Decizia CCR nr. 637/2007

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Autoritatea Feroviară Română în Dosarul nr. 13.469/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile criticate sunt constituționale, art. 53 din Constituție, invocat în susținerea excepției, nefiind incident în cauză.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 31 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 13.469/3/2006, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (3) din Codul muncii, excepție ridicată de Autoritatea Feroviară Română în cauza ce are ca obiect judecarea acțiunii de contencios administrativ în contradictoriu cu Guvernul.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate restrâng exercițiul unor drepturi ale acestuia fără să fie întrunite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție, deoarece prevăd că modificarea contractului individual de muncă poate fi făcută numai cu acordul părților, fiind, astfel, exclusă posibilitatea ca angajatorul să-și retragă propriul act de numire.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, având în vedere că un contract individual de muncă nu este un act unilateral, ci reprezintă voința și legea părților, fiind normal ca modificarea acestuia să poată fi făcută numai prin acordul părților.

În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât prerogativa reglementării aspectelor învederate în motivarea excepției aparține Parlamentului.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, întrucât acesta se referă la modificarea unor elemente esențiale ale contractului individual de muncă, iar nu la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, în sensul art. 53 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.

Potrivit acestor dispoziții legale:

"(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:

a) durata contractului;

b) locul muncii;

c) felul muncii;

d) condițiile de muncă;

e) salariul;

f) timpul de muncă și timpul de odihnă."

Posibilitatea modificării contractului individual de muncă numai prin acordul părților este prevăzută de alin. (1) al aceluiași articol.

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 53 din Constituție referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Contractul individual de muncă nu este un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenție bilaterală, exprimând manifestarea acordului de voință al celor două părți ale raportului juridic de muncă, angajator și salariat. Astfel, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de muncă impune ca modificarea contractului individual de muncă să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți.

Sunt și situații în care angajatorul poate dispune unilateral modificarea contractului individual de muncă sau chiar și încetarea raporturilor de muncă, dar aceste situații și motivele pentru care pot fi dispuse asemenea măsuri, motive legate sau nu de persoana salariatului, sunt riguros și limitativ prevăzute de legislația muncii.

Față de cele arătate, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză, deoarece modificarea unilaterală a contractului individual de muncă nu constituie un drept fundamental al angajatorului.

Curtea nu poate primi nici susținerea autorului excepției referitoare la faptul că textul legal criticat nu prevede și posibilitatea angajatorului de a revoca un salariat numit în funcție de conducere, întrucât potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului." Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Autoritatea Feroviară Română în Dosarul nr. 13.469/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta -----------