Caută

Închide

De exemplu: „art. 1112 Codul civil”, „Legea 31/1990”

Curtea Constituțională

Decizia CCR nr. 567/2016

DECIZIE nr. 567 din 12 iulie 2016

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. b) raportat la art. 14 alin. (1) lit. f) și a celor ale art. 59 alin. (1) lit. a) raportat la art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor

Data deciziei
12.07.2016
Monitorul Oficial
Partea I, nr. 1016 din 19.12.2016
Obligatorie de la
19.12.2016
Soluția
Respinsă
Dosare
36.326/3/2014, 1.832D/2015

Dispozitivul

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sorin Rădulescu în Dosarul nr. 36.326/3/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 45 alin. (1) lit. b) raportat la art. 14 alin. (1) lit. f) și cele ale art. 59 alin. (1) lit. a) raportat la art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articole vizate

Textul deciziei

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. b) raportat la art. 14 alin. (1) lit. f) și a celor ale art. 59 alin. (1) lit. a) raportat la art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor

Valer Dorneanu - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. f) și ale art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată Sorin Rădulescu în Dosarul nr. 36.326/3/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.832D/2015. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 și ale art. 396 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 5 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 36.326/3/2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) lit. f) și ale art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de Sorin Rădulescu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei Dispoziții a Direcției Generale de Poliție a Municipiului București prin care s-a dispus anularea dreptului de deținere, port și folosire a armelor și munițiilor letale și neletale, precum și retragerea permisului de armă tip B. 4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât sunt neclare și lipsite de previzibilitate. În condițiile în care nu s-a reținut în sarcina sa nicio infracțiune la regimul armelor, sancționată printr-o hotărâre judecătorească, nu a pus în primejdie ordinea publică și nici nu a făcut uz de armă în mod nelegal, iar motivele invocate de autoritatea competentă nu au fost serioase și credibile, dispozițiile legale criticate lasă loc arbitrarului. Autorul mai arată că numai printr-o hotărâre judecătorească i se poate interzice unei persoane un drept câștigat și numai dacă a încălcat o prevedere legală, după ce persoana a fost judecată și condamnată. 5. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, nu se poate reține că s-ar aduce atingere dispozițiilor art. 23 alin. (11) din Constituție, aprecierea realizată în temeiul dispozițiilor legale criticate potrivit căreia o persoană prezintă sau nu pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, realizându-se în contextul unui ansamblu de factori, independent de existența unui proces penal sau pronunțarea unei hotărâri judecătorești de condamnare. De asemenea, nu se poate reține că dispozițiile legale analizate ar fi contrare art. 53 din Constituție, Curtea Constituțională reiterând în jurisprudența sa că din examinarea sistematică a prevederilor Constituției României, respectiv a titlului II care consacră drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, reiese faptul că dreptul de a obține permis de armă nu este un drept constituțional, iar în speță autorul excepției nu a menționat un drept fundamental încălcat prin dispozițiile criticate. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 7. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă prin raportare la prevederile art. 23 alin. (11) din Constituție și neîntemeiată, prin raportare la prevederile art. 53 din Constituție. Inadmisibilitatea este argumentată prin faptul că textul constituțional nu este incident, autorul excepției de neconstituționalitate aflându-se într-o procedură administrativă, și nu în cadrul unui proces penal. În ceea ce privește raportarea la art. 53 din Constituție, se arată că acest articol privește numai drepturile și libertățile înscrise în cap. II al titlului II din Constituția României. Or, dreptul de a obține autorizația de procurare a armelor letale nu face parte din această categorie. 8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că dispozițiile legale criticate stabilesc condițiile în care se acordă autorizația de procurare a armelor letale și a celor neletale prevăzute în categoria C din anexa legii, nefiind de natură să aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază orice persoană până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare. Refuzul de autorizare a procurării de arme letale și neletale în condițiile stabilite de legiuitor nu operează în sensul prestabilirii unei vinovății, ci reprezintă o măsură administrativă cu caracter preventiv pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată. 9. Se mai arată că Legea nr. 295/2004 a fost adoptată ca urmare a armonizării legislației interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea Directivei Consiliului nr. 91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme. Potrivit art. 3 din Directiva nr. 91/477/CEE, "statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislații, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)." 10. De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ținut cont de prevederile Convenției europene cu privire la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997 și de prevederile Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegal de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004. 11. Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 53 din Constituție, se arată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât acest articol are în vedere numai acele drepturi și libertăți fundamentale înscrise în Legea fundamentală, nu și alte drepturi; or, dreptul pretins încălcat de autorul excepției de neconstituționalitate, respectiv acela de a obține permis de armă, nu este un drept constituțional. 12. În ceea ce privește afirmația autorului excepției de neconstituționalitate că textul de lege criticat este lipsit de previzibilitate și claritate juridică se menționează ca aceasta nu poate fi reținută, întrucât Legea nr. 295/2004, republicată, conține secțiunea denumită "Regimul dreptului de deținere a armelor letale", care stabilește, în mod concret, condițiile exercitării dreptului de deținere a armelor, autorizarea folosirii armelor care fac obiectul dreptului de deținere, precum și efectele aplicării măsurii de suspendare sau anulare a permisului de armă. 13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 15. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. f) și ale art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor. Din examinarea excepției de neconstituționalitate, rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 45 alin. (1) lit. b) raportat la art. 14 alin. (1) lit. f) și cele ale art. 59 alin. (1) lit. a) raportat la art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014, dispoziții care au următorul cuprins: - Art. 45 alin. (1) lit. b): "(1) Anularea dreptului de port și folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situații: [...] b) nu mai îndeplinește vreuna dintre condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b), c), e) și f);"; - Art. 14 alin. (1) lit. f): "1) Autorizația de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: [...] f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente;"; - Art. 59 alin. (1) lit. a): "(1) Dreptul de deținere, respectiv de port și folosire a armelor neletale supuse autorizării se anulează dacă titularul se află în una dintre următoarele situații: a) nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 57 alin. (4) lit. a), c) și d);"; - Art. 57 alin. (4) lit. d): "(4) Autorizația de procurare a armelor neletale prevăzute în categoria C din anexă se acordă persoanelor prevăzute la alin. (1), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: [...] d) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente;". 16. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție și în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Din analiza excepției de neconstituționalitate se poate deduce, în mod rezonabil, că autorul acesteia a înțeles să invoce și prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii. 17. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate, Curtea constată că prin Decizia nr. 148 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 26 aprilie 2016, paragrafele 22-24, prin care a analizat prevederile art. 28 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, a reținut că aceasta a fost adoptată ca urmare a armonizării legislației interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea Directivei Consiliului 91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 256 din 13 septembrie 1991. Potrivit art. 3 din Directiva 91/477/CEE, "statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislații, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)". De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ținut cont de prevederile Convenției europene cu privire la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 iulie 1997, și de prevederile Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegal de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004 (a se vedea Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013). 18. Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile legale criticate încalcă prezumția de nevinovăție, însă această critică este neîntemeiată, deoarece textele de lege examinate nu operează în sensul prestabilirii unei vinovății, ci instituie o măsură administrativă, cu caracter temporar și preventiv, pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată. Măsura legală a fost determinată de rațiuni evidente, ce țin, în primul rând, de opțiunea legiuitorului în materie de politică penală a statului (a se vedea și Decizia nr. 1.220 din 18 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2008). 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. 20. De asemenea, Curtea reține că, potrivit art. 46 alin. (3) și art. 59 alin. (3) coroborat cu art. 29 alin. (3) din Legea nr. 295/2004, soluția anulării permisului de armă și a folosirii armelor letale și neletale pentru care este necesară autorizarea este supusă controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. 21. În aceste condiții, în care nu se poate reține restrângerea vreunui drept fundamental, nu se poate proceda la analiza criticilor de neconstituționalitate prin prisma art. 53 din Constituție. 22. Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) în componenta sa privind claritatea și previzibilitatea legii, Curtea constată că prevederile legale criticate sunt îndeajuns de clare, noțiunea de pericol/pericol social neputând fi reglementată cu o precizie absolută, măsurile luate de autoritățile administrative fiind supuse cenzurii instanței de contencios administrativ. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sorin Rădulescu în Dosarul nr. 36.326/3/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 45 alin. (1) lit. b) raportat la art. 14 alin. (1) lit. f) și cele ale art. 59 alin. (1) lit. a) raportat la art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2016.

PREȘEDINTELE INTERIMAR AL CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae