Decizia CCR nr. 492/2016

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă

Valer Dorneanu - președinte

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Șofronea. 1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea CEZ Vânzare - S.A. din București în Dosarul nr. 5.002/311/2014 al Judecătoriei Slatina și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.767D/2015. 2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că asupra constituționalității textului de lege criticat Curtea s-a mai pronunțat, spre exemplu prin Decizia nr. 337 din 30 aprilie 2015 sau Decizia nr. 143 din 12 martie 2015.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.002/311/2014, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea CEZ Vânzare - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a pârâtului la plata unei sume de bani reprezentând consum de energie electrică și penalități. 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență că dispozițiile legale criticate încalcă criteriile de precizie, claritate și previzibilitate, criterii impuse chiar de jurisprudența Curții Constituționale și de cea a Curții Europene a Drepturilor Omului. 6. Se arată că în stabilirea cuantumului onorariilor de curator nu există criterii obiective de apreciere, general aplicabile la nivelul întregului sistem judiciar, aspect ce creează diferențe de tratament juridic față de justițiabilii din diferite zone ale țării. Așadar, justițiabilii din diferite zone ale țării sunt puși în situația de a achita onorarii de curator pe care judecătorii le stabilesc mai degrabă în funcție de situația economică a zonei, creând un sentiment de inechitate în aplicarea legii. Orice obligație legală materială care s-ar putea stabili de către instanțe în sarcina justițiabililor ar trebui să aibă criterii legale de apreciere unitare la nivelul întregii țări, pentru a nu se crea inechități în gestionarea actului de justiție. 7. Judecătoria Slatina apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Motivele învederate de autorul excepției de neconstituționalitate vizează maniera în care instanțele au interpretat și aplicat legea, practică ce nu poate atrage caracterul neconstituțional al dispoziției legale criticate. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. 9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. 10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanță, prin încheiere, stabilindu-se totodată și modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calității sale, ținându-se seama de activitatea desfășurată, remunerația va putea fi majorată." 13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil astfel cum se interpretează prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 34 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 27 februarie 2015, paragrafele 19-20, a reținut că instituția curatelei speciale a fost extinsă, fiind evident că această instituție, așa cum este legiferată în Codul de procedură civilă, este menită să dea eficiență art. 24 din Constituție, dreptul la apărare fiind asigurat în plenitudinea sa. Astfel, această instituție vine să protejeze interesele celor chemați în judecată și care nu au capacitatea de exercițiu a drepturilor civile, intrând în această categorie nu numai minorii și interzișii - persoane fizice, ci și persoanele juridice ori entitățile prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă. 15. Potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situația în care reclamantul învederează, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citarea acestuia prin publicitate. Ca atare, citarea prin publicitate nu are loc de plano, ci este o acțiune subsecventă demersurilor nereușite efectuate în sensul aflării domiciliului pârâtului sau a unui alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii. Însă, în cazul în care instanța încuviințează citarea părții pârâte prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58 din același cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3): "Odată cu încuviințarea citării prin publicitate, instanța va numi un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului"]. Astfel, legiuitorul a extins protecția prevăzută la art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă și asupra celor chemați în judecată și al căror domiciliu, cu toate eforturile depuse, nu a putut fi identificat. 16. Prin Decizia nr. 288 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 15 iulie 2015, paragrafele 17 și 18, Curtea a reținut că, potrivit art. 48 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, avansarea remunerației curatorului special numit de instanță în condițiile art. 58 și 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. Instanța poate stabili, însă, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remunerației curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. În mod excepțional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare, instanța va încuviința avansarea remunerației cuvenite curatorului special din bugetul statului, iar sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remunerație pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul [art. 49 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013]. Partea care avansează sumele cu titlu de remunerație a curatorului special are protecția drepturilor procesuale, nefiindu-i limitat accesul la justiție, întrucât la finalul judecății aceste sume ce reprezintă remunerația curatorului special se includ în cheltuielile de judecată și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul [art. 48 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013]. Având în vedere cele expuse, prevederile criticate nu aduc atingere dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și art. 24 din Legea fundamentală, fiind o transpunere a dispozițiilor constituționale privind garantarea dreptului la apărare și nu o piedică împotriva accesului la justiție, aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflați în ipoteza normelor referitoare la instituția curatelei speciale. 17. Pentru argumentele expuse Curtea nu a reținut încălcarea prevederilor art. 21 și art. 24 din Constituția României, precum și ale art. 6 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. 19. Distinct de cele reținute în deciziile menționate, Curtea observă că, în prezenta cauză, din susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate reiese faptul că motivele arătate vizează chestiuni din practica instanțelor de judecată, ceea ce ține de aplicarea și interpretarea legii de către acestea. 20. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut prin hotărârile din 25 mai 1993 și din 20 mai 1999, pronunțate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei, paragraful 40, și Cantoni împotriva Franței, paragraful 31, că, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Interpretarea și aplicarea unor asemenea texte depind de practică. 21. Curtea reține că dispozițiile art. 58 din Codul de procedură civilă reglementează situațiile în care se impune numirea curatorului special, modul de numire, precum și aspecte legate de remunerarea acestuia. Astfel cum s-a arătat în paragraful 16 al prezentei decizii dispozițiile art. 58 din Codul de procedură civilă se completează cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sub aspectul persoanelor în sarcina cărora intră avansarea plății onorariului cuvenit curatorului special desemnat de instanță sau a situațiilor în care aceste sume sunt avansate din bugetul statului sau rămân în sarcina acestuia. Faptul că textul legal criticat nu stabilește plafoane minime și maxime ale onorariului curatorului special nu conduce la neconstituționalitatea acestuia. Pentru a se evita aplicarea divergentă a modului de stabilire a cuantumului onorariului curatorului special de către instanțele judecătorești revine Ministerului Justiției, potrivit art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2009, ca prin politica sa de cooperare interinstituțională cu Uniunea Națională a Barourilor din România să inițieze demersurile necesare pentru determinarea unitară a cuantumului onorariului în funcție de natura cauzelor în care este desemnat un curator special. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea CEZ Vânzare - S.A. din București în Dosarul nr. 5.002/311/2014 al Judecătoriei Slatina și constată că dispozițiile art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Slatina și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 30 iunie 2016.

PREȘEDINTELE INTERIMAR

AL CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin