Curtea Constituțională
Decizia CCR nr. 1086/2011
DECIZIE nr. 1.086 din 14 iulie 2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. e) și art. 109 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
- Data deciziei
- 14.07.2011
- Monitorul Oficial
- Partea I, nr. 643 din 08.09.2011
- Obligatorie de la
- 08.09.2011
- Soluția
- Respinsă
- Dosare
- 2.020/204/2010, 4.678D/2010
Dispozitivul
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. e) și art. 109 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Lucian-Claudiu Mateescu în Dosarul nr. 2.020/204/2010 al Judecătoriei Câmpina.
Definitivă și general obligatorie.
Articole vizate
Textul deciziei
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. e) și art. 109 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
Augustin Zegrean - președinte Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Marieta Safta - prim-magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. e) raportate la dispozițiile art. 109 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Lucian-Claudiu Mateescu în Dosarul nr. 2.020/204/2010 al Judecătoriei Câmpina și care face obiectul Dosarului nr. 4.678D/2010 al Curții Constituționale.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 4 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.020/204/2010, Judecătoria Câmpina a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. e) raportate la dispozițiile art. 109 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Lucian-Claudiu Mateescu în cadrul unei plângeri contravenționale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că textele de lege criticate încalcă dreptul la apărare, întrucât, spre deosebire de materia dreptului penal, unde, ca o garanție a respectării acestui drept, organele de cercetare penală au obligația să adune probe atât cu privire la vinovăția făptuitorului, cât și cu privire la nevinovăția acestuia sau la anumite circumstanțe care diminuează ori agravează răspunderea făptuitorului, în materia contravențiilor rutiere, legiuitorul nu a prevăzut nicio garanție în acest sens. Astfel, în cazul faptelor care pot constitui contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, activitatea agenților constatatori se rezumă doar la observarea și înregistrarea conduitei participanților la trafic, precum și la aplicarea de sancțiuni, neexistând în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 obligația acestora de a comunică presupușilor făptuitori înregistrările video și celelalte probe care stau la baza aplicării sancțiunii contravenționale, nici măcar la cerere. Prin urmare, în momentul în care o persoană apreciază că în mod nelegal i-a fost aplicată o sancțiune contravențională, este în imposibilitatea de a proba acest lucru.
Judecătoria Câmpina apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate nu restrâng drepturi constituționale, nu încalcă dreptul la apărare garantat de art. 24 din Constituție, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, precum și modalitatea de constatare și sancționare a acestora.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 102 alin. (3) lit. e) și art. 109 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: - Art. 102 alin. (3) lit. e): "(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte [...]:
e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic."; - Art. 109 alin. (2) și (3): "(2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori."
Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 24 - Dreptul la apărare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulțumit de lipsa reglementării, prin normele criticate, a obligației organului constatator, în speță agenții Poliției rutiere, de a comunică persoanei contraveniente probele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție. O astfel de critică, prin care se tinde la completarea dispozițiilor legale ce fac obiectul excepției, excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității prevederilor legale, fără a le putea modifica sau completa.
De altfel, persoana contravenientă nemulțumită de sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de contravenție are deschisă calea plângerii la instanța de judecată, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cărora "Împotriva procesuluiverbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta", cadru în care, beneficiind de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, poate formula apărările pe care le consideră necesare. Curtea a subliniat în acest sens în jurisprudența să pronunțată cu privire la dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legea-cadru în materie contravențională (de exemplu, Decizia nr. 96 din 4 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010), că, deși procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, atunci când este formulată plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului, așadar și de a examina probele care stau la baza aplicării sancțiunii contravenționale, obținute cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, la care face referire autorul prezentei excepții în motivarea acesteia. În acest sens, art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 stabilește că "Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării". Așadar, instanțele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. e) și art. 109 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Lucian-Claudiu Mateescu în Dosarul nr. 2.020/204/2010 al Judecătoriei Câmpina.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta ---------