Decizia CCR nr. 840/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Maria Burcea în Dosarul nr. 610/109/2008 al Tribunalului Argeș - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde autorul excepției de neconstituționalitate, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, Maria Burcea solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, arătând că textul de lege criticat permite concedierea abuzivă. Totodată, solicită anularea deciziei de concediere.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând că textul criticat conține suficiente garanții contra unei concedieri abuzive.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 610/109/2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, excepție ridicată de Maria Burcea în cauza ce are ca obiect judecarea contestației împotriva deciziei de concediere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile art. 16, art. 21 și ale art. 53 din Constituție, deoarece nu conțin suficiente garanții în legătură cu drepturile constituționale și că ar trebui menționată expres obligația angajatorului de a oferi salariatului un alt loc de muncă, așa cum s-a prevăzut în art. 64 din Codul muncii.

Tribunalul Argeș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată, deoarece instanța de judecată, care apreciază de la un caz la altul, hotărăște dacă desființarea locului de muncă a fost efectivă și dacă a avut o cauză reală și serioasă, neputându-se enumera de către legiuitor cauzele nereale sau neserioase.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl dispozițiile art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003

Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 18 septembrie 2006.

În prezent, textul de lege criticat are următoarea redactare: "(1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

(2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fața legii, în art. 21 privind accesul liber la justiție și în art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Art. 65 din Codul muncii reglementează concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, fără a institui discriminări de natură să încalce principiul egalității în fața legii, consacrat constituțional prin dispozițiile art. 16 din Constituție.

Totodată, Curtea constată că dispozițiile constituționale ale art. 21 nu sunt încălcate prin prevederile criticate din Codul muncii, deoarece acestea nu îngrădesc accesul liber la justiție, ci reglementează condițiile de concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, desființarea locului de muncă trebuind să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.

De asemenea, potrivit art. 67 din Codul muncii, salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Susținerea autorului excepției potrivit căreia ar trebui menționată expres în textul de lege criticat obligația angajatorului de a oferi salariatului un alt loc de muncă nu poate fi reținută deoarece Curtea s-ar substitui puterii legislative și ar încălca astfel dispozițiile art. 61 din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este unica putere legiuitoare a țării. În același sens, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității actului cu care a fost sesizată, neputând modifica sau completa prevederile supuse controlului.

În final, Curtea constată că, deoarece nu s-a reținut restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale prin textul de lege criticat, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 53 din Constituție și, prin urmare, invocarea acestora este nerelevantă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Maria Burcea în Dosarul nr. 610/109/2008 al Tribunalului Argeș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -------