Decizia CCR nr. 744/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Augustin Zegrean - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Benke Karoly - magistrat-asistent-șef Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Codecs" - S.A. din București în Dosarul nr. 44.249/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că, în urma republicării Legii nr. 53/2003, soluția legislativă criticată se regăsește în prezent la art. 166 alin. (4) din lege. Pe fond, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul excepției nu își motivează critica de neconstituționalitate.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 44.249/3/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Codecs" - S.A. din București într-o cauză având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate încalcă art. 16 din Constituție, întrucât obligă angajatorul la plata daunelor-interese pentru întârzierea plății salariului în condițiile în care, la rândul său, angajatorul nu și-a încasat creanțele de la debitorii săi având în vedere situația economică dificilă a țării.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât legiuitorul a prevăzut numai posibilitatea acordării daunelor-interese în cazul întârzierii nejustificate a plății salariului, ceea ce înseamnă că această obligație a angajatorului este supusă unor cerințe de fapt a căror dovadă poate fi efectuată în cadrul procedurilor judiciare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul a apreciat că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, plata daunelor-interese fiind doar o consecință a neîndeplinirii obligației de plată a salariului. Totodată, se arată că aspectele invocate de autorul excepției referitoare la dificultățile economice nu țin de constituționalitate, ci de aplicarea prevederii legale la situația concretă, care revine în competența instanțelor judecătorești.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Ulterior sesizării Curții, Legea nr. 53/2003 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, soluția legislativă criticată regăsindu-se la art. 166 alin. (4) din lege, text asupra căruia Curtea urmează să se pronunțe prin prezenta decizie. Dispozițiile art. 166 alin. (4) din lege au următorul cuprins:

"Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului." Autorul excepției consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Principiul egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție, are în vedere dreptul cetățenilor - deci, al persoanelor fizice - de a fi egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, sau Decizia nr. 891 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, Curtea Constituțională a reținut că "Principiul egalității cetățenilor se aplică și persoanelor juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetățenii își exercită un drept constituțional [...]". Or, în cauza de față, autorul excepției invocă art. 16 din Constituție prin prisma faptului că o persoană juridică este dezavantajată, întrucât ar putea datora daune-interese ca urmare a neexecutării la timp, din varii motive, a unei prevederi esențiale a contractului individual de muncă: plata remunerației. Este evident că art. 16 din Constituție nu are incidență în cauză, neurmărindu-se exercitarea de către persoana fizică, prin intermediul persoanei juridice, a unui drept fundamental, ci apărarea unor interese pur economice ale persoanei juridice. Mai mult, în motivarea excepției nici nu se precizează în raport cu care dintre subiecții de drept ar fi dezavantajat/discriminat angajatorul; or, invocarea art. 16 din Constituție se face întotdeauna prin arătarea unor situații comparabile de unde ar rezultă discriminarea.

De asemenea, Curtea reține că aspectele invocate de autorul excepției tind să transforme critica sa de neconstituționalitate în chestiuni de fapt asupra cărora instanța judecătorească este cea competentă să se pronunțe.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Codecs" - S.A. din București în Dosarul nr. 44.249/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Benke Karoly ---------