cadrul procesului penal, organele judiciare fiind cele chemate să restabilească starea de legalitate, prin stabilirea adevărului în cauzele deduse judecății (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 688 din 24 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 februarie 2017, paragraful 26). Or, această diferență constituie un criteriu obiectiv și rațional de stabilire de către legiuitor a unui regim juridic diferit al participanților la procesul penal anterior menționați. Pentru acest motiv nu poate fi reținută încălcarea, prin textele criticate, a principiului egalității în drepturi. În acest sens, instanța de contencios constituțional a statuat, de nenumărate ori, în jurisprudența sa, că dispozițiile art. 16 din Constituție obligă la asigurarea unui regim juridic egal unor persoane aflate în situații similare, și nu obligă la reglementarea aceluiași regim juridic în cazul unor subiecte de drept aflate în situații, în esență, diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, și Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, paragrafele 55-57).

22. În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textele criticate, a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, Curtea reține că termenul de cel puțin 20 de zile prevăzut de către legiuitor, la art. 344 alin. (3) din Codul de procedură penală, spre a fi determinat de către judecătorul de cameră preliminară, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, termen în care inculpatul își poate pregăti apărarea, constituie o garanție a drepturilor fundamentale anterior referite, și nu o încălcare a lor.

23. Referitor la critica autorului excepției cu privire la lipsa reglementării obligației de a-i fi comunicate inculpatului modificările aduse actului de sesizare a instanței, conform art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 92 alin. (7) din Codul de procedură penală, inculpatul, prin apărătorul său, ales sau desemnat din oficiu, are dreptul să consulte actele dosarului, pe toată durata desfășurării procedurii de cameră preliminară și în cursul judecății, aspect ce constituie o altă garanție a drepturilor fundamentale prevăzute la art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

24. Cu privire la limitarea la etapa camerei preliminare a dreptului inculpatului de a invoca nelegalitatea actelor de urmărire penală, limitare de natură a încălca dreptul la un proces echitabil, prin Decizia nr. 472 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 10 august 2015, paragraful 26, Curtea a reținut că, pe de-o parte, probele, odată ce au fost excluse, nu mai pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei, iar pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară este suveran asupra stabilirii legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire, fiind singurul care poate aprecia asupra acestor elemente. Astfel, actele pe care acesta le îndeplinește au o influență directă asupra desfășurării și echității procesului propriu-zis. Odată începută judecata, judecătorul fondului nu mai poate aprecia asupra probelor excluse, dar nici asupra legalității administrării probelor ce au rămas câștigate procesului, așa încât, după rămânerea definitivă a soluției dispuse de judecătorul de cameră preliminară, nu mai există niciun temei legal în baza căruia inculpatul să poată ridica cereri ori excepții referitoare la aspecte deja analizate în camera preliminară. De asemenea, prin Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 1 martie 2016, paragraful 19, Curtea a constatat că, în repetate rânduri, a fost chemată să se pronunțe asupra unor dispoziții secvențiale ale instituției camerei preliminare, constatând că aceasta a fost concepută, în accepțiunea legiuitorului, „ca o instituție nouă și inovatoare“, care are ca scop „înlăturarea duratei excesive a procedurilor în faza de judecată“, fiind, în același timp, un remediu procesual menit „să răspundă exigențelor de legalitate, celeritate și echitate a procesului penal“ (a se vedea Expunerea de motive la Proiectul de Lege privind Codul de procedură penală - PL-x nr. 412/2009). Curtea a reținut, totodată, că, în prezent, instituția camerei preliminare este reglementată în cuprinsul Codului de procedură penală la art. 342-348, unde se găsesc elementele referitoare la obiectul și durata, măsurile premergătoare, procedura, soluțiile ce pot fi pronunțate și contestația împotriva acestor soluții. Astfel, prin prisma atribuțiilor procesuale încredințate judecătorului de cameră preliminară, în contextul separării funcțiilor judiciare potrivit textului de lege menționat anterior, Curtea a tras concluzia că acestuia îl revine funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și că, în concepția legiuitorului, această nouă instituție procesuală nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Procedura camerei preliminare a fost încredințată, potrivit art. 54 din Codul de procedură penală, unui judecător - judecătorul de cameră preliminară -, a cărui activitate se circumscrie aceleiași competențe materiale, personale și teritoriale a instanței din care face parte, conferindu-i acestei noi faze procesuale un caracter jurisdicțional (a se vedea Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragrafele 25 și 27).

25. În ceea ce privește aspectele referitoare la comunicarea dintre inculpat și avocatul desemnat din oficiu, invocate de autorul excepției, constatăm că acestea nu vizează constituționalitatea textelor criticate, ci, mai degrabă aplicarea lor. Or, conform dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iulian Teodor Bălan în Dosarul nr. 8.669/99/2015/a3 al Tribunalului Iași - Secția penală și constată că dispozițiile art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) și (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (2) și art. 348 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iași - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 martie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop