Caută

Închide

De exemplu: „art. 1112 Codul civil”, „Legea 31/1990”

Curtea Constituțională

Decizia CCR nr. 393/2016

DECIZIE nr. 393 din 14 iunie 2016

Data deciziei
14.06.2016
Monitorul Oficial
Partea I, nr. 749 din 26.09.2016
Obligatorie de la
26.09.2016
Soluția
Respinsă
Dosare
489/111/2015, 1.718D/2015, 1.893D/2015, 2.320/110/2015

Dispozitivul

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sorin-Vasile Groza în Dosarul nr. 489/111/2015 al Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și de Victor Laurențiu Neghină în Dosarul nr. 2.320/110/2015 al Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și ale art. 69 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articole vizate

Textul deciziei

Mona-Maria Pivniceru - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și art. 69 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, excepție ridicată de Sorin-Vasile Groza în Dosarul nr. 489/111/2015 al Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.718D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.893D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Victor Laurențiu Neghină în Dosarul nr. 2.320/110/2015 al Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Francisc Cojocaru Cociangă, din cadrul Baroului Bacău, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.

5. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocatul autorului excepției în Dosarul nr. 1.893D/2015 și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.893D/2015 la Dosarul nr. 1.718D/2015, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorului excepției prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 16 și art. 53 din Constituție. Precizează că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 creează o discriminare între persoanele sancționate cu amenda penală și cele sancționate cu pedeapsa închisorii. Astfel, potrivit legii, calitatea de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean nu încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în cazul condamnării la pedeapsa amenzii pentru săvârșirea, cu intenție, a unei infracțiuni, în timp ce asemenea calități încetează în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate, în cazul săvârșirii din culpă a unei infracțiuni. În aceste condiții are loc o restrângere nejustificată a dreptului persoanei de a ocupa funcția publică de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 1.192 din 13 decembrie 2007, nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010 și nr. 647 din 13 octombrie 2015.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

8. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 489/111/2015, Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și ale art. 69 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sorin-Vasile Groza într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea mandatului de primar.

9. Prin Încheierea din 25 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.320/110/2015, Tribunalul Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Victor Laurențiu Neghină într-o cauză având ca obiect cererea de suspendare a executării unui act administrativ.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 încalcă principiul egalității în drepturi, în măsura în care prin noțiunea de "pedeapsă privativă de libertate" se înțelege și pedeapsa închisorii pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării. O asemenea interpretare creează o situație de discriminare gravă în raport cu alte demnități publice (de exemplu, deputat sau senator), unde nu există o astfel de reglementare. De asemenea, se susține încălcarea dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece pentru situații juridice identice se instituie o inegalitate de tratament evidentă.

11. În același timp, autorii mai susțin că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 fac trimitere doar la categoria primarilor care sunt sancționați cu o pedeapsă privativă de libertate și, prin urmare, este înlăturată aplicarea acestor prevederi în cazul celor care primesc o pedeapsă cu amenda, întrucât ea nu ar fi privativă de libertate. Astfel, deși ambele categorii se află în aceeași situație, prevederile de lege criticate creează o discriminare a primarilor sancționați cu o pedeapsă privativă de libertate în raport cu cei sancționați cu amendă penală și determină, nejustificat, un tratament juridic inegal.

12. În ceea ce privește dispozițiile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, se susține că acestea sunt neconstituționale, deoarece persoana interesată nu are posibilitatea de a exercita o cale de atac împotriva hotărârii prin care se soluționează acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea ordinului prefectului prin care se constată încetarea de drept a mandatului de primar.

13. Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, reținând că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 nu intră în contradicție cu exigențele impuse de art. 16 alin. (1) din Constituție. Sancțiunea încetării de drept a calității de primar, ca urmare a pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, indiferent de forma de executare a pedepsei, nu aduce atingere principiului egalității în drepturi și al nediscriminării. Mai mult, practica judiciară a fost în sensul că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 sunt incidente și în situația în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei cu închisoarea, și nu numai în situația în care s-a dispus executarea acesteia în penitenciar, tocmai în considerarea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. Prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțându-se, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, a statuat că "prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali sunt aplicabile în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu aplicarea dispozițiilor art. 81-82, respectiv cu executarea în alte condiții decât cele prevăzute de art. 57 alin. 1 din Codul penal".

14. Cât privește dispozițiile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, instanța judecătorească constată că acestea au mai format obiect al excepției de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 239 din 4 martie 2008 Curtea Constituțională a stabilit că prevederile de lege criticate cuprind norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, fără a îngrădi exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac și fără a încălca principiul accesului liber la justiție.

15. Tribunalul Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 nu contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și alin. (2) din Constituție, sens în care invocă Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și precizează că funcția de primar este o demnitate publică, ce nu poate fi exercitată de o persoană condamnată pentru o faptă penală. De asemenea, dispozițiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 nu sunt neconstituționale nici în raport cu art. 53 din Constituție, deoarece exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns prin lege și numai dacă se impune în situațiile enumerate de acest text de lege.

16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

17. Guvernul, în Dosarul nr. 1.718D/2015, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu deciziile nr. 1.192 din 13 decembrie 2007, nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010 și nr. 239 din 4 martie 2008. În plus, susține că prevederile legale criticate se înscriu în ipoteza art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit căruia exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor. În speță, restrângerea dreptului de a exercita funcția de demnitate publică, pe perioada pedepsei închisorii a cărei executare a fost suspendată condiționat, a fost stabilită de lege, este necesară într-o societate democratică, este proporțională cu situația care a determinat-o, se aplică nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în situația descrisă de norma juridică și nu aduce atingere existenței dreptului. În Dosarul nr. 1.893D/2015, Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 este neîntemeiată în raport cu art. 16 din Constituție. De asemenea, consideră că, în absența motivării susținerilor de neconstituționalitate, excepția este inadmisibilă în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 53.

18. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.718D/2015, consideră că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004, precum și ale art. 69 alin. (2) și (3) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 sunt constituționale. Astfel, prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 nu instituie niciun fel de discriminare între persoanele cărora acestea se adresează, și anume primarii care au fost condamnați, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate. Invocând Decizia nr. 18/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, reține că măsura încetării de drept a mandatului de primar, în condițiile prevăzute de textul de lege, se aplică în mod egal, fără privilegii și fără discriminări, tuturor celor care se găsesc în ipoteza normei legale. Referitor la dispozițiile art. 69 din Legea nr. 215/2001, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 153 din 12 martie 2013 și nr. 239 din 4 martie 2008, reținând că normele legale criticate nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac și nu contravin nici principiului accesului liber la justiție. În Dosarul nr. 1.893D/2015, Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 sunt constituționale, sens în care reține că pretinsa inegalitate invocată de autorul excepției între primari și celelalte categorii de cetățeni nu poate fi reținută, statutul juridic al persoanelor vizate de ipoteza normei criticate fiind, în mod obiectiv, diferit și, de aceea, tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Sancțiunea administrativă a încetării, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului funcției de primar, respectiv de președinte al consiliului județean, în cazul unei condamnări pentru o faptă penală, are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de cel în cauză. Faptul că persoana în cauză a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei nu înlătură săvârșirea infracțiunii și stabilirea răspunderii penale. În aceste condiții, consideră că nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Legea fundamentală, întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale.

19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorului excepției în Dosarul nr. 1.893D/2016, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

20. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, modificate prin Legea nr. 58/2009 pentru modificarea art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009, precum și ale art. 69 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările și completările ulterioare. Prevederile de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004: "Calitatea de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: [...] e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;"; - Art. 69 din Legea nr. 215/2001: "(1) Mandatul primarului este de 4 ani și se exercită până la depunerea jurământului de către primarul nou-ales. Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de grav.

(2) Mandatul primarului încetează de drept în condițiile legii statutului aleșilor locali, precum și în următoarele situații:

a) dacă acesta se află în imposibilitatea exercitării funcției datorită unei boli grave, certificate, care nu permite desfășurarea activității în bune condiții timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic;

b) dacă acesta nu își exercită, în mod nejustificat, mandatul timp de 45 de zile consecutiv.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.

(4) Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanța de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare.

(5) Instanța de contencios administrativ este obligată să se pronunțe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă."

22. În opinia autorilor excepțiilor, prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, iar prevederile art. 69 din Legea nr. 215/2001 contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție și art. 129 privind folosirea căilor de atac.

23. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

24. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 1.192 din 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2008, Decizia nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 13 decembrie 2010, și Decizia nr. 647 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 decembrie 2015, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu instituie niciun fel de discriminare între persoanele cărora acestea se adresează, și anume primarilor care au fost condamnați, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate. Astfel, măsura încetării de drept a mandatului de primar, în condițiile prevăzute de textul de lege, se aplică în mod egal, fără privilegii și fără discriminări, tuturor celor care se găsesc în ipoteza normei legale.

25. Curtea a mai observat că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, pronunțându-se pe calea unei hotărâri prealabile, prin care s-a dat o rezolvare de principiu cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 393/2004), în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu aplicarea art. 81-82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal al României, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul penal din 1969), respectiv cu executarea în alte condiții decât cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Codul penal din 1969, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 29 iunie 2015, a reținut că, în cazul dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004, legea face referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcție de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate aplicate. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "suspendarea condiționată a executării pedepsei, ca măsură de individualizare judiciară a pedepsei, nu are ca efect modificarea calificării juridice a pedepsei aplicate, în sensul înlăturării caracterului său privativ de libertate, ci are ca efect provizoriu neexecutarea pedepsei privative de libertate pe perioada termenului de încercare" și că "dispozițiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 vizează pedeapsa aplicată, iar nu modul de executare a pedepsei aplicate".

26. Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Legea fundamentală privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în jurisprudența sa Curtea a reținut, în esență, că prin textul de lege examinat nu s-a constatat restrângerea exercițiului niciunui drept sau libertăți fundamentale, în sensul normei constituționale invocate.

27. De asemenea, Curtea reține că prevederile art. 69 din Legea nr. 215/2001 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate exercitat în raport cu art. 21 alin. (1) și (2) și art. 129 din Constituție, iar prin Decizia nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010, citată mai sus, și Decizia nr. 239 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate cu acest obiect. Curtea a statuat că, în contextul reglementat de prevederile legale criticate, și anume modalitatea de contestare în justiție a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar, procedura specifică de contestare și de soluționare a acestor litigii este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc impunând o rezolvare promptă și definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanșării procedurii pentru organizarea și desfășurarea alegerilor locale. Totodată, Curtea a observat că, pe parcursul soluționării contestației de către instanța de contencios administrativ, ambele părți din litigiu - atât primarul, cât și prefectul - își pot exercita neîngrădit drepturile și garanțiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat democratic, astfel că nu se poate susține încălcarea accesului liber la justiție sub toate aspectele sale.

28. Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sorin-Vasile Groza în Dosarul nr. 489/111/2015 al Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și de Victor Laurențiu Neghină în Dosarul nr. 2.320/110/2015 al Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și ale art. 69 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 iunie 2016.

PREȘEDINTE, prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu