Caută

Închide

De exemplu: „art. 1112 Codul civil”, „Legea 31/1990”

Curtea Constituțională

Decizia CCR nr. 636/2011

DECIZIE nr. 636 din 17 mai 2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 și art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ale art. 2 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. I, II și V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției

Data deciziei
17.05.2011
Monitorul Oficial
Partea I, nr. 575 din 12.08.2011
Obligatorie de la
12.08.2011
Soluția
Respinsă
Dosare
3.346/102/2007

Dispozitivul

I. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I, II și V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, excepție ridicată de Cristina Beatrix Bogdan, Marcela Elena Bulzan, Cătălin Horațiu Marchiș, Mihaela Moldovan, Ioana Onea, Veronica Păcurar, Simona Pojar și Vasile Vulpe în Dosarul nr. 3.346/102/2007 al Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

II. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 și art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe.

III. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Articole vizate

Textul deciziei

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 și art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ale art. 2 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. I, II și V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției

Augustin Zegrean - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Marieta Safta - prim-magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 și art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ale art. 2 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. I, II și V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, excepție ridicată de Cristina Beatrix Bogdan, Marcela Elena Bulzan, Cătălin Horațiu Marchiș, Mihaela Moldovan, Ioana Onea, Veronica Păcurar, Simona Pojar și Vasile Vulpe în Dosarul nr. 3.346/102/2007 al Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că dispozițiile art. I, II și V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 au fost abrogate prin articolul unic al Legii nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, iar, cât privește celelalte dispoziții legale criticate, excepția nu a fost motivată.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.346/102/2007, Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 și art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ale art. 2 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. I, II și V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, excepție ridicată de Cristina Beatrix Bogdan, Marcela Elena Bulzan, Cătălin Horațiu Marchiș, Mihaela Moldovan, Ioana Onea, Veronica Păcurar, Simona Pojar și Vasile Vulpe într-o cauză având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că: - art. 80 și art. 81 din Legea nr. 168/1999 încalcă dreptul la un proces echitabil și la o justiție unică și egală pentru toți, câtă vreme privează părțile de calea de atac a apelului; - art. 2 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituționale, deoarece "Curtea Constituțională și-a stabilit propria competență de a interpreta actele normative supuse controlului [...], deși Constituția acordă Curții Constituționale numai posibilitatea de a declara sau nu un text legal ca și neconstituțional, fără a putea trece la interpretarea acestuia", interpretarea legilor și ordonanțelor fiind un atribut exclusiv al Parlamentului, al Înaltei Curți de Casație și Justiție și al instanțelor judecătorești; - dispozițiile art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 sunt neconstituționale prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece nu a existat, la adoptarea actului normativ menționat, o situație extraordinară legată de competența de soluționare a cauzelor a cărei reglementare să nu poată fi amânată. Se arată totodată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 este neconstituțională, deoarece a nesocotit limitele prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituție, prin efectele păgubitoare asupra unei instituții fundamentale a statului, Înalta Curte de Casație și Justiție. Intervenția Guvernului prin această ordonanță de urgență contravine art. 21 alin. (3) din Constituție, în condițiile supraîncărcării instanței supreme, care nu are o secție specializată în soluționarea litigiilor de muncă. Se încalcă și principiul egalității și nediscriminării, care implică inclusiv un tratament egal în fața instanțelor de judecată, fiind discriminatorie orice deosebire operată pe baza categoriei socioprofesionale. Însă prevederile art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 operează o dublă discriminare, atât în cadrul categoriei personalului din sistemul justiției, cât și în cadrul mai larg al personalului încadrat în muncă, toți subiecți deopotrivă ai jurisdicției specializate a muncii.

Art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 contravine și dispozițiilor art. 1 alin. (4), respectiv art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece puterea executivă intervine în cauzele aflate în curs de judecată, cauze în care o componentă a Executivului (Ministerul Justiției, plătitor de salarii) are calitate de pârât.

Se mai susține și că art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 contravine art. 16 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (3) și (5) coroborat cu art. 11 și 20 din Constituție, precum și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, directivelor nr. 43/2000 și nr. 78/2000 ale CE, art. 2 alin. 1, art. 7 și art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 și art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă este neîntemeiată, întrucât acestea nu aduc atingere prevederilor constituționale. Cu privire la art. 2 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "se apreciază că, procedând la interpretarea legii în mod condiționat și de la caz la caz, [...], Curtea Constituțională își depășește atribuțiile stabilite prin Constituție, ceea ce echivalează cu o veritabilă imixtiune în atribuțiile exclusive ale instanței de judecată". În ceea ce privește dispozițiile art. I, II și V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008, abrogate prin articolul unic al Legii nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 80 și art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, ale art. 2 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, și ale art. I, II și V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008.

Conținutul textelor de lege criticate este următorul: - Art. 80 din Legea nr. 168/1999: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond."; - Art. 81 din Legea nr. 168/1999: "(1) În caz de admitere a recursului, instanța va judeca în fond cauza.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele situații:

a) soluționarea cauzei de instanța de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competență;

b) judecata în fond a avut loc în lipsa părții care nu a fost legal citată."; - Art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992: "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."; - Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992: "În exercitarea atribuțiilor care îi revin Curtea Constituțională este singura în drept să hotărască asupra competenței sale."; - Art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008: "(1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel.

(2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție."; - Art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008: "(1) Dispozițiile art. I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară.

(2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."; - Art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008: "În Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, după alineatul (2) al articolului 19 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins: <<(3) Sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.>>" Textele din Constituție invocate în motivarea excepției sunt următoarele: art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 61 alin. (1) referitor la rolul și structura Parlamentului, art. 73 alin. (3) lit. l) potrivit căreia prin lege organică se reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, art. 115 alin. (4)-(6) privind delegarea legislativă, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (2)-(5) privind instanțele judecătorești, art. 129 privind folosirea căilor de atac și art. 141 privind Consiliul Economic și Social. De asemenea, se consideră că sunt încălcate și prevederile art. 11 și 20 din Constituție prin raportare la prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării, și ale Protocolului nr. 12 la Convenție, privind de asemenea interzicerea discriminării, ale art. 2 alin. 1, art. 7 și art. 23 paragraful 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la interzicerea discriminării și dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, ale Directivei 43/2000/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, și ale Directivei 78/2000/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Anterior sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, art. I, II și V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 au fost abrogate prin articolul unic al Legii nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009. Astfel fiind, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare [...]", excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

II. Ulterior sesizării Curții Constituționale, Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă a fost abrogată expres prin art. 224 lit. b) din Legea dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011. Astfel fiind și având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, anterior citat, excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă.

III. Cât privește dispozițiile art. 2 alin. (3) și ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (republicată ulterior sesizării Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010), Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestora, în raport cu critici identice. Astfel, prin Decizia nr. 509 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 25 mai 2010, Curtea a reținut că, în exercitarea atribuțiilor sale prevăzute la art. 146 lit. d) din Constituție, procedează la analizarea conformității textelor din legi sau ordonanțe cu prevederile Constituției. O astfel de analiză a textelor de lege presupune, în primul rând, stabilirea conținutului acestora, fără de care este imposibilă aprecierea conformității cu dispozițiile Legii fundamentale. Aceasta nu presupune însă stabilirea de către Curtea Constituțională a normelor aplicabile în diferitele litigii în cadrul cărora s-a ridicat excepția de neconstituționalitate și nici pronunțarea asupra aspectelor de fapt ce sunt puse în discuție în litigiile în cadrul cărora se invocă excepția de neconstituționalitate. În acest sens pot fi invocate și cele reținute în Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, în care s-a arătat că problemele ce țin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenței în cauză a unor texte de lege, revin instanței de judecată, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Constituție, care prevede că "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", iar nu instanței de contencios constituțional. Astfel, instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuție sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia instanței de judecată poate fi atacată la instanța superioară, iar, în cazul în care practica judiciară vădește o interpretare neunitară, Constituția, prin art. 126 alin. (3), dă Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu Curții Constituționale, competența de a stabili interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. De asemenea, relevante sunt și considerentele Deciziei nr. 342 din 18 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008, prin care Curtea a arătat că aspectele de fapt invocate de autorul excepției nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, ci aspecte de fapt, ce revin competenței instanței de judecată. Așa fiind, nu se poate susține că, procedând la interpretarea legii în sensul și limitele arătate mai sus, Curtea Constituțională își depășește atribuțiile stabilite prin Constituție ori intervine în atribuțiile exclusive ale legiuitorului sau în cele ale instanțelor de judecată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

I. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I, II și V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, excepție ridicată de Cristina Beatrix Bogdan, Marcela Elena Bulzan, Cătălin Horațiu Marchiș, Mihaela Moldovan, Ioana Onea, Veronica Păcurar, Simona Pojar și Vasile Vulpe în Dosarul nr. 3.346/102/2007 al Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

II. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 și art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe.

III. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta ----------