Caută

Închide

De exemplu: „art. 1112 Codul civil”, „Legea 31/1990”

Curtea Constituțională

Decizia CCR nr. 955/2011

DECIZIE nr. 955 din 12 iulie 2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor

Data deciziei
12.07.2011
Monitorul Oficial
Partea I, nr. 652 din 13.09.2011
Obligatorie de la
13.09.2011
Soluția
Respinsă
Dosare
981/235/2010

Dispozitivul

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Georgel Burac în Dosarul nr. 981/235/2010 al Judecătoriei Gherla.

Definitivă și general obligatorie.

Articole vizate

Textul deciziei

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor

Augustin Zegrean - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Georgel Burac în Dosarul nr. 981/235/2010 al Judecătoriei Gherla.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând cele reținute de Curte prin Decizia nr. 961 din 25 septembrie 2008.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 981/235/2010, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Georgel Burac într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă principiul imparțialității instanței care soluționează plângerea împotriva procesului-verbal, întrucât aceasta este formată numai din magistrați, funcționari ai statului. Precizează că legislația veche - exemplificând în acest sens cu prevederi ale Codului de procedură fiscală din 1942 - asigura imparțialitatea instanțelor chemate să verifice legalitatea actelor administrative prin includerea în "comisiunile de apel", pe lângă un magistrat al tribunalului respectiv, și a unui delegat al fiscului, precum și a unui delegat al contribuabililor. În opinia sa, imparțialitatea judecătorilor care soluționează plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor este știrbită, de vreme ce aceste plângeri tind să anuleze sancțiuni pecuniare care reprezintă surse de venit la bugetul consolidat al statului, buget din care sunt repartizate și cheltuielile cu salariile magistraților.

Judecătoria Gherla apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că amenzile aplicate prin procesul-verbal de contravenție constituie surse la bugetele locale și la bugetul de stat, în niciun caz nereprezentând o sursă din care să fie asigurate salariile magistraților. Arată că atât Constituția, cât și Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor oferă o serie de garanții care să asigure judecătorului independența și imparțialitatea.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare. Ulterior sesizării Curții Constituționale, textul a fost modificat prin art. IX din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, intrată în vigoare la 25 noiembrie 2010. În prezent, acesta are următoare redactare: - Art. 34: "(1) Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței. Recursul suspendă executarea hotărârii."

Față de conținutul pe care textul de lege criticat îl avea la momentul ridicării excepției, Legea nr. 202/2010 a adăugat în cuprinsul alin. (2) al art. 2 din ordonanță sintagma "dacă prin lege nu se prevede altfel", care, în contextul criticilor formulate, nu reprezintă o modificare semnificativă, de natură să altereze conținutul ideatic inițial al textului de lege supus controlului de constituționalitate.

Dispozițiile din Constituție invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți și ale art. 126 alin. (5) teza a doua, care prevede că, prin lege organică, pot fi înființate instanțe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat instituie un ansamblu de reguli procedurale care reglementează soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că acestea nu sunt de natură să îngrădească accesul liber la justiție și, totodată, satisfac pe deplin exigențele unui proces echitabil. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 768 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 16 iulie 2008, Decizia nr. 552 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 17 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.350 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 7 decembrie 2010.

În ceea ce privește critica prin raportare la dispozițiile art. 124 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că nu este întemeiată. Curtea reține, sub acest aspect, că indemnizațiile judecătorilor nu sunt și nu pot fi influențate de nivelul încasărilor realizate din aplicarea de amenzi contravenționale. Aceasta, deoarece cuantumul indemnizațiilor magistraților este fix, fiind stabilit în mod cert și obiectiv prin lege specială. Este evident caracterul tendențios al susținerii autorului excepției potrivit căreia imparțialitatea judecătorilor care soluționează plângerile contravenționale ar fi știrbită ca urmare a faptului că aceștia sunt tentați să refuze anularea sancțiunilor pecuniare aplicate de organul constatator, sub pretext că ar constitui surse de venit la bugetul statului, din care sunt repartizate și cheltuielile cu salariile acestora. Imparțialitatea judecătorilor reprezintă o caracteristică intrinsecă a actului de justiție, fiind o noțiune complexă, care exclude intervenția oricăror elemente de natură subiectivă și care implică, printre altele, echidistanța absolută a acestora. Or, dispozițiile art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care, astfel cum s-a arătat mai sus, reprezintă normele procedurale aplicabile soluționării plângerilor contravenționale, nu conțin niciun fel de elemente care să justifice apariția vreunor suspiciuni legate de imparțialitatea judecătorului, alegațiile autorului excepției fiind, din această perspectivă, neîntemeiate.

Curtea constată că nu poate fi primită nici critica prin raportare la dispozițiile art. 126 alin. (5) teza a doua din Constituție. În funcție de specificul anumitor tipuri de cauze, textul constituțional invocat permite legiuitorului să înființeze instanțe specializate, la care, potrivit Legii fundamentale, pot participa persoane din afara magistraturii. Așadar, în aplicarea acestor dispoziții constituționale, legiuitorul urmează să aprecieze care sunt materiile în care se impune o astfel de constituire a instanței. Faptul că soluționarea plângerilor contravenționale nu are loc în fața unei instanțe astfel alcătuite nu aduce, însă, atingere dreptului la un proces echitabil, procesul desfășurându-se cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale specifice acestei caracterizări. Textul constituțional menționat nu impune participarea persoanelor din afara magistraturii la toate tipurile de cauze, ci oferă legiuitorului posibilitatea să aprecieze cu privire la necesitatea ca, în anumite materii, în vederea creșterii calității actului de justiție, să se apeleze la specialiști care să ajute instanța să pronunțe soluții corect fundamentate din punct de vedere științific, nu doar juridic.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Georgel Burac în Dosarul nr. 981/235/2010 al Judecătoriei Gherla.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu ----