Caută

Închide

De exemplu: „art. 1112 Codul civil”, „Legea 31/1990”

Curtea Constituțională

Decizia CCR nr. 693/2007

DECIZIE nr. 693 din 11 septembrie 2007

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România

Data deciziei
11.09.2007
Monitorul Oficial
Partea I, nr. 668 din 01.10.2007
Obligatorie de la
01.10.2007
Soluția
Respinsă
Dosare
47.430/3/2005, 416D/2007, 47.521/3/2005, 415D/2007

Dispozitivul

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Imad Rifat Mohamed Saleh în Dosarul nr. 47.430/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal și, respectiv, de Kaiser Saad Bahat Yousif în Dosarul nr. 47.521/3/2005 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Textul deciziei

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Imad Rifat Mohamed Saleh în Dosarul nr. 47.430/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 416D/2007, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Kaiser Saad Bahat Yousif în Dosarul nr. 47.521/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. În ambele cauze se prezintă domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limbă arabă.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 416D/2007 la Dosarul nr. 415D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, precizând că Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 7 decembrie 2006, pronunțate în Dosarele nr. 47.430/3/2005 și nr. 47.521/3/2005, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România. Excepția a fost ridicată de Imad Rifat Mohamed Saleh și, respectiv, Kaiser Saad Bahat Yousif în cauze civile în materia acordării statutului de refugiat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut similar, se susține, în esență, că jurisdicția specială obligatorie a organului administrativ cu atribuții în domeniu este contrară prevederilor art. 21 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia jurisdicțiile administrative sunt facultative. Arată că, în opinia sa, ordonanța criticată instituie o prezumție de reacredință a solicitantului de azil, fără să respecte prevederile Convenției privind statutul refugiaților, de la Geneva, 1951, referitoare la drepturile și garanțiile procedurale de care trebuie să beneficieze refugiații în fața instanțelor statelor în care solicită acordarea dreptului de azil. Susține că, prin stabilirea unor termene extrem de scurte în această materie, solicitanții de azil sunt discriminați în raport cu cetățenii români.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal constată că excepția de neconstituționalitate privește o ordonanță care nu mai este în vigoare, dar care se aplică în speță. Apreciază că nu este întemeiată critica de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, având ca obiect o ordonanță abrogată.

Avocatul Poporului precizează că Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Ordonanței Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile Ordonanței Guvernului nr. 102/2000 contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (4) referitoare la liberul acces la justiție și la caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor administrative și celor ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Autorii excepției invocă și încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Convenția privind statutul refugiaților, încheiată la 28 iulie 1951 la Geneva, ratificată de România prin Legea nr. 46/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, care au următorul cuprins:

"1. Orice refugiat va avea, pe teritoriul statelor contractante, acces liber și facil în fața tribunalelor. 2. În statul contractant unde își are reședința obișnuită, orice refugiat se va bucura de același tratament ca oricare cetățean în ce privește accesul la tribunale, inclusiv asistența judiciară și scutirea de cauțiunea judicatum solvi." Autorii excepției își raportează critica referitoare la încălcarea dispozițiilor acestei convenții la prevederile constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2) care reglementează raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 alin. (2) care statuează prioritatea reglementărilor internaționale în domeniul drepturilor omului și la cele ale art. 18 alin. (2) privind dreptul de azil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, la data sesizării sale, intrase în vigoare Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care, în art. 152 alin. (2), dispune abrogarea Ordonanței Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România, precum și a oricăror alte dispoziții contrare.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional decide doar asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță aflată în vigoare.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Imad Rifat Mohamed Saleh în Dosarul nr. 47.430/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal și, respectiv, de Kaiser Saad Bahat Yousif în Dosarul nr. 47.521/3/2005 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu ----------------