Curtea Constituțională
Decizia CCR nr. 823/2011
DECIZIE nr. 823 din 21 iunie 2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 1169 și art. 1173 alin. 1 din Codul civil
- Data deciziei
- 21.06.2011
- Monitorul Oficial
- Partea I, nr. 646 din 09.09.2011
- Obligatorie de la
- 09.09.2011
- Soluția
- Respinsă
- Dosare
- 18.304/301/2009
Dispozitivul
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 1169 și art. 1173 din Codul civil, excepție ridicată de Dan Felix Tudoriu în Dosarul nr. 18.304/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Articole vizate
Textul deciziei
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 1169 și art. 1173 alin. 1 din Codul civil
Augustin Zegrean - președinte Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Maria Bratu - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 1169 și art. 1173 din Codul civil, excepție ridicată de Dan Felix Tudoriu în Dosarul nr. 18.304/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 18.304/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 1169 și art. 1173 din Codul civil, excepție ridicată de Dan Felix Tudoriu într-un proces având ca obiect o plângere contravențională și pretenții.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că interpretarea constituționalității prevederilor de lege criticate trebuie analizată în lumina practicii Curții Europene a Drepturilor Omului. În acest sens arată că procesul-verbal de contravenție reprezintă o acuzație în materie penală, iar art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prin raportare la art. 1169 și art. 1173 din Codul civil, contrar practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, hotărârile pronunțate în cauzele Oztⁿ'62rk împotriva Germaniei, 1989, Kadubec împotriva Slovaciei, 1998, Grecu împotriva României, 2006, sau Anghel împotriva României, 2007), plasează regimul juridic al contravențiilor în domeniul extrapenal, ceea ce contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) și alin. (11) din Constituție, precum și dispozițiilor art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă consideră că excepția este neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră excepția neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu au semnificația înfrângerii prezumției de nevinovăție, iar din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă sarcina răsturnării probei, ci modul de exercitare a dreptului la apărare.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 1169 și art. 1173 alin. 1 din Codul civil.
Textele de lege criticate au următorul conținut: - Art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: "Dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă."; - Art. 1169 din Codul civil: "Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească."; - Art. 1173 alin. 1 din Codul civil: "Actul autentic are deplină credință în privirea oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată." În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție, precum și a prevederilor art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la prezumția de nevinovăție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
Prevederile art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 au mai fost supuse controlului de constituționalitate pentru critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, și Decizia nr. 520 din 19 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 20 mai 2011, Curtea a stabilit că legislația contravențională din România intră sub incidența prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea a mai reținut că în Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Anghel împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, "deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le pot pedepsi pe cale contravențională decât pe cale penală, autorii infracțiunilor nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală".
Argumentele mai sus reținute sunt valabile și în ceea ce privește art. 1169 și art. 1171 alin. 1 din Codul civil, ele fiind criticate de autorul excepției de neconstituționalitate prin raportare la art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin deciziile menționate, precum și considerentele care le-au fundamentat sunt valabile și în cauza de față.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 1169 și art. 1173 din Codul civil, excepție ridicată de Dan Felix Tudoriu în Dosarul nr. 18.304/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Maria Bratu ------