Decizia CCR nr. 649/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Augustin Zegrean - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Truman" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 3.122/40/2009 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.203D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.513D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ritzio Bu" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.001/113/2009 al Tribunalului Brăila - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 3.203D/2010 și nr. 3.513D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.513D/2010 la Dosarul nr. 3.303D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.122/40/2009, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Truman" - S.R.L. din Iași cu prilejul soluționării unui litigiu de muncă având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de concediere de contestatorul Vlad Cocriș.

Prin Încheierea din 1 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.001/113/2009, Tribunalul Brăila - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Ritzio Bu" - S.R.L. din București cu prilejul soluționării unei contestații formulate de Andrei Ionuț Valentin împotriva deciziei de concediere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că textele de lege criticate, care reglementează condițiile în care poate fi angajată răspunderea disciplinară a angajatului, încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, egalitatea în drepturi, precum și condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, arată că regimul extrem de restrictiv prevăzut pentru încetarea raporturilor de muncă, precum și procedura disciplinară, însoțite de răsturnarea sarcinii probei lezează libertatea economică și provoacă un dezechilibru în poziția și drepturile părților în litigiu, în favoarea salariatului. În plus, termenul de prescripție prevăzut de art. 268 alin. (1) din Codul muncii este neconstituțional, deoarece prin aplicarea termenului de șase luni se restricționează dreptul de înfăptuire a justiției. Mai mult, e posibil ca faptele care constituie abatere disciplinară să nu-și fi produs efectele în termenul prevăzut de lege. Sancționarea cu nulitatea absolută a nerespectării unor formalități prealabile aplicării sancțiunii disciplinare afectează grav funcționarea normală a societăților comerciale, instituind o adevărată dictatură a salariaților. Se mai susține și faptul că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât au o redactare imprecisă, nestabilind cu claritate care este momentul luării la cunoștință despre săvârșirea faptei și nici actul sau faptul care stabilește acest moment. Astfel, judecătorul va trebui să hotărască asupra acestor aspecte, arogându-și astfel atribute ale legiuitorului.

Tribunalul Botoșani - Secția civilă, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Tribunalul Brăila - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că prin interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, instanța nu face altceva decât să traducă în practică actele normative emise de autoritățile legiuitoare ale statului, pronunțând o hotărâre judecătorească. Această hotărâre este supusă căilor de atac.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora: - Art. 266: "Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele:

a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită;

b) gradul de vinovăție a salariatului;

c) consecințele abaterii disciplinare;

d) comportarea generală în serviciu a salariatului;

e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta."; - Art. 267: "(1) Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.

(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este."; - Art. 268: "(1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

(2) Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;

f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.

(3) Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.

(4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.

(5) Decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării."

Curtea constată că, ulterior sesizării cu excepția de neconstituționalitate, dispozițiile art. 268 alin. (2) lit. b) au fost modificate prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, având în prezent următorul cuprins, care, însă, nu modifică soluția legislativă criticată: "precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;".

Autorii excepției consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 61 alin. (1) referitor la unica autoritate legiuitoare a țării, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 129 privind căile de atac. De asemenea, consideră că este încălcat art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de neconstituționalitate în raport cu aceleași texte din Constituție argumente asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 58 din 16 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, Curtea a arătat că dispozițiile art. 266-268 din Codul muncii "au menirea și sunt necesare atât pentru asigurarea stabilității raporturilor de muncă, cu respectarea deopotrivă a drepturilor și a intereselor legitime ale părților raportului juridic de muncă, cât și pentru protecția salariaților față de eventualele măsuri abuzive ori nejustificate ce ar putea fi dispuse de angajator.

Astfel, [...] niciuna dintre normele juridice criticate nu este de natură să îngrădească dreptul oricărei părți la un proces echitabil, în situația în care se ivește un litigiu supus soluționării instanței judecătorești. Din contră, aceste texte de lege servesc la rezolvarea cu celeritate, într-un termen rezonabil, a unor asemenea litigii. Sarcina probei impusă angajatorului este determinată de poziția mai puternică a acestuia față de cea a salariatului, de situația obiectivă rezultată din deținerea de angajator a documentelor și a datelor necesare elucidării cauzei.

De asemenea, [...] accesul liber la o activitate economică și libera inițiativă, consacrate de art. 45 din Constituție, nu conferă drepturi și puteri discreționare angajatorului în raporturile sale cu salariații. Aceste drepturi pot fi exercitate numai în condițiile legii." Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia textele de lege ar împiedica instanța de judecată să judece cauza în mod imparțial, Curtea reține că stabilirea unor condiții de formă, precum și a unor reglementări detaliate în ceea ce privește sancționarea salariaților nu împiedică părțile să administreze în fața instanței de judecată probele necesare pentru a dovedi elementele de fapt care fac temeinică sau nu decizia de sancționare și nici nu constituie un obstacol pentru instanță în a cerceta aceste probe și a se pronunța în funcție de acestea.

Cât privește susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 268 din Codul muncii ar fi neconstituționale, întrucât nu definesc momentul în funcție de care se apreciază că angajatorul a luat la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare și nici actul prin care s-a făcut această constatare, Curtea constată că această critică vizează de fapt o omisiune legislativă, iar nu însuși conținutul art. 268 din Codul muncii. Instanța de contencios constituțional nu poate complini însă această omisiune legislativă pe calea controlului de constituționalitate, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului." Curtea observă totuși că, deși precizarea în lege a acestor elemente ar putea prezenta interes de vreme ce art. 268 din Codul muncii arată că dispoziția de aplicare a sancțiunii disciplinare trebuie să se facă într-un termen de 30 de zile calendaristice de la momentul luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, iar salariatul ar putea invoca tardivitatea dispoziției de sancționare, reglementarea actuală nu este în măsură să aducă atingere nici bunei desfășurări a actului de justiție și nici nu echivalează cu o interferență în atributele legiuitorului. Astfel, judecătorul nu va proceda la instituirea unor noi reguli pe cale jurisprudențială necesare soluționării cauzei, așa cum se susține în critica de neconstituționalitate, ci va constata, în funcție de fiecare caz particular, care este momentul la care angajatorul a luat la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare și actul prin care s-a făcut constatarea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Truman" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 3.122/40/2009 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă și de Societatea Comercială "Ritzio Bu" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.001/113/2009 al Tribunalului Brăila - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ------------