Caută

Închide

De exemplu: „art. 1112 Codul civil”, „Legea 31/1990”

Curtea Constituțională

Decizia CCR nr. 753/2012

DECIZIE nr. 753 din 20 septembrie 2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 11 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal

Data deciziei
20.09.2012
Monitorul Oficial
Partea I, nr. 718 din 23.10.2012
Obligatorie de la
23.10.2012
Soluția
Respinsă
Dosare
732D/2012

Dispozitivul

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 11 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, excepție ridicată de Cosmin Savu-Cristescu în Dosarul nr. 20.499/3/CA/2011 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Articole vizate

Textul deciziei

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 11 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal

Augustin Zegrean - președinte Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Ionița Cochințu - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 11 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, excepție ridicată de Cosmin Savu-Cristescu în Dosarul nr. 20.499/3/CA/2011 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 732D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 20.499/3/CA/2011, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 11 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, excepție ridicată de Cosmin Savu-Cristescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unui act administrativ fiscal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate contravin principiului neretroactivității legii, arătând că o aplicare corectă a prevederilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 ar fi dacă acestea operează numai asupra situațiilor juridice născute după intrarea în vigoare actului normativ, respectiv data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actului modificator, în speță Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătățirea procedurilor fiscale și diminuarea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 25 mai 2009.

În ceea ce privește neconstituționalitatea prevederilor art. 11 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, se arată că hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă și irevocabilă, ceea ce este contrar dispozițiilor constituționale referitoare la folosirea căilor de atac.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal opinează că dispozițiile legale sunt constituționale, nu aduc atingere principiului neretroactivității legii, întrucât nu conțin nicio prevedere de natură să consacre aplicarea acestora pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare și nu contravin în niciun fel prevederilor art. 129 din Constituție.

De asemenea, în ceea ce privește chestiunea aplicării prevederilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, în forma modificată, la situația din speță, arată că aceasta constituie o problemă de aplicare a legii în timp ce revine spre soluționare instanței de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, deoarece nu încalcă principiul neretroactivității legii, întrucât modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, iar legea nouă reglementează modul de acțiune după intrarea ei în vigoare. Referitor la invocarea art. 129 din Constituție, se arată că acest text nu proclamă ca principiu constituțional principiul dublului grad de jurisdicție, sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 și art. 11 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile criticate au următorul cuprins: - Art. 2: "(1) În cazierul fiscal se ține evidența persoanelor fizice și juridice, precum și a asociaților, acționarilor și reprezentanților legali ai persoanelor juridice care au săvârșit fapte sancționate de legile fiscale, financiare, vamale, precum și cele care privesc disciplina financiară, denumiți în continuare contribuabili.

(2) În cazierul fiscal al persoanelor fizice și juridice se înscriu și:

a) atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent, stabilită prin decizie a organului fiscal competent rămasă definitivă în sistemul căilor administrative de atac sau prin hotărâre judecătorească, după caz;

b) inactivitatea fiscală, declarată potrivit legii.

(3) În cazul situației prevăzute la alin. (2) lit. b), inactivitatea fiscală se înscrie atât în cazierul fiscal al persoanei juridice declarate inactivă, cât și al reprezentanților legali ai acesteia.

(4) Oficiul Național al Registrului Comerțului va comunică, în format electronic, în termen de maximum 30 de zile de la solicitare, lista reprezentanților legali ai persoanelor juridice care au fost declarate inactive din punct de vedere fiscal."; - Art. 11 alin. (4): (4) Hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă și irevocabilă." În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele: 1. Conținutul normativ al art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal este rezultatul modificărilor și completărilor aduse prin art. V pct. 1 din capitolul III - Măsuri pentru diminuarea evaziunii fiscale - din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătățirea procedurilor fiscale și diminuarea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 25 mai 2009, modificări și completări survenite în urma republicării.

De asemenea, art. VII din capitolul IV - Dispoziții tranzitorii - din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2009 prevede că "Înscrierea în cazierul fiscal a faptelor prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru persoanele juridice aflate în inactivitate fiscală la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, precum și pentru reprezentanții legali ai acestora, se realizează în termen de 60 de zile de la publicarea acesteia." 2. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale referitoare la neretroactivitatea legii, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.

Astfel cum s-a arătat, modificarea prevederilor criticate s-a efectuat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătățirea procedurilor fiscale și diminuarea evaziunii fiscale, care a intrat în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

De altfel, și Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la art. 12 alin. (2), prevede că "ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară".

Prin urmare, și aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătățirea procedurilor fiscale și diminuarea evaziunii fiscale se face tot de la această dată, neproducându-și efectele asupra unor fapte anterioare săvârșite de contribuabili, ci asupra unor fapte ulterioare intrării sale în vigoare.

Pe de altă parte, așa cum a statuat constant instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa, o dispoziție nouă care modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior nu poate fi considerată că retroactivează. Dacă s-ar accepta o altă interpretare, s-ar ajunge la situația paradoxală ca noua prevedere să nu poată fi niciodată aplicată agenților economici înregistrați anterior sub imperiul vechii norme, ci numai acelora care s-ar înființa ulterior prevederilor modificate, ceea ce ar fi inadmisibil.

Aprecierea aplicabilității noii dispoziții legale la situațiile născute anterior intrării sale în vigoare aparține însă numai instanței de judecată, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, care urmează să facă interpretarea și aplicarea legii, în concret, la cauza dedusă judecății. 3. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, se constată că aceasta nu poate fi reținută.

Curtea, în jurisprudența sa, a statuat, de principiu, că Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicție ale unui proces. Pe de altă parte, potrivit art. 126 alin. (2), coroborat cu art. 129 din Constituție, stabilirea căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului, în acest sens fiind, spre exemplu Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 11 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, excepție ridicată de Cosmin Savu-Cristescu în Dosarul nr. 20.499/3/CA/2011 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ionița Cochințu -----