Decizia CCR nr. 645/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 238 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Augustin Zegrean - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 238 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Termoelectrica" - S.A. din București în Dosarul nr. 57/95/2010 al Tribunalului Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.992D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.993D/2010-2.996D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de același autor în dosarele nr. 55/95/2010, nr. 63/95/2010, nr. 56/95/2010 și nr. 62/95/2010 ale Tribunalului Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.992D/2010 - nr. 2.996D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.993D/2010 - nr. 2.996D/2010, la Dosarul nr. 2.992D/2010, care este primul înregistrat.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse de partea Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București în dosarele nr. 2.992D/2010 - nr. 2.996D/2010, prin care solicită să se constate lipsa calității procesuale a acestei instituții.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acestei cereri, arătând că aceasta reprezintă o problemă de competența instanței de judecată.

Curtea, analizând această cerere, reține că instanța de contencios constituțional nu poate interveni în sensul modificării cadrului procesual așa cum acesta a fost stabilit prin încheierea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate, aceste aspecte revenind competenței instanței judecătorești de fond și, prin urmare, respinge cererea.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 25 mai 2010, pronunțate în dosarele nr. 57/95/2010, nr. 55/95/2010, nr. 63/95/2010, nr. 56/95/2010, nr. 62/95/2010, Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 238 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Termoelectrica" - S.A. din București cu prilejul soluționării unor litigii de muncă având ca obiect calculul unor drepturi salariale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate, potrivit cărora contractele de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, încalcă principiul separației puterilor în stat, deoarece permit instanței de judecată să completeze contractele de muncă, care au putere de lege între părți. Implicit, se produce și o lezare a art. 73 din Constituție. De asemenea, se încalcă și principiul egalității în drepturi, art. 238 alin. (1) și (2) din Codul muncii impunând partenerilor sociali care încheie contracte colective de muncă la nivel de angajator și care nu sunt parte semnatară sau afiliată vreunui organism sindical sau patronal care a semnat contractul la nivel național să se supună clauzelor stabilite în acest contract în ceea ce privește limitele minimale ale drepturilor stabilite. Mai mult, se încalcă dreptul părților de a încheia libere un contract individual de muncă și se generează obligații foarte oneroase în sarcina angajatorului, de natură a-i provoca acestuia chiar falimentul.

Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 238 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora "(1) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

(2) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă".

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, art. 9 referitor la sindicate, patronate și asociațiile profesionale, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (5) care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, în mai multe rânduri, instanța de contencios constituțional respingând criticile de neconstituționalitate ca neîntemeiate. În acest sens, pot fi amintite Decizia nr. 380 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004, Decizia nr. 1.310 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 8 decembrie 2009, sau Decizia nr. 88 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 15 martie 2011.

Ulterior sesizării cu excepția de neconstituționalitate, dispozițiile art. 238 alin. (1) din Codul muncii au fost abrogate însă prin dispozițiile art. I pct. 90 din Legea 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, astfel că soluția legislativă criticată nu se mai regăsește în cuprinsul Codului muncii ulterior acestor modificări.

Prevederile referitoare la caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă au fost preluate într-o redactare identică în art. 132 alin. (3) și (4) din Legea dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011. Întrucât însă Curtea nu a fost sesizată cu aceste prevederi de lege, acestea nu pot fi supuse controlului de constituționalitate, astfel că excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 238 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Termoelectrica" - S.A. din București în dosarele nr. 57/95/2010, nr. 55/95/2010, nr. 63/95/2010, nr. 56/95/2010 și nr. 62/95/2010 ale Tribunalului Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----------