Caută

Închide

De exemplu: „art. 1112 Codul civil”, „Legea 31/1990”

Curtea Constituțională

Decizia CCR nr. 358/2005

DECIZIE nr. 358 din 5 iulie 2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

Data deciziei
05.07.2005
Monitorul Oficial
Partea I, nr. 835 din 15.09.2005
Obligatorie de la
15.09.2005
Soluția
Respinsă
Dosare
2.351/2004

Dispozitivul

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Matei C. Moangher în Dosarul nr. 2.351/2004 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Articole vizate

Textul deciziei

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Florentina Baltă - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Matei C. Moangher în Dosarul nr. 2.351/2004 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 din Constituție, întrucât legiuitorul, reglementând situația unor imobile, distinct de cea a terenurilor agricole și forestiere, preluate de stat înainte de anul 1989, a realizat acest lucru în interesul oricărei persoane îndreptățite, fără discriminare și pentru toate categoriile de bunuri ce fac obiectul legilor speciale reparatorii. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 46 și ale art. 154 alin. (1) din Constituție, arată că acestea nu au relevanță în cauza de față.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.351/2004, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Matei C. Moangher.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 instituie un tratament juridic discriminatoriu în privința terenurilor imobile extravilane față de cele intravilane, expropriate prin decrete abuzive emise în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin aceasta fiindu-i grav lezate interesele legitime.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate nu creează un regim discriminatoriu în privința terenurilor extravilane față de cele intravilane și, ca atare, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 154 alin. (1) din Constituție.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Astfel, arată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la prevederile art. 16 din Constituție, prin Decizia nr. 34/2003, prilej cu care Curtea a reținut că soluția de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază exercitarea dreptului pe care statul îl avea de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută cu privire la proprietatea funciară. În susținerea punctului său de vedere, invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume Deciziile nr. 136/1998 și nr. 73/1995. În ceea ce privește prevederile art. 154 alin. (1) din Constituție, Guvernul consideră că acestea nu au incidență în cauză.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, apreciază că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 față de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât legiuitorul, reglementând situația unor imobile, distinct de cea a terenurilor agricole și forestiere, preluate de stat înainte de anul 1989, a realizat acest lucru în interesul oricărei persoane îndreptățite, fără discriminare, și pentru toate categoriile de bunuri ce fac obiectul legilor speciale reparatorii.

De asemenea, apreciază că nu poate fi reținută nici pretinsa contrarietate a textului de lege criticat cu prevederile art. 154 alin. (1) din Constituție, arătând că, dacă naționalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul altor legi anterioare, a luat naștere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constituției, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei Legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, indiferent de modificările aduse regimului juridic al proprietății. În susținerea acestui punct de vedere, invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume Deciziile nr. 43/2003, nr. 187/2003 și nr. 483/2003.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Ulterior sesizării Curții Constituționale, Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, textul de lege dedus controlului de constituționalitate având următorul conținut:

"Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu modificările și completările ulterioare, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare." Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 46 și ale art. 154 alin. (1) din Constituție, care au următoarea redactare: - Art. 16 alin. (1): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."; - Art. 46: "Dreptul la moștenire este garantat."; - Art. 154 alin. (1): "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în condițiile în care reglementarea dedusă controlului instituie un regim juridic diferențiat, nu în funcție de statutul solicitantului ca persoană, ci de specificul obiectului restituirii, respectiv al terenului, nu poate fi reținută critica autorului excepției privind înfrângerea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 46 din Constituție, Curtea reține că invocarea acestui text de referință este irelevantă, întrucât norma legală criticată are un cu totul alt domeniu de incidență, și anume determinarea sferei bunurilor imobile supuse restituirii, în temeiul Legii nr. 10/2001, ceea ce, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, constituie opțiunea suverană a legiuitorului. Chiar dacă astfel emolumentul moștenirii este modificat, o asemenea consecință nu se convertește într-un fine de neconstituționalitate, întrucât textul constituțional de referință garantează dreptul la moștenire în general și nu cu referire la un anumit emolument.

În contextul celor mai sus menționate, Curtea constată că invocarea art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală este, de asemenea, lipsită de relevanță, textul de lege criticat neevidențiind nici o contradicție cu aceste prevederi constituționale, de natură să antreneze lipsirea sa de eficiență juridică.

De altfel, dispozițiile legale criticate în cauza de față au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 34 din 30 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003, instanța de contencios constituțional a statuat că "Soluția de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază exercitarea dreptului pe care statul îl avea de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută cu privire la proprietatea funciară", precum și faptul că "trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neîngrădit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislația existentă în momentul dobândirii dreptului său de proprietate".

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele acestei decizii sunt valabile și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Matei C. Moangher în Dosarul nr. 2.351/2004 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora _____________