Codul aerian

Transporturile aeriene comerciale efectuate prin curse regulate sunt transporturile aeriene executate după orare publicate și rute prestabilite, destinate să asigure legătura între două sau mai multe aeroporturi și în care capacitatea comercială disponibilă este pusă la dispoziție publicului contra cost.

(1)Transporturile aeriene comerciale, altele decât cele prevăzute la art. 51, se efectuează prin curse neregulate.

(2)Transporturile aeriene comerciale prin curse neregulate includ și zborurile care nu implică transportul pasagerilor între aerodromuri diferite, efectuate contra cost sau în schimbul altor compensații, cu unul sau mai mulți pasageri la bord.

(1)Transportatorii aerieni români pot efectua transporturi aeriene comerciale pe rute interne sau internaționale, prin curse regulate sau neregulate, numai în condițiile deținerii unui certificat de operator aerian în termen de valabilitate și a unei licențe de operare eliberată de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor în conformitate cu prevederile reglementărilor europene și cu cele naționale specifice.

(2)Excepții de la prevederile alin. (1) se pot stabili prin reglementări naționale specifice emise de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor sau prin reglementări europene.

(3)Transportatorii aerieni străini pot efectua transporturi aeriene comerciale spre/dinspre România sau în interiorul României, în conformitate cu prevederile reglementărilor europene și ale tratatelor internaționale la care România este parte, precum și, după caz, în baza drepturilor de trafic acordate de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, în condițiile legii.

Aeronavele, precum și persoanele și bunurile de la bordul acestora, care înainte de/după operarea pe o rută internațională au fost/urmează să fie utilizate în operarea cu drepturi de trafic pe rute interne, se supun controlului vamal și de frontieră la intrarea în/ieșirea din România.

(1)Operațiunile de aviație generală sunt operațiuni aeriene necomerciale și cuprind:

a)transporturile aeriene în interes propriu;

b)zborurile în interes propriu;

c)zborurile particulare.

(2)Transporturile aeriene în interes propriu reprezintă operațiunile de aviație generală executate de o persoană juridică, fără perceperea unui tarif sau a echivalentului acestuia în bunuri ori servicii, utilizându-se aeronave civile proprii sau închiriate, care constituie accesoriul unei alte activități economice executate de persoana respectivă, beneficiarul transportului.

(3)Zborurile în interes propriu reprezintă operațiunile de aviație generală, altele decât transporturile aeriene în interes propriu, efectuate de persoane fizice sau juridice, cu aeronave civile proprii sau închiriate, pentru și în susținerea nevoilor activităților proprii, fără perceperea unui tarif sau a echivalentului acestuia în bunuri ori servicii. Zborurile în interes propriu includ și zborurile efectuate exclusiv în scop sportiv.

(4)Zborurile particulare reprezintă operațiunile de aviație generală efectuate de deținătorii de aeronave civile, persoane fizice, exclusiv în scop necomercial.

(5)Operațiunile de aviație generală se efectuează cu respectarea reglementărilor naționale și/sau europene specifice.

(1)Operațiunile de lucru aerian sunt operațiunile aeriene comerciale specializate efectuate pentru construcții, agricultură, protecția mediului, fotografiere, supraveghere, observare și patrulare, publicitate, cercetare științifică, precum și în alte scopuri, de către operatori de aeronave civile care îndeplinesc cerințele prevăzute în reglementări naționale și/sau europene specifice.

(2)Operațiunile de lucru aerian în spațiul aerian național pot fi efectuate și de către operatori de aeronave din alte state numai în condițiile stabilite prin reglementări specifice naționale sau, după caz, europene.

Zborurile școală sunt zboruri efectuate pentru derularea cursurilor de pregătire practică în zbor, în cadrul organizațiilor de pregătire certificate sau de către persoane fizice certificate ca instructor, cu respectarea reglementărilor naționale și/sau europene specifice, pe baze comerciale sau necomerciale.

Regimul răspunderii operatorilor de aeronave care efectuează operațiuni de aviație generală, operațiuni de lucru aerian sau zboruri școală în spațiul aerian național este reglementat în conformitate cu prevederile dreptului comun, în măsura în care nu s-a stabilit altfel prin reglementări europene sau printr-un tratat internațional la care România este parte.

În sensul prezentului cod aerian, protecția mediului reunește toate activitățile care au ca scop reducerea impactului negativ al aviației civile asupra mediului și sănătății populației, datorat zgomotului produs de mișcările aeronavelor civile pe aerodromurile civile certificate și în vecinătățile acestora, emisiilor motoarelor aeronavelor civile și ale echipamentelor cu motoare cu ardere internă, substanțelor folosite în cadrul activităților aeronautice civile și deșeurilor rezultate în urma desfășurării acestor activități, precum și prevenirea, reducerea și înlăturarea poluărilor și/sau contaminărilor rezultate în perimetrul aerodromurilor civile ca urmare a unor evenimente de aviație în care sunt implicate bunuri periculoase transportate sau care urmează să fie transportate aerian.

Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, prin autoritățile publice din subordine, este autoritatea competentă responsabilă cu monitorizarea implementării la nivelul unităților de aviație civilă a dispozițiilor reglementărilor naționale și europene din domeniul protecției mediului, inclusiv a reglementărilor referitoare la evaluarea și gestionarea zgomotului ambiant pentru aerodromurile civile certificate din România.

Restricțiile de operare a unor categorii de aeronave civile pe toate aerodromurile civile certificate din România sau în spațiul aerian național, precum și de înmatriculare a acestora în România în funcție de standardul de emitere a certificatului de zgomot, se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la inițiativa Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, în condițiile în care nu sunt stabilite prin reglementări europene direct aplicabile.

Furnizorul de servicii de navigație aeriană are ca prioritate obligația îndeplinirii obiectivelor de siguranță a traficului aerian, fluidizarea fluxurilor de trafic aerian și aplicarea, ori de câte ori este posibil, a unor măsuri de limitare a impactului traficului aerian asupra mediului, atunci când astfel de măsuri nu contravin obiectivelor de siguranță sus menționate.

(1)Aerodromurile civile certificate din România pentru care există obligația realizării hărților strategice de zgomot și a planurilor de acțiune aferente, precum și criteriile care stau la baza realizării acestora, sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la inițiativa autorității publice centrale pentru protecția mediului.

(2)Administratorii aerodromurilor civile certificate din România prevăzute la alin. (1) au obligația ca, atunci când elaborează programe de dezvoltare a infrastructurii de aerodrom, să utilizeze cartarea zgomotului în vederea previzionării impactului activităților viitoare asupra vecinătăților aerodromurilor.

(3)Autoritățile administrației publice locale au obligația integrării în documentațiile de urbanism și de amenajare a teritoriului a hărților strategice de zgomot prevăzute la alin. (1), precum și a programelor de dezvoltare specificate la alin. (2), împreună cu rezultatele cartării zgomotului.

(4)Metodologia de cartare a zgomotului în vederea previzionării impactului activităților existente și viitoare de pe un aerodrom asupra vecinătăților acestuia, se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la inițiativa autorității publice centrale pentru protecția mediului.

(1)Autoritățile administrației publice locale care administrează teritoriile aflate în vecinătatea aerodromurilor au obligația realizării unei zonări acustice a vecinătăților aerodromurilor civile prin utilizarea metodologiei de cartare a zgomotului prevăzută la art. 63 alin. (4).

(2)Zonele de protecție acustică a vecinătăților fiecărui aerodrom civil certificat din România se integrează, împreună cu restricțiile asociate, prin grija autorităților administrației publice locale, în documentațiile de urbanism și amenajare a teritoriului, cu respectarea reglementărilor europene și naționale din domeniul evaluării impactului asupra mediului.

(3)Autoritățile administrației publice locale au obligația realizării unor politici de dezvoltare și amenajare a teritoriilor aflate în vecinătatea aerodromurilor civile certificate din România, luând în considerare restricțiile asociate zonelor de protecție acustică.

(1)Administratorul fiecărui aerodrom civil certificat, deschis sau închis utilizării publice, are obligația elaborării și implementării unui plan operațional de intervenție pentru înlăturarea contaminărilor rezultate în perimetrul aerodromului, ca urmare a unor evenimente de aviație în care sunt implicate substanțe periculoase transportate sau care urmează să fie transportate aerian. Planul se avizează de autoritățile competente în domeniul protecției mediului și al sănătății publice, precum și de Comisia Națională pentru Controlul Activității Nucleare, în cazul transportului de materiale radioactive.

(2)Orice contaminare cu substanțe periculoase în perimetrul unui aerodrom civil certificat se notifică inspectoratului pentru situații de urgență județean sau Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Dealul Spirii” București - Ilfov, după caz, precum și structurilor teritoriale ale autorităților competente în domeniile protecției mediului și sănătății publice din județul pe teritoriul căruia este amplasat aerodromul. Contaminările cu materiale radioactive se notifică și Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare.

(3)Administratorul unui aerodrom civil certificat are obligația înlăturării, cu respectarea reglementărilor și procedurilor legale aplicabile, a contaminărilor rezultate în perimetrul aerodromului ca urmare a unor evenimente de aviație civilă în care sunt implicate substanțe periculoase transportate sau care urmează să fie transportate aerian. În funcție de amploarea contaminării, entitățile menționate la alin. (2) au obligația acordării asistenței și sprijinului necesar pentru înlăturarea contaminării.

(4)În cazul în care operațiunile aeriene se desfășoară pe un teren dintre cele prevăzute la art. 14 alin. (2) sau (5), operatorul aeronavei are obligația înlăturării, cu respectarea reglementărilor și procedurilor legale aplicabile, a oricărei contaminări rezultate pe terenul respectiv ca urmare a unor evenimente de aviație civilă în care sunt implicate substanțe periculoase transportate sau care urmează să fie transportate aerian, cu suportarea integrală a costurilor aferente, conform principiului „poluatorul plătește”.

Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor împreună cu autoritatea publică centrală pentru protecția mediului elaborează și actualizează planul național de acțiune pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate ca urmare a activităților specifice aviației civile, care se aprobă prin ordin comun al celor două autorități.

(1)Siguranța reprezintă o cerință obligatorie și, totodată, un criteriu de performanță fundamental pentru orice activitate aeronautică civilă sau cu aeronave de stat.

(2)Siguranța în aviație se realizează prin:

a)emiterea de reglementări specifice, inclusiv stabilirea obiectivelor de siguranță, precum și a nivelurilor de siguranță cerute sau minim acceptabile;

b)asigurarea cadrului de implementare a reglementărilor, obiectivelor și nivelurilor de siguranță;

c)exercitarea funcției de supervizare a siguranței.

(3)Stabilirea obiectivelor de siguranță în aviația civilă la nivel național, precum și a nivelurilor de siguranță cerute sau minim acceptabile prevăzute la alin. (2) lit. a) se realizează prin Programul național de siguranță în aviația civilă, care se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor, la propunerea Autorității Aeronautice Civile Române.

(1)Funcția de supervizare a siguranței în aviația civilă la nivel național se îndeplinește de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română în calitate de organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor și autoritate națională de supervizare, care funcționează independent de agenții aeronautici civili supuși supervizării. Atribuțiile ce revin Autorității Aeronautice Civile Române în calitate de autoritatea națională de supervizare se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare al acesteia, aprobat prin hotărâre a Guvernului.

(2)Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor nu poate interveni în activitățile desfășurate de Autoritatea Aeronautică Civilă Română în exercitarea funcției de supervizare a siguranței sau în exercitarea atribuțiilor delegate prevăzute la art. 6 alin. (1).

(3)În îndeplinirea funcției de supervizare a siguranței, Autoritatea Aeronautică Civilă Română poate propune Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor restricționarea sau interzicerea temporară a traficului aerian general într-o porțiune sau în întreg spațiul aerian național atunci când constată că siguranța zborului este în pericol.

(1)Autoritatea Aeronautică Civilă Română poate interzice temporar sau poate restricționa efectuarea de zboruri în spațiul aerian național de către aeronavele civile despre care sunt deținute informații că operarea ori întreținerea acestora nu corespunde standardelor minime de siguranță stabilite în baza prevederilor Convenției de la Chicago.

(2)În cazul în care astfel de neconformități cu standardele minime de siguranță stabilite în baza prevederilor Convenției de la Chicago sunt sesizate cu ocazia inspecțiilor la sol efectuate pe aerodromurile din România, conform reglementărilor specifice aplicabile, iar măsurile corective subsecvente nu sunt aplicate înaintea efectuării zborului următor sau sunt necorespunzătoare, Autoritatea Aeronautică Civilă Română poate decide reținerea la sol a aeronavei civile respective, până la remedierea deficiențelor semnalate, urmând a informa imediat Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor și alte autorități române interesate, operatorul aeronavei, precum și, după caz, autoritatea aeronautică a statului de înmatriculare a aeronavei reținute.

(3)Măsurile necesare pentru reținerea la sol a aeronavei civile prevăzute la alin. (2) vor fi luate de administratorul aerodromului, la solicitarea Autorității Aeronautice Civile Române.

Funcția de supervizare a siguranței în aviația militară se îndeplinește de către Autoritatea Aeronautică Militară Națională care își exercită atribuțiile de natură tehnică stabilite prin acte normative specifice.

Ministerul Apărării Naționale poate interzice temporar sau poate restricționa efectuarea zborurilor operaționale în spațiul aerian național de către aeronavele de stat despre care sunt deținute informații verificate sau confirmate că operarea ori întreținerea acestora nu corespunde standardelor minime de siguranță stabilite prin reglementări militare specifice.

(1)În scopul realizării siguranței, următoarele categorii de agenți aeronautici civili sunt supuși certificării și/sau supravegherii continue de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română, potrivit reglementărilor specifice naționale și/sau, după caz, europene:

a)operatorii aeronavelor civile, corespunzător cu operațiunile aeriene civile pe care le desfășoară;

b)agenții aeronautici civili care au ca obiect de activitate proiectarea, fabricația, întreținerea și reparația aeronavelor, motoarelor, elicelor, pieselor și echipamentelor asociate;

c)agenți aeronautici civili care asigură administrarea aerodromurilor civile;

d)agenți aeronautici civili care au ca obiect de activitate furnizarea serviciilor de navigație aeriană, precum și a serviciilor aferente gestionării activităților și deplasării aeronavelor și vehiculelor pe platforma unui aerodrom;

e)agenții aeronautici civili care se ocupă cu pregătirea personalului aeronautic civil;

f)agenții aeronautici civili care au ca obiect de activitate proiectarea procedurilor de zbor;

g)alte categorii de agenți aeronautici civili, potrivit reglementărilor specifice aplicabile.

(2)Documentele de certificare emise pentru agenții aeronautici prevăzuți la alin. (1) de către statele membre ale Uniunii Europene sau de alte state cu care Uniunea Europeană are încheiate tratate specifice sunt recunoscute automat pe teritoriul României, în condițiile în care este astfel stabilit prin reglementările europene aplicabile și/sau prin tratatele la care România este parte.

În scopul realizării siguranței, următoarele categorii de agenți aeronautici sunt supuși certificării și supravegherii continue de către Autoritatea Aeronautică Militară Națională:

a)operatorii aeronavelor de stat corespunzător cu operațiunile aeriene pe care le desfășoară;

b)agenții aeronautici care au ca obiect de activitate proiectarea, fabricația și întreținerea aeronavelor de stat, motoarelor, elicelor, pieselor și echipamentelor asociate, precum și cei care au ca obiect de activitate procesele specializate, inclusiv încercările de tip, testările specializate și distribuirea produselor aeronautice utilizate de operatorii aeronavelor de stat;

c)agenții aeronautici care desfășoară activități de proiectare, construcții, montaj, reparații și întreținere pentru elemente de infrastructură și echipamente necesare desfășurării activităților aeronautice militare și care concură direct la siguranța zborului;

d)agenții aeronautici care au ca obiect de activitate furnizarea serviciilor de navigație aeriană militare, precum și activitățile aeroportuare pe aerodromuri militare;

e)agenții aeronautici care se ocupă cu pregătirea personalului aeronautic militar;

f)agenții aeronautici care au ca obiect de activitate selecția, evaluarea, testarea sau expertizarea medicală și psihologică a personalului aeronautic militar;

g)alte categorii de agenți aeronautici militari, potrivit reglementărilor specifice aplicabile.

(1)Categoriile de personal aeronautic civil, documentele de certificare obligatorii pentru exercitarea de către personalul aeronautic civil a activităților aeronautice civile, precum și cerințele pentru obținerea documentelor de certificare sunt stabilite prin reglementări specifice emise de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor și/sau prin reglementări europene.

(2)Documentele de certificare obligatorii pentru exercitarea de către personalul aeronautic militar a activităților aeronautice militare, precum și cerințele pentru obținerea documentelor de certificare se stabilesc prin reglementări specifice emise de Ministerul Apărării Naționale.

(3)Orice persoană care face dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute în reglementările specifice aplicabile poate solicita certificarea ca personal aeronautic.

Documentele de certificare ale personalului aeronautic sunt documente nominale individuale, obligatorii pe întreaga durată a desfășurării activității ca personal aeronautic.

(1)În condițiile în care tratatele internaționale la care România este parte nu prevăd altfel, documentele de certificare emise de alte state pot fi recunoscute sau validate în România numai dacă criteriile în baza cărora au fost eliberate se situează cel puțin la nivelul standardelor și practicilor recomandate de Organizația Aviației Civile Internaționale și în condițiile îndeplinirii cerințelor reglementărilor naționale specifice aplicabile și/sau ale tratatelor la care România este parte.

(2)Documentele de certificare emise de către statele membre ale Uniunii Europene sau de alte state cu care Uniunea Europeană are încheiate tratate specifice sunt recunoscute automat pe teritoriul României, în condițiile în care este astfel stabilit prin reglementările europene aplicabile și/sau prin tratatele la care România este parte.

Pregătirea personalului aeronautic civil se efectuează în conformitate cu reglementările specifice emise de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor și/sau cu reglementările europene.

Examinarea medicală a candidaților care solicită certificarea ca personal aeronautic civil se efectuează, în condițiile legii, în conformitate cu reglementările specifice emise de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor și/sau cu reglementările europene aplicabile.

(1)Aeronavele care se înmatriculează în România, motoarele și elicele acestora trebuie să dețină un certificat de tip emis potrivit reglementărilor specifice aplicabile, care să acopere produsul complet, inclusiv toate piesele și echipamentele instalate pe acesta.

(2)În certificatul de tip se înscriu condițiile și limitările care sunt cerute în interesul siguranței zborului.

Piesele și echipamentele pot deține un certificat specific în urma demonstrării că acestea sunt conforme cu specificațiile detaliate de navigabilitate stabilite conform reglementărilor specifice aplicabile.

(1)Fiecare aeronavă trebuie să dețină un certificat de navigabilitate emis în urma demonstrării că aeronava este conformă cu proiectul de tip aprobat în certificatul de tip și că întreaga documentație, inspecțiile și încercările relevante demonstrează că aeronava este în condiție de operare în siguranță.

(2)În certificatul de navigabilitate se înscriu categoriile de activități pentru care aeronava poate fi utilizată, precum și alte condiții și limitări impuse de siguranța zborului.

(3)Fiecare parașută utilizată de personalul aeronautic civil în spațiul aerian național trebuie să dețină un document de admisibilitate la salt. Tipul documentelor de admisibilitate la salt și procedura de emitere a acestora se stabilesc prin reglementări specifice emise de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor.

(4)Prin reglementări specifice emise de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor sau, după caz, prin reglementări europene pot fi stabilite categorii de aeronave civile care pot fi utilizate fără să dețină certificat de tip și/sau de navigabilitate, în baza unor documente echivalente de navigabilitate sau fără niciun astfel de document.

(5)Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor poate stabili, prin reglementări specifice, categorii de parașute care, prin excepție de la prevederile alin. (3), pot fi utilizate fără să dețină un document de admisibilitate la salt, în baza unor documente echivalente sau fără niciun astfel de document.

(1)Certificarea aeronavelor civile se face în conformitate cu reglementările specifice, emise de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, și/sau, după caz, cu reglementările europene aplicabile.

(2)Certificatul de navigabilitate sau documentul echivalent de navigabilitate trebuie să se afle în permanență la bordul aeronavei civile sau al aeronavelor de stat de transport; în cazul aeronavei fără pilot la bord, certificatul de navigabilitate sau documentul echivalent trebuie să se afle în permanență asupra persoanei care asigură controlul acesteia de la distanță.

(1)Certificarea aeronavelor de stat și emiterea documentelor de admisibilitate la salt a parașutelor utilizate de personalul aeronautic militar se face în conformitate cu reglementările specifice emise de Ministerul Apărării Naționale.

(2)Ministerul Apărării Naționale poate stabili categorii și/sau tipuri de aeronave de stat care pot fi utilizate fără să dețină certificat de tip și/sau de navigabilitate.

(3)Ministerul Apărării Naționale poate stabili categorii de parașute care, prin excepție, pot fi utilizate fără să dețină un document de admisibilitate la salt, în baza unor documente echivalente sau fără niciun astfel de document.

Având în vedere dispozițiile art. 38 din Regulamentul (UE) nr. 2018/1139, în scopul asigurării siguranței zborului se stabilesc, în conformitate cu reglementările specifice emise, la propunerea Autorității Aeronautice Civile Române, de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor cu respectarea standardelor și practicilor recomandate de Organizația Aviației Civile Internaționale în baza dispozițiilor art. 37 al Convenției de la Chicago și prevăzute în anexele la această Convenție, zone supuse servituților aeronautice civile aferente aerodromurilor civile certificate și echipamentelor serviciilor civile de navigație aeriană, precum și restricții asociate acestor zone legate de regimul construcțiilor, destinația si utilizarea terenurilor.

(1)Limitele zonelor supuse servituților aeronautice civile și restricțiile asociate acestor zone se determină de către administratorul aerodromului civil sau, după caz, de către cel al echipamentelor serviciilor civile de navigație aeriană, în conformitate cu reglementările specifice prevăzute la art. 84, se avizează de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română, în exercitarea funcției de supervizare a siguranței ce revine acesteia, și se transmit autorităților administrației publice locale și județene pe teritoriul cărora se extind aceste zone, pentru a fi incluse în documentațiile de urbanism și amenajare a teritoriului, iar pentru informare, și instituției prefectului. Emiterea avizului Autorității Aeronautice Civile Române se realizează în conformitate cu procedura aprobată de directorul general al Autorității Aeronautice Civile Române, publicată pe site-ul acestei autorități.

(2)Autoritățile administrației publice locale au obligația integrării în documentațiile de urbanism și de amenajare a teritoriului, în condițiile legii, a zonelor supuse servituților aeronautice determinate și transmise conform alin. (1), împreună cu restricțiile asociate acestor zone.

(3)Autorizația de construire a unui aerodrom civil nou va putea fi emisă numai în condițiile în care zonele supuse servituților aeronautice civile și restricțiile asociate, determinate în conformitate cu reglementările specifice prevăzute la art. 84, sunt incluse în documentațiile de urbanism și de amenajare a teritoriului aprobate în condițiile legii, cu avizul prealabil al Autorității Aeronautice Civile Române.

(1)Ministerul Apărării Naționale, în scopul asigurării siguranței zborului, stabilește prin reglementările specifice zone de interes militar și zone supuse servituților aeronautice militare aferente aerodromurilor militare, radarelor militare de supraveghere și control al utilizării spațiului aerian, precum și echipamentelor serviciilor de navigație aeriană militare.

(2)Ministerul Apărării Naționale stabilește limitele zonelor de interes militar și ale zonelor supuse servituților aeronautice militare pentru aerodromurile militare și pentru pozițiile echipamentelor radarelor militare de supraveghere și control al utilizării spațiului aerian sau de navigație aeriană.

(3)Zonele supuse servituților aeronautice militare se determină de către administratorul aerodromului sau de către cel al echipamentelor serviciilor de navigație aeriană, în conformitate cu reglementările specifice prevăzute la alin. (1), se avizează de către Autoritatea Aeronautică Militară Națională, se înscriu în cartea funciară și se transmit, împreună cu restricțiile asociate legate de regimul construcțiilor, destinația și utilizarea terenurilor, autorităților administrației publice locale și județene pe teritoriul cărora se extind aceste zone, pentru a fi cuprinse în documentațiile de urbanism și amenajare a teritoriului.

(4)Autoritățile administrației publice locale și județene au obligația integrării în documentațiile de urbanism și de amenajare a teritoriului, în condițiile legii, a zonelor supuse servituților aeronautice determinate conform alin. (1), împreună cu restricțiile asociate acestor zone.

(1)Prin derogare de la dispozițiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, orice modificare a regulamentului local de urbanism, precum și orice lucrare sau schimbare a destinației și/sau utilizării unui teren în zonele supuse servituților aeronautice civile se fac numai cu avizul Autorității Aeronautice Civile Române, emis în exercitarea funcției de supervizare a siguranței ce revine acesteia, iar în cazul aerodromurilor civile utilizate și ca baze de operare pentru aeronave de stat, cu avizul Autorității Aeronautice Civile Române și al Ministerului Apărării Naționale. Avizului Autorității Aeronautice Civile Române, precum și celui al Ministerului Apărării Naționale nu li se aplică dispozițiile legislației privind aprobarea tacită.

(2)Autoritățile administrației publice locale pe raza cărora se găsesc zone supuse servituților aeronautice civile au obligația de a supraveghea respectarea restricțiilor asociate acestor zone și de a transmite Autorității Aeronautice Civile Române, administratorului aerodromului sau al echipamentului de navigație aeriană din zonele respective documentul de recepție a lucrărilor aferente construcțiilor autorizate în baza avizului Autorității Aeronautice Civile Române.

În zonele de interes militar și cele supuse servituților aeronautice militare orice modificare a regulamentului local de urbanism, precum și orice lucrare sau schimbare a destinației și/sau utilizării unui teren pot fi efectuate numai cu avizul Ministerului Apărării Naționale, iar în cazul aerodromurilor militare certificate și pentru operațiuni cu aeronave civile, cu avizul Ministerului Apărării Naționale și al Autorității Aeronautice Civile Române.

Orice persoană fizică sau juridică are obligația respectării restricțiilor impuse prin reglementările specifice referitoare la zonele supuse servituților aeronautice sau, după caz, la zonele de interes militar, precum și prin avizele prevăzute la art. 87 și 88.

Administratorii aerodromurilor civile certificate unde sunt aplicate proceduri de zbor instrumental au obligația să asigure baze de date de teren și obstaculare în format electronic, în conformitate cu standardele și practicile recomandate prevăzute în Anexa nr. 15 - Servicii de informare aeronautică la Convenția de la Chicago și cu reglementările europene aplicabile.

(1)Obligația prevăzută la art. 90 în sarcina administratorului aerodromului se limitează la zonele 2, 3 și 4 astfel cum sunt acestea definite în Anexa nr. 15 - Servicii de informare aeronautică la Convenția de la Chicago și poate fi dusă la îndeplinire prin contractarea unor furnizori de servicii specifice sau prin încheierea, în condițiile legii, a unor aranjamente cu autorități și instituții publice cu atribuții în domeniul colectării și întreținerii bazelor de date de teren și obstaculare la nivel național.

(2)Entitățile care asigură serviciile de proiectare a procedurilor de zbor și, respectiv, de elaborare a hărților aeronautice aferente unui aerodrom au acces la bazele de date de teren și obstaculare, în baza unor aranjamente încheiate cu administratorul aerodromului.

(3)Persoanele fizice și juridice care realizează pe teritoriul României, cu respectarea legislației specifice, construcții cu înălțimea de la sol mai mare sau egală cu 45 de metri au obligația notificării Autorității Aeronautice Civile Române cu privire la natura construcției, înălțimea și coordonatele acesteia, în termen de 48 de ore de la finalizarea construcției. Notificarea se realizează în conformitate cu procedura aprobată de directorul general al Autorității Aeronautice Civile Române și publicată pe site-ul acesteia. Autoritatea Aeronautică Civilă Română informează în mod corespunzător, după caz, administratorul aerodromului civil certificat în vecinătatea căruia este amplasată construcția, precum și Ministerul Apărării Naționale.

(4)Construcțiile prevăzute la alin. (3) trebuie balizate și, după caz, marcate în conformitate cu reglementările specifice emise de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, la propunerea Autorității Aeronautice Civile Române.

În cazul unei aeronave civile înmatriculate într-un alt stat și operate de un operator aerian civil român, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, prin Autoritatea Aeronautică Civilă Română, poate încheia, conform Convenției de la Chicago și cu respectarea legislației naționale în domeniul tratatelor internaționale, acorduri bilaterale cu autoritățile aeronautice din acel stat, prin care se preiau, în totalitate sau în parte, funcțiile și obligațiile ce revin statului de înmatriculare a aeronavei.

În cazul unei aeronave civile înmatriculate în România și operate de un operator aerian civil dintr-un alt stat, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, prin Autoritatea Aeronautică Civilă Română, poate încheia, conform Convenției de la Chicago și cu respectarea legislației naționale în domeniul tratatelor internaționale, acorduri bilaterale cu autoritățile aeronautice din acel stat prin care se transferă, în totalitate sau în parte, funcțiile și obligațiile ce revin statului român în calitate de stat de înmatriculare a aeronavei.

Acordurile de transfer de responsabilitate încheiate între state parte la Convenția de la Chicago, în baza articolului 83 bis al Convenției, se recunosc de către România.

(1)Coordonarea la nivel național a aplicării standardelor de bază comune în domeniul securității aviației civile, stabilite prin reglementări specifice naționale și europene, se realizează pe baza Programului Național de Securitate a Aviației Civile, elaborat de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor și aprobat prin hotărâre a Guvernului.

(2)Monitorizarea aplicării standardelor de bază comune în domeniul securității aviației civile, stabilite prin reglementări specifice naționale și europene, se realizează pe baza Programului național de control al calității în securitatea aviației civile, aprobat prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor.

(1)Autoritatea competentă în domeniul securității aviației civile la nivel național este Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor care își poate exercita atribuțiile privind coordonarea și monitorizarea aplicării standardelor de bază comune în domeniul securității aviației civile, precum și alte atribuții în domeniul securității aviației civile direct și/sau prin delegare de competență către Autoritatea Aeronautică Civilă Română, în condițiile legii.

(2)Coordonarea interinstituțională pe aspecte ce țin de securitatea aviației se realizează în cadrul Comitetului național de securitate a aviației, organism consultativ, fără personalitate juridică. Înființarea, componența și atribuțiile Comitetului național de securitate a aviației se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor.

(1)Facilitățile se asigură pe aeroporturile din România în conformitate cu standardele și practicile recomandate, emise de organizațiile internaționale de aviație civilă la care România este parte, precum și cu reglementările europene și/sau naționale specifice în vigoare.

(2)Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor elaborează Programul național de facilități în domeniul transportului aerian, în conformitate cu cerințele Anexei nr. 9 - Facilități la Convenția de la Chicago, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Administratorii aeroporturilor civile au obligația să asigure condițiile pentru implementarea și asigurarea funcționării sistemului de facilități la aeroporturile pe care le administrează.

(1)În regiunea de informare a zborurilor - FIR București, serviciile de alarmare și misiunile de căutare și salvare a victimelor și supraviețuitorilor unui accident de aviație se realizează în conformitate cu legislația națională referitoare la managementul situațiilor de urgență, cu respectarea dispozițiilor prezentului cod, precum și ale obligațiilor ce decurg pentru România din tratatele internaționale la care este parte.

(2)Responsabilitățile instituțiilor care desfășoară misiunile de căutare și salvare a victimelor și supraviețuitorilor unui accident de aviație, precum și sistemul de coordonare a acestor misiuni se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(3)Căutarea și salvarea victimelor și supraviețuitorilor unui accident de aviație în care este implicată o aeronavă de stat se realizează în conformitate cu reglementările specifice emise de Ministerul Apărării Naționale.

Misiunile de căutare și salvare au ca scop căutarea și salvarea tuturor victimelor și supraviețuitorilor unui accident de aviație, indiferent de naționalitatea acestora sau înmatricularea aeronavei.