Decizia CCR nr. 326/2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri

Augustin Zegrean - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul București - Secția I penală în Dosarul nr. 58.797/3/2011 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.343D/2011.

Dezbaterile au avut loc la data de 15 martie 2012 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea până la data de 29 martie 2012.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 58.797/3/2011, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 143 alin. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată în dosarul de mai sus în care se fac cercetări cu privire la săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora, precum și dispozițiile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege, deoarece executivul își arogă dreptul de a legifera în domeniul legilor organice, stabilind conținutul constitutiv al unor infracțiuni prin intermediul hotărârilor Guvernului. Acest fapt contravine în mod flagrant dispozițiilor constituționale referitoare la obligativitatea adoptării prin lege organică a infracțiunilor, precum și la hotărârile Guvernului care se emit pentru organizarea executării legilor.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece dispozițiile legale criticate au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2011 pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, precum și a art. 8 din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, soluția legislativă anterioară nemaifiind preluată în noile prevederi.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile art. 143 alin. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Curtea constată că, în realitate, s-a strecurat o eroare materială în dispozitivul încheierii de sesizare, sens în care obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările și completările aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 15 februarie 2010, și care, la momentul sesizării Curții Constituționale, aveau următorul conținut:

"În prezenta lege termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

a) substanțe aflate sub control național - drogurile și precursorii înscriși în tabelele-anexă nr. I-IV, care fac parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin hotărâre a Guvernului, prin înscrierea unei noi plante sau substanțe, prin radierea unei plante sau substanțe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătății."

Ulterior sesizării instanței de contencios constituțional, dispozițiile legale criticate au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 5 decembrie 2011, și au următorul conținut:

"La articolul 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările și completările ulterioare, litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:

a) substanțe aflate sub control național - drogurile și precursorii înscriși în tabelele-anexă nr. I-IV, care fac parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin înscrierea unei noi plante sau substanțe, prin radierea unei plante sau substanțe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătății sau a ministrului administrației și internelor;"

Curtea constată că în prezenta cauză inculpații au fost trimiși în judecată, întrucât au realizat un mecanism de distribuție în România de droguri de risc și de mare risc, substanțe care au fost introduse în tabelele-anexă nr. I și III la Legea nr. 143/2000 prin Hotărârea Guvernului nr. 575/2010 pentru actualizarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, precum și a anexei la Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

În aceste condiții se constată incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, motiv pentru care instanța de contencios constituțional urmează a se pronunța asupra textului legal aplicabil cauzei, respectiv art. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2010.

Instanța de judecată susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora, precum și dispozițiile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale contestate sunt criticate din perspectiva unei contrarietăți cu Legea fundamentală, constând în aceea că permit incriminarea unor fapte penale prin hotărâri ale Guvernului.

O astfel de critică nu poate fi primită pentru următoarele considerente:

Legiuitorul delegat, în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la delegarea legislativă, a emis Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2010 potrivit căreia substanțele din tabelele- anexă la Legea nr. 143/2000 pot fi înscrise, radiate sau transferate dintr-un tabel în altul prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului sănătății. O astfel de soluție s-a impus cu stringență ca o necesitate firească de prevenire a pericolului pe care îl prezintă pentru sănătatea publică consumul anumitor plante și substanțe, din cauza intoxicărilor pe care le produc și riscului de abuz, cu atât mai mult cu cât realitatea socială a dovedit o creștere a numărului de persoane care se prezintă la spital în urma consumului unor asemenea plante și substanțe. Așa fiind, Curtea constată că interesul public avut în vedere este mai mult decât evident, constituind prin el însuși o situație extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată. Totodată, Curtea mai constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2010 a fost aprobată prin Legea nr. 92/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.

Cât privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora, precum și a dispozițiilor art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată. Astfel, soluția aleasă a fost confirmată de puterea legiuitoare care a delegat Guvernului prerogativa de a actualiza permanent listele cu substanțele interzise și nicidecum de a incrimina. Rațiunea acestei soluții constă, pe lângă situația de față, și în existența unor împrejurări ce impun introducerea în legislația națională a interdicției unor substanțe ce sunt prevăzute în listele publicate la nivel internațional, cum este cazul listei publicate de Agenția Națională Anti-Doping (a se vedea Legea nr. 227/2006 privind prevenirea și combaterea dopajului în sport) sau a Comisiei pentru Stupefiante a Organizației Națiunilor Unite (a se vedea Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope).

De altfel, Curtea constată că o modalitate similară de reglementare nu este inedită, sens în care prin Decizia nr. 670 din 12 iunie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108 alin. (1) lit. a) și b) și art. 110 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, a statuat că nu este încălcat principiul legalității incriminării, prin aceea că se stabileau limite de pedeapsă diferențiate în funcție de prețul mediu al unui cub de masă lemnoasă pe picior, la data săvârșirii faptei.

Art. 123 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic prevede că prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabilește anual, prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

De asemenea, soluții legislative similare se regăsesc și în cuprinsul altor acte normative, cum ar fi art. 53 coroborat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 227/2006 privind prevenirea și combaterea dopajului în sport, art. 87 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 104/2008 privind prevenirea și combaterea producerii și traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc.

Totodată, Curtea constată că în accepțiunea art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, termenul de "lege" este interpretat în sens substanțial, și nu formal, fiind astfel o dispoziție normativă în vigoare ce include și actele normative de rang inferior legii în sensul ei formal. În plus, respectarea oricăror cerințe calitative de claritate și previzibilitate vizează definirea infracțiunii, precum și pedeapsa pentru săvârșirea ei. Or, aceste exigențe sunt pe deplin satisfăcute, faptele antisociale și pedepsele corelative regăsindu-se în corpul Legii nr. 143/2000.

Totuși, ținând seama de sistemul juridic românesc, Curtea găsește că un atare mod de legiferare ar trebui evitat, pentru că poate avea repercusiuni iremediabile cu privire la precizia, claritatea, previzibilitatea și accesibilitatea normelor de incriminare.

Toate aceste argumente constituie motive suficiente de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, neputându-se reține că prin modificarea unor tabele-anexă la o lege organică se încalcă dispozițiile constituționale invocate, cu atât mai mult cu cât dispozițiile legale criticate au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2011, soluția legislativă criticată fiind astfel înlăturată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul București - Secția I penală în Dosarul nr. 58.797/3/2011.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -------