Caută

Închide

De exemplu: „art. 1112 Codul civil”, „Legea 31/1990”

Curtea Constituțională

Decizia CCR nr. 286/2004

DECIZIE nr. 286 din 1 iulie 2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare

Data deciziei
01.07.2004
Monitorul Oficial
Partea I, nr. 712 din 06.08.2004
Obligatorie de la
06.08.2004
Soluția
Respinsă
Dosare
7.789/2003

Dispozitivul

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Comat Mureș" - S.A. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 7.789/2003 al Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă și obligatorie.

Articole vizate

Textul deciziei

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Florentina Baltă - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent șef Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Comat Mureș" - S.A. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 7.789/2003 al Judecătoriei Târgu Mureș.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile Legii nr. 116/2004, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 februarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 7.789/2003, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Comat Mureș" - S.A. din Târgu Mureș într-o acțiune în contencios administrativ ce are ca obiect plângerea contravențională formulată împotriva Procesuluiverbal seria D nr. 0176041, emis de Garda Financiară Mureș la data de 6 octombrie 2003.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție. În acest sens arată că legiuitorul nu a precizat nicăieri în cuprinsul ordonanței de urgență cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale de către agenții economici care efectuează livrări de bunuri direct către populație. Așa fiind, în opinia sa, formularea "subversivă" a art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, republicată, lasă loc unei interpretări contradictorii. Astfel, pentru a nu fi sancționați, agenții economici emit facturi fiscale pentru toate livrările, fapt ce exclude utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale. În același timp, în interpretarea aceluiași text de lege, organele de control financiar sancționează agenții economici, considerând obligatorie emiterea de bonuri fiscale prin aparatele de marcat electronice. În continuare, punând în discuție constituționalitatea prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, republicată, autorul excepției invocă argumente asemănătoare. Astfel, potrivit opiniei sale, și aceste prevederi legale au o formulare "ambiguă și subversivă", deoarece dispozițiile ordonanței de urgență nu precizează care sunt excepțiile de la obligația agenților economici de a emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul și facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, excepții la care face trimitere textul de lege criticat. În final, precizează că argumentele pe care le-a invocat nu vizează o problemă de interpretare a legii, ci urmăresc să demonstreze că "legiuitorul introduce cu rea-credință formulări ambigue și subversive" ce au ca efect faptul că "agentul economic este constrâns să procedeze de o anumită manieră, uneori chiar după consultarea cu reprezentanți ai organelor de control financiar", și apoi este sancționat de aceleași organe care "aplică invers aceeași normă legală".

Judecătoria Târgu Mureș consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că argumentele autorului excepției "se referă la simple ambiguități de formulare a legii, însă această problemă, de interpretare și aplicare a legii, este de competența instanțelor de judecată, conform art. 126 alin. (1) din Constituție, cu atât mai mult cu cât instanțele de judecată nu pot refuza să judece sub cuvânt că legea este lacunară sau ambiguă".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, în virtutea art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată. În acest sens, arată că argumentele autorului excepției au în vedere stricta interpretare și aplicare a legii, iar nu o problemă de constituționalitate. De altfel, observă că între normele legale criticate și prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, republicată, nu există nici o contradicție. Astfel, "statul, acționând în interesul public, pentru asigurarea disciplinei financiare și realizarea veniturilor bugetare, este legitimat să ia măsurile legale de protejare a acestui interes în activitatea economică, financiară și valutară, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, dispoziții ce au următoarea redactare;

"(1) Agenții economici care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii direct către populație, pentru care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale, sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. [...]

(3) În cazul în care agenții economici efectuează atât activități de vânzare cu amănuntul, cât și cu ridicata, aceștia au obligația să emită bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul și facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, cu excepțiile prevăzute de lege."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. a), dispoziții al căror conținut se regăsește, în urma republicării Constituției, în art. 135 alin. (2) lit. a) în următoarea redactare:

"(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;"

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării Curții Constituționale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, republicată, a fost modificată prin Legea nr. 116/2004 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004. În urma acestor modificări, art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, republicată, nu a mai păstrat soluția legislativă pe care autorul excepției o critică, conținutul fiind următorul:

"(1) Agenții economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale." Astfel, potrivit acestei noi redactări, agenții economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale, iar în situațiile când clienții o cer, să elibereze și factura fiscală.

Ținând seama că în jurisprudența constantă a Curții Constituționale s-a statuat că, în situația modificării prevederii legale atacate, sesizarea rămâne valabilă numai dacă textul, în noua sa redactare, conservă excepția de neconstituționalitate, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a devenit inadmisibilă.

De asemenea, observându-se că, urmare a modificărilor operate de Legea nr. 116/2004, prevederile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, republicată, au fost abrogate, Curtea apreciază că, în virtutea dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora Curtea nu poate decide asupra unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, republicată, a devenit inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1, art. 2, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.d) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, CURTEA În numele legii DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Comat Mureș" - S.A. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 7.789/2003 al Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2004.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent șef, Doina Suliman ---------